Timisoara

Concert simfonic inaugural

Detalii

Categorie
Spectacole
Modificat
acum 8 luni si 1 saptamana
Vizualizari
959

Voteaza & Distribuie

Descriere

Vineri, 30 septembrie 2016, ora 19, Sala Capitol

Concert simfonic inaugural
Stagiunea 2016-2017


Dirijor: RADU POPA
Solist: GABRIEL POPA – vioară

P. I. CEAIKOVSKI: Vals - scherzo Op.34
P. de SARASATE: Cântece lăutărești Op. 20
B. BARTÓK: Dansuri populare românești
E. ELGAR: Variațiunile Enigma, Op. 36


Concertul inaugural al stagiunii 2016-2017 va fi vineri, 30 septembrie şi va fi condus de maestrul Radu Popa. Deşi foarte atractiv, programul nu a fost ales să impresioneze publicul prin grandoarea marilor simfonii sau prin unul dintre marile recviemuri ale lumii muzicale. Conform alcătuirii, publicul va intra în octombrie cu un suflet senin şi reconfortat. Prima parte este alcătuită din trei piese pentru vioară şi orchestră, toate trei de mare popularitate, ce vor fi interpretate de violonistul Gabriel Popa, solist al filarmonicii timişorene. Vom asculta Vals-scherzo op.34 de Piotr Ilici Ceaikovski, Cântece lăutăreşti op.20 de Pablo de Sarasate şi Dansuri populare româneşti de Bela Bartók.
În partea a doua vom asculta reuşita lucrare a lui Edward Elgar — Variaţiunile Enigma op.36.
Vals-scherzo compusă de Ceaikovski în 1877, este o lucrare cu o bogată ofertă interpretativă, foarte îndrăgită de violoniştii cu pretenţii, şi studiată intens, mai ales de când a devenit lucrare eliminatorie la concursul de interpretare de la Moscova. Se poate spune că a fost pentru compozitor un mic exerciţiu premergător celebrului concert pentru vioară, care a fost compus imediat după. Acelaşi titlu îl au şi două lucrări pentru pian solo compuse în 1870, respectiv1889. S-a descoperit că prima dată piesa a fost pomenită într-o scrisoare, datată 3 februarie, a lui Iosif Kotek, un student a lui Ceaikovski. Studiase cu acesta vioara şi compoziţia. Texte curajoase de pe internet afirmă că între ei a existat mai mult decât o prietenie. Piesa a fost dedicată lui Kotek. În acelaşi timp acesta a fost invitatul lui Ceaikovski în Elveţia pentru a-l ajuta la compunerea concertului. I se părea flagrant să-i dedice şi concertul, astfel că l-a dedicat la început lui Leopold Auer şi mai târziu lui Adolph Brodsky. Se pare că orchestraţia piesei pe care o vom asculta ar aparţine lui Kotek, deşi este o presupunere neconfirmată de scrisorile compozitorului.
Prezentarea frumuseţilor sonore ale reginei instrumentelor va continua cu Cântece lăutăreşti de Sarasate. Mare virtuoz al viorii, precum Wieniawski, Sarasate a compus această piesă, iubită şi cunoscută de toţi violoniştii, în 1878 şi a prezentat-o în premieră la Leipzig, în Germania. Există şi o imprimare realizată chiar de autor în 1904.
Dansurile populare româneşti sunt o suită de 6 dansuri culese şi orchestrate pentru vioară şi un mic ansamblu, compuse de Bartók în 1915 şi finalizate în 1917.
Iată numele dansurilor — Jocul cu bâta, Brâul, Pe loc, Buciumeana, Poarga Românească şi Mărunţel.
Partea a doua a concertului oferă publicului o lucrare deosebită — Variaţiunile „Enigma”op.36 - compusă de Edward Elgar. Lucrarea a devenit celebră atât datorită conţinutului, valorii ei din punctul de vedere al esteticii muzicale cât şi datorită genezei. La sfârşitul unei zile lungi şi obositoare în care a avut multe cursuri şi a dus la îndeplinire alte îndatoriri, Edward s-a aşezat la pian, a aprins o ţigară şi a încercat să se relaxeze improvizând la întâmplare. Văzând-o alături pe soţia sa Alice, el începe să descrie pe muzică profilul prietenilor, al soţiei sale, ba chiar descrie propriul portret. A alternat schiţele spirituale şi umoristice cu altele profund serioase sau caricaturi grave. Întâlnim râsete, inflexiuni vocale, înflorituri, glume şi aluzii abstracte. După acea seară de 21 0ctombrie 1898, el stabileşte tema principală şi toate celelalte schiţe devin variaţiuni de facturi foarte diferite. Muzicologii explică faptul că titlul provine de la felul enigmatic în care tema este ascunsă în fiecare variaţiune. Tema, urmată de 14 variaţiuni şi marele final au devenit compoziţie completă la 18 februarie 1899, fiind executată pentru prima dată în iunie, acelaşi an, la St. James`s Hall din Londra, sub conducerea lui Hans Richter. Receptiv la unele critici el a adăugat 96 de măsuri la variaţiunea finală şi a compus o parte pentru orgă. În această versiune circulă lucrarea în lume, având un succes uriaş peste tot.
Mircea Tătaru