Mâncarea este ”cel mai bun prieten al tău”?

Mâncarea este ”cel mai bun prieten al tău”?

Asculți de corp doar atunci când îți este foame sau poți să-ți asculți corpul conștient, să vezi ce trăiri sunt în el, cum este starea lui? Dacă rămâne doar foamea ca și senzație pe care o primim din corp, s-ar putea să-i dăm o putere prea mare și aceasta o să pună stăpânirea pe noi. Avem nevoie să ne recunoșatem senzațiile pe care le avem în corp. De multe ori confundăm foamea cu anxietatea, tristețea, supărarea, plictiseala. Oricare dintre aceste stări te pot duce spre mâncare. ”Și, după ce mănânc, de cele mai multe ori mă simt mizerabil, mă simt vinovat, mă simt respins…”

Cum ești tu cu tine? Câtă atenție ai asupra ta, asupra senzațiilor din corpul tău, asupra acelor trăiri care sunt acolo, în tine? Le cunoști? Te cunoști?

Oamenii cu kg în plus sunt într-o stare de suferință emoțională, datorită unei lipse de acomodare cu mediul lor de viață. Acestea pleacă de undeva din copilărie, nu suntem valorizati și demni de a primi dragoste și atunci ne îndreptăm spre mâncare. Rușinea este în noi și trasmite celor din jur un sentiment de revoltă și frică, iar relațiile noastre sunt profund afectate, din păcate…

Dacă, copil fiind, nu ai fost ținut în brațe, vei căuta această afecțiune permanent, iar mâncarea este cea mai apropiată sursă. Vei crește un adult care va căuta mereu satisfacția și aprecierea celor din jur, un adult ce-si umple golurile sufletești prin mâncare. ”Mâncarea devine cel mai bun prieten al meu!”

Instictele noastre ne îndeamnă să nu avem limite, având un stomac ce se poate întinde foarte mult. Senzație de foame este un instinct, pe când sațietatea este o senzație! De mâncat, putem mânca oricând și oricât, iar pentru a putea controla - în sensul constructiv - aceste fapte, avem nevoie de conștiință. Una trează și vigilentă…

Avem nevoie de o disciplină, iar disciplina în alimentație este foarte importantă. Să-ți pui o măsură în farfurie și să te oprești când ai terminat. Indiferent căt îți este de foame, ai nevoie să te obișnuiești cu o anumită porție, durează vreo 2-3 săpt ”de sevraj”, de frustare. Da, e un proces dificil, nimci de zis. Mai apoi însă, vine o eliberarea teribilă! Începi să dobândești o putere fantastică, de libertate și control. Mintea impulsivă poate fi stăpânită doar de o conștiință trează. De mintea trează…

70% din energie o consumăm pentru „imaginea perfectă” pe care vrem să o avem în fața celorlalți. În general, cea mai mare energie o pierdem în lupta cu mâncarea. În momentul în care noi ne judecăm și suntem nemulțumiți de noi, e o nemulțumire cronică ce ne înconjoară. Dacă nu reușești să pleci de aici, tot mai multe apăsări o să vină, te complaci involuntar pe un culoar lipsit de lumină, unul plin de nemulțumire și neîmplinire. De ce ai sta aici, când viața se trăiește în lumină?

Privește-te în oglindă și vezi acele părți din corpul tău care îți plac. Un exercițiu greu care îți poate aduce satisfacție și îți poate schimba viața de aici înainte. Uită-te la tine, să te vezi mai întâi, mai apoi să-ți dai voie să te simți și să poți îndrepta, să te poți îndrepta mai apoi.