Timisoara

Ce inseamna sa fii un parinte bun?

Detalii

Web
www.lavi-enrose.com
Social links
Categorie
Stil de viata
Modificat
acum 4 luni si 2 saptamani
Vizualizari
1956

Voteaza & Distribuie

Descriere

Ce înseamnă a fi un părinte bun?
Cercetările din psihanaliză afirmă că, a fi un bun părinte pornește și din capacitatea de a reflecta asupra propriei copilării. Toate traumele, neîmplinirile, tot ce nu a mers bine sau nu a funcționat în propria copilărie reprezintă o șansă de a învăța din aceste experințe. Nici un părinte atent, nu-și dorește a repeta greșelile făcute de părinții săi, atunci când devine conștient de ele. Un adult ce nu-și analizează trecutul este predispus însă a face exact aceleași greșeli făcute de părinți, în copilăria sa. Odată retrăită durerea, sunt șanse puține să repetăm aceleași greșeli, să aducem durere și propriului copil. Astfel, capacitatea de a reflecta la propria copilărie și de a învăța din ea ne face să fii un părinte mai bun.

Joacă-te cu copilul tău…

Abilitatea de a te juca este una dintre premizele fericirii noastre. Jocul, alături de iubirea necondiționată și relațiile copilului bazate pe conectare, iată factorii care generează un copil fericit, mai apoi, un adult împlinit și fericit. O cale foarte bună de a-ți da seama dacă un adult este sau nu fericit este să vezi dacă se poate juca sau nu. Adulții care nu știu să se joace au probleme, nu doar în ceea ce privește căutarea fericirii, ci și în căutarea excelenței. Joaca și ideea de a face ce ai chef merg mână în mână, iar aceasta ne aduce șansa de a fi fericiți și valoroși în viață.

Linus Pauling, cel care a câștigat de două ori Premiul Nobel pentru chimie în 1954 și pentru pace în 1962, a afirmat la bătrânețe: ”Nu cred că am stat vreodată să mă întreb ce urmează să fac mai departe în viață. Am continuat pur și simplu să fac ceea ce îmi plăcea.”

Principala activitate a copilului este jocul! Prin joc copilul intră într-o stare de flux, iar o stare de flux aduce o stare de bine, numită chiar fericire. Cu cât avem capacitatea de a face activități care să ne aducă într-o stare de flux, cu atât vom fi mai fericiți. Tiparul acestor stări de flux pornesc chiar din copilărie, atunci când ne jucăm. Abilitatea de a genera și susține starea de flux și bucuria se rezumă la același lucru. Aproape orice activitate, de la citit, plantat grădina sau învățarea unei teorii poate aduce starea de flux. Această stare te face să uiți de: cât este ceasul?, unde ești? sau ce ai de făcut mai târziu?, asta pentru că devii una cu activitatea pe care o realizezi. Această stare de flux nu este conștientizată, la fel cum despre fericire putem spune că mereu o vedem retrospectiv. ”Uiți de tine”, nu simți conștient că ești fericit, simți doar că ești într-o revărsare a stării. Cu cât experimentăm mai mult această stare de flux, cu atât vom fi mai fericiți!

Pentru a învăța orice, avem nevoie de exercițiu…

Acesta aduce o stare de disconfort, într-o anumită măsură, datorită acelei faze în care exersezi și îți dai seama…cât de puțin te pricepi! În această situație ne putem simți chiar și incapabili, lucru care ne îndeamnă mai departe la exercițiu. Pot apărea rezultate rapide sau pot apărea îmbunătățiri minore după eforturi colosale. Este o etapă care se consumă diferit, dar rezultatul final duce către măiestrie. Până acolo, disciplina se dezvoltă și ea, odată cu puterea exercițiului. Exercițiul, practica și disciplina fac legătura între joc și măiestrie!

Ajută copilul, crescându-i stima de sine…

Stima de sine apare odată cu instalarea unui exercițiu și manifesarea măiestriei asupra sa. Atunci se produce creșterea de sine, în mod natural, la fel cum un mușchi se mărește la ridicarea greutăților, în sala de sport. Doar lăudând pe cineva, nu-i vom crește stima de sine, la fel cum mușchiul nu crește dacă-i spunem că este puternic!

Sentimentul de măiestrie este cel mai bun antidot împotriva fricii, timidității, lipsei de încredere în sine.”– pag. 174. Măiestria este un puternic factor de construire a stimei de sine, sentimentul ei ne dă curaj și motivație de a încerca noi sarcini, abordarea unei noi activități. Spre deosebire de reușită care este un punct de referință, măiestria este un sentiment. El este trăit deplin doar atunci când calea către un obicetiv va fi parcursă cu toate etapele sale.

Pe lăngă măncare, haine și un acoperiș, singura nevoie esențială în viață unui copil este securitatea emoțională, sau ceea ce se numește conectare. Conectarea creează magia legăturilot interumane.”- pag. 23

Bibliografie: ”Copil fericit – părinte fericit”, Edward M. Hallowell, Ed. Trei, București

Autor