Timisoara

Anunt Diamant Alexandru Mușătoiu Cabinet de Avocat

Alexandru Mușătoiu Cabinet de Avocat Timișoara - Alexandru Mușătoiu este membru al Baroului Timiș. Cabinetul de avocat a fost fondat în anul 2006, poziționându-se în segmentul cu cei mai buni și serioși avocați din Timișoara.
https://musatoiu.com

Cat de sus sa-mi inalt stacheta...?

Cat de sus sa-mi inalt stacheta...?

Detalii

Social links
Categorie
Stil de viata
Modificat
acum 3 ani si 3 luni
Vizualizari
2439

Voteaza & Distribuie

Prezentare

Cât de departe să-mi înalț ștacheta..?
Atât cât să reușești, ai tinde să răspunzi. Însă de foarte multe ori, aceast prag nu te scoate foarte mult din zona de confort a puterii sau a adevaratei provocări. Limitarea gândului ”cât pot” este transpusă în acțiunea ce urmează a se realiza ”atât căt să reușești.” Doar că, așa nicicum nu atingi cât ai putea să îndrăznești .. să reușești!

A stabili obiective mai înalte decât îți imaginezi sau crezi că poți, reprezintă un act de curaj. Unii l-ar numi inconștiență și nu sunt nici ei departe de adevăr. Doar că, într-o încercare ai mereu și opțiunea de a te opri atunci când ești depășit sau mult prea slăbit pentru a merge mai înainte. Astfel, să încerci a sari ”cât de sus poți”, nu e un act inconștient, este o provocare ce te face în primul rând atent, disciplinat, pezent. Lansezi un test - printr-o provocare -, să vezi unde ești, unde ai fost și unde ai vrea sau ai putea ajunge. Pornești și vezi cât de sus poți să țintești!

Există mai multe variante de continuare:

  1. Norocul este de partea celor care acționează, sau – cum am citit undeva – este locul în care oportunitatea se întâlnește cu munca ta. Poți reuși, pur și simplu, chiar dacă ești epuizat sau ai nevoie ulterior de timp de recuperare. Ai reușit, iar planurile tale de aici înainte, altitudinea ta urcă tot mai sus. Ai păsit pe un alt nivel…
  2. Nu ai reușit, ai abandonat din diverse motive, însă ai încercat să poți, să sari, să urci… Doar că, acum nu ai putut! Imaginea și gustul acrișor al înfrângerii rămâne ceva timp pe retina și..pe cerul gurii! Tânjești spre izbândă - neputincios cum ai fost!-, dar e dreptul tău A VREA să urci din nou, să poți! Iar înălțimea încercării viitoare o stabilești atent, mai sus sau tot acolo unde a mai fost. Și cauți mai cu putere decât la-nceput să reușești! Această disciplină și credință ne crește, în fapt, ne dăruiește putere de a merge cu bine înainte.
  3. Nu ai reușit și resemnarea-și face loc în mintea ta. N-ai putut, ai greșit, ai pierdut. Scade încrederea odată cu șansa de a mai înalța dorința sau puterea din viața ta. E, ceea ce numesc unii, ”nevoia de a pierde pentru a nu mai încerca!” Aici ar fi bine să nu zăbovim, să stăm sau să ne încurcăm… Aici, să nu fim!
Cât de mărețe să-mi fie țelurile?

Viața are provocările ei, oricum. Nu este nimic liniștit sau liniar, doar scurt timp. Atenția, nevoia de autodepășire apare mereu, fie sub forma unei neputințe, fie sub forma unei suferințe, fie din partea celorlalți. Este felul în care viața ne provoacă la schimbare. Fie că vrem, fie că nu, suntem provocați la aceste transformări, prin lupta cu noi, foarte simplu! Iar, ca să înfruntăm cât mai bine cele ce vin oricum, a-ți înălța ștacheta cât mai sus - din când în când -, reprezintă o firească pregătire pentru altitudinea la care viața ar fi bine să fie trăită.

A ne fixa cât mai multe sau înalte rezoluții?
A ne scoate din zona de confort, prin proprie dorință și voință?
Da, este un semn de îndrăzneală și acceptare, un semn de putere și înțelegere...

Există două tipuri de oameni, după cum spunea Joseph Murphy în cartea ”Puterea extraordinară a subconștientului tău”:

  • cei ”magnetizați”, plini de încredere și speranță, care știu și simt că s-au născut pentru a reuși și
  • cei ”demagnetizați”, plini de îndoieli și de teamă, de superstiții, pejudecăți și incertitudini. Ori de câte ori se ivește ocazia de a face ceva în afara zonei de confort, la fiecare nouă provocare, aceștia vor răspunde cu : ”dacă eșuez toți vor râde de mine, ce mă fac?” Acest al doilea tip de om nu face mulți pași de înaintare sau evoluție în viața sa, fiindu-i frică. El preferă să stagneze, ascuns în spatele fricilor ce-l țin propriu prizonier.
Mintea conștientă este cea care ne cârmuiește viața. Mereu ea va da comenzi, asemeni unui căpitan de vas, minții inconștiente și vieții, în fapt. Dacă avem atenție și putere în a controla gândurile și cuvintele ce le rostim, înălțimea la care putem ascede este nelimitată. Putem orice, atâta timp cât credem, acționăm și muncim pentru tot ceea ce ne dorim. Nu spuneți niciodată: ”Mi-e imposibil!” sau ”Nu am cum să fac asta..” Este o comandă eronată pentru puterea inconștientului, care astfel se ghidează să ”nu” poată! Afirmați mereu că puteți și cutezați să urcați noi ”culmi”, tot mai sus!

Gânduri din vacanță, cu bucurie și recunoștință! Am plecat spre Vărful Moldoveanu și nu am reușit să-l urc… de data aceasta! Mă voi întoarce la el, curând…
Din încercare însă, au ieșit aceste gânduri…
Lavinia

Autor