Timisoara

Concert Simfonic

Detalii spectacol

Categorie
Spectacole
Modificat
acum 4 luni si 3 saptamani
Vizualizari
227

Reprezentari

DataOraLocatie
Vineri 8 februarie 201919:00

Voteaza & Distribuie

Prezentare spectacol

Vineri, 8 februarie 2019, ora 19
CONCERT SIMFONIC
Orchestra Simfonică a Filarmonicii Banatul
Dirijor: JONATHAN PASTERNACK (SUA) Soliști: ANNA PETROVA (Bulgaria) – pian JOSU DE SOLAUN (Spania) – pian
TORINO TUDORACHE - percuție SZEKERES FERENCZ - percuție
Program:
G. ENESCU Preludiul la unison din Suita pentru orchestră nr. 1
B. BARTOK Concertul pentru două piane, percuție și orchestră
A. DVOŘÁK Simfonia nr. 7 în re minor, Op. 70

Concertul simfonic de vineri, 8 februarie, va fi dirijat de maestrul Jonathan Pasternak şi va cuprinde următorul program — Preludiu la unison de George Enescu, Concertul pentru două piane, percuţie şi orchestră de Béla Bártok, şi Simfonia nr.7 în re minor, op.70 de Antonin Dvořák. Concertul orchestrei simfonice va debuta cu un preludiu unic în istoria muzicii: cel compus de George Enescu în deschiderea Suitei pentru orchestră nr.1, în do major op.9. Este celebrul Preludiu la unison, o idee genială, o melopee infinită cu caracter cvasi improvizatoric. O întreagă orchestră de coarde va cânta la unison, ca o singură vioară. Doar după măsura 80 va apare şi un timpan în tremolo, într-o nuanţă discretă. Această pagină a constituit un gest de curaj artistic al unui tânăr de numai 21 de ani, într-o perioadă dominată de armoniile sofisticate ale expresioniştilor francezi.
Inspirată de monodia cântecului nostru popular, desfăşurarea melodică are o libertate expresivă ce nu are nevoie de armonie sau polifonie. Desigur, libertate, dar trebuie să menţionăm că cele 139 de măsuri sunt construite pe modelul lui Fibonacci, pe secţiunea de aur descoperită de acesta în anul 1202. Nu ştim dacă Enescu cunoştea această lege a proporţiilor perfecte, sau dacă geniul său i-a dictat intuitiv cum să organizeze acest miraculos material sonor.
În continuare vom asculta Sonata pentru două piane şi percuţie de Béla Bartók. Ea a fost comandată pentru fi interpretată la un concert aniversar al Societăţii Internaţionale pentru Muzică Contemporană, în 1938. Compozitorul împreună cu a doua sa soţie, Ditta Pásztory, s-au aflat la premieră în faţa celor două piane. Cum piesa presupune şi doi percuţionişti, au fost invitaţi să cânte Fritz Schiesser şi Philipp Rühlig. Atât publicul cât şi presa au primit cu entuziasm această lucrare. Mai apoi, familia Bartók a interpretat sonata şi la Town Hall din New York. În anul 1940 la sugestia publicistului Heinsheimer, Bartók a orchestrat sonata, care a devenit astfel concert. Partiturile soliştilor au rămas neschimbate.
În 1943 Béla Bartók şi Ditta Pásztory au prezentat concertul la New York, dirijor fiind Fritz Reiner. A fost ultima prezenţă a lui Bartók pe scenă. Doi ani mai târziu se stinge din viaţă datorită leucemiei. Solişti vor fi pianiştii Anna Petrova şi Josu de Solaun, iar la percuţie solişti vor fi Torino Tudorache şi Szekeres Ferencz. Concertul simfonic se va încheia cu simfonia VII-a a lui Antonin Dvořak. Simfoniile VII, VIII şi IX sunt culmea creaţiei simfonice a maestrului ceh. Primele două stau în umbra simfoniei „Din lumea nouă” care este cea mai populară. Totuşi, fiecare dintre cele trei arată un alt aspect al personalităţii compozitorului. Vineri, în sala Capitol vom asculta o lucrare foarte ambiţioasă în structură, furtunoasă şi cu un mesaj care se desprinde de şcoala cehă, devenind unul internaţional. Ea a fost terminată la 17 martie 1885, fiind executată în primă audiţie în aprilie, acelaşi an, la St.James`s Hall din Londra. A purtat şi numărul 2, fiind a doua publicată dintre simfoniile sale. Dacă succesul a fost extraordinar, publicarea a fost un coşmar. Editorul german, Fritz Simrock a făcut totul pentru a-i face dificultăţi şi a-l irita. Întâi a spus că nu poate publica lucrarea fără să aibă reducţia la două piane. Germanului nu-i convenea numele ceh de Antonin, ci dorea ca semnătura să fie Anton. La fel, titlul să fie în limba germană. Dorea ca dedicaţia pentru Societatea Filarmonică din Londra să fie omisă de pe partitură. În cadrul acestor cereri discriminatorii, pe care le poţi întâlni şi azi, Dvořak i-a cerut nişte bani în avans. Simrock i-a oferit 3000 de mărci, care era un preţ derizoriu. La auzul ofertei, compozitorul i-a răspuns că alţi editori ar fi bucuroşi să-i ofere dublu. Simrock, nervos, i-a dat 6000.
Mircea Tătaru

Filtre spectacol

Perioada: Astazi, Saptamana curenta, Luna curenta