Timisoara

Concert simfonic

Concert simfonic

Detalii

Categorie
Spectacole
Modificat
acum 2 saptamani si 4 zile
Vizualizari
500

Voteaza & Distribuie

Descriere

Vineri, 16 februarie 2018, ora 19
Sub conducerea dirijorului Chang Yu-An, orchestra Filarmonicii „Banatul” va interpreta vineri, 16 februarie, Uvertura la opera Freischütz op.77 de Carl Maria von Weber, Concertul pentru violoncel şi orchestră în do major, de Joseph Haydn şi Simfonia II-a în re major op.73 de Johannes Brahms.
Născut în noiembrie 1786 dintr-o familie de muzicieni, Weber, care a moştenit titlul de baron de la tatăl său, a fost unul dintre reprezentanţii de seamă ai romantismului în Germania. A fost nu numai compozitor, dar şi dirijor, pianist şi critic muzical. Era un om mai degrabă scund, slab şi bolnăvicios. Datorită unei malformaţii congenitale la şold, avea un mers şchiopătat. Trebuie să amintim că romantismul timpuriu, al cărui reprezentant a fost, s-a oglindit şi în viaţa sa destul de aventuroasă. Cheltuia peste posibilităţi, savura viaţa din plin, fapte care l-au determinat pe rege să-l arunce în închisoarea datornicilor. Chiar şi articolele critice pe care le scria erau marcate de dominaţia sentimentelor şi de hiperbolizarea trăirilor sufleteşti. Probabil că lui i se datorează obiceiul de a se scrie note explicative în programele de sală în legătură cu lucrările ce vor fi cântate. Ca dirijor, dorea să formeze şi să informeze publicul. Cu toate că înainte de operele lui Weber a fost compus Flautul fermecat de Mozart şi mai apoi Fidelio de Beethoven, critica a socotit că deşi foarte valoroase, nu acestea au pus bazele unei şcoli germane de operă. Weber a fost şi este socotit creatorul operei romantice germane în special datorită creaţiei sale, opera „Freischütz” — cea mai cunoscută şi iubită dintre lucrările sale. Tradiţia iniţiată de Weber a fost dusă mai departe de Richard Wagner. Succesul colosal avut de opera „Freischütz” la premieră se repetă şi atunci când uvertura la această operă este interpretată pe scenele de concert. Carl Maria von Weber s-a stins din viaţă la doar 40 de ani.
În continuare violoncelistul Filip Papa va interpreta Concertul în do major pentru violoncel şi orchestră de Joseph Haydn. Acest concert se datorează prieteniei lui Haydn cu primul violoncelist al orchestrei Prinţului Esterházy, Joseph Weigel, căruia i l-a dedicat. Notele au dispărut după conceperea concertului, în jurul anului 1765, dar un muzician pe nume Pulkert a descoperit o copie la Muzeul Naţional din Praga. Faţă de Concertul pentru violoncel în Re major, compus tot de Haydn,această lucrare concertantă este mai miniaturală şi are un ansamblu de acompaniament destul de redus.
Pastorala lui Johannes Brahms, cum mai este denumită Simfonia a II –a, este o simfonie plină de iubire pentru frumos, natură şi om. Este o creaţie fără stridenţe, are tonuri catifelate, are lumină şi multă armonie interioară. Poate fi considerată o replică echilibrată şi lucidă la procedeele cromatice şi la impulsivitatea ce caracterizează unele lucrări ale lui Wagner şi Liszt. Doar în subsidiar întâlnim accente eroice sau anumite impulsuri explozive, doar atât cât să ne amintească că suntem într-o perioadă romantică. Simfonia este o reflectare paradigmatică a universului simfonic brahmsian, prin unitate, stil, echilibru şi proiecţia spre exterior a afectivităţii. Ea a avut la premieră, la Viena, în decembrie 1877, un succes răsunător. Nu acelaşi efect l-a avut la Leipzig, două săptămâni mai târziu, la 10 ianuarie 1878, când unii critici scriau că aveau mai multe pretenţii de la această a doua simfonie a lui Brahms. Ei nu vedeau nimic genial în această lucrare, lucru infirmat de compozitorul Paul Dukas, la prima ei audiţie în Franţa, când acesta vorbea despre impresionanta măsură a originalităţii lui Brahms. Timpul este cel care judecă corect, şi el a dat dreptate lui Dukas. De fapt, la Leipzig, a fost singura dată când simfonia a înregistrat critici, pentru că din februarie 1878, la Amsterdam, Düsseldorf şi apoi în marile oraşe europene, execuţia ei pe scenele de concert a fost apreciată mereu ca un eveniment muzical de frunte.
Mircea Tătaru