Timisoara

Concert Simfonic Medalion Beethoven

Detalii

Categorie
Spectacole
Modificat
acum 7 luni si 22 ore
Vizualizari
632

Voteaza & Distribuie

Descriere

Vineri, 14 octombrie 2016, ora 19, Sala Capitol


CONCERT SIMFONIC
Dirijor: GHEORGHE COSTIN
Solistă: ELISABETH LEONSKAJA (Austria)


Medalion Beethoven

L. van BEETHOVEN Uvertura Operei Fidelio, Op. 72
L. van BEETHOVEN Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră în do minor, Op. 37
L. van BEETHOVEN Simfonia a V-a în do minor, Op. 67


Uriaşa personalitate a lui Ludwig van Beethoven a marcat intrarea muzicii într-o etapă nouă. Fiind la confluenţa a două mari epoci artistice el nu s-a sfiit să încalce canoanele formale ale esteticii clasice, croind drum viguros spre o altă viziune, care avea să îmbogăţească arta muzicală cu noi sentimente, imagini şi forme, vestind începutul marii epoci romantice. Concertul simfonic din 14 octombrie oferă melomanilor trei lucrări caracteristice din marea creaţie a „titanului” muzicii simfonice — Uvertura la opera „Fidelio” op.72, Concertul nr.3 pentru pian şi orchestră în do minor, op.37 şi Simfonia a V-a în do minor op.67.
Opera Fidelio a fost o incursiune făcută de Beethoven într-un domeniu abordat doar în trecere, fiind singura operă a compozitorului. Doar la a treia reprezentaţie ea s-a bucurat de succes. Unii critici spuneau că eşecurile anterioare se datorau unui text mizerabil, alţii că erau prea multe inovaţii în ansamblul dramatic-muzical, sau că generalizarea simfonică nu lăsa loc ariilor şi cantilenelor în stil bel canto. Este drept că Beethoven nu fusese niciodată în Italia precum alţi compozitori germani. Se observă la această operă un ascetism uimitor, părând a fi o lucrare nescenică. Pentru Fidelio, Beethoven a scris nu mai puţin de patru uverturi, Leonora 3 fiind de departe cea mai reuşită, un adevărat model de perfecţiune. A fost compusă la reluarea operei în 1806. Se regăseşte cel mai des pe afişele concertelor simfonice. Menţionăm că Leonora era soţia lui Florestan, personajul principal al operei.
Concertul pentru pian şi orchestră în do minor nr.3 op.37 este expresia maturităţii depline a compozitorului. Pentru prima dată, el se rupe definitiv de stilul înaintaşilor lui şi se prezintă în maniera care-i va aduce mai apoi supranumele de „titanul”. Conştient sau nu, în acest concert el dă frâu liber temperamentului său vulcanic şi ştiinţei sale de compozitor. Crează dramatism şi efuziuni eroice reuşite nu doar prin textul muzical, dar şi prin opunerea pianului solistic, orchestrei, ca într-un veritabil câmp de bătălie. El foloseşte o tonalitate minoră, la fel cum va proceda mai apoi cu celebra Simfonie a V-a, pe care o vom asculta la finalul concertul de vineri seara. La premieră, în aprilie 1803, Beethoven a interpretat partea de pian solo cântând-o din memorie pentru că încă nu scrisese notele pe hârtia cu portative. A fost necesar s-o facă mai apoi, când un student al său, Ferdinand Ries, a fost programat să-l cânte. Pe scena sălii Capitol concertul va fi interpretat de pianista Elisabeth Leonskaya.
Se spune că simfonia destinului, aşa cum mai este denumită Simfonia a V-a ar fi cea mai notorie lucrare din toată muzica simfonică. Despre ea ştiu câte ceva şi acei care n-au intrat vreodată la un concert simfonic, sau nu ascultă muzică de acest gen. Totul a pornit de la valoarea simbolică a motivului iniţial, patru note care ar reprezenta destinul care bate la uşă. Ideea aparţine secretarului lui Beethoven, Anton Schindler, care, după moartea compozitorului scria despre acest lucru superromantizându-i imaginea. În multe cărţi, articole sau caiete program, au apărut diverse păreri în legătură cu simbolistica acestui motiv, ajungându-se să se considere chiar, că este ciocănitul unui graur. Până la urmă s-a impus ideea că este destinul ce bate la uşă şi aşa a rămas până azi. Anecdotica a impus simfonia în rândul tuturor, dar iubitorii muzicii o consideră o capodoperă pentru valoarea ei extraordinară. Ea a fost slab interpretată la premieră, în 1808, la Viena, pentru că muzicienii orchestrei n-au avut timp destul de repetiţii, deoarece a fost inclusă într-un concert ce dura patru ore, toate lucrările fiind compoziţii ale lui Beethoven. Impresia rece a publicului s-a schimbat total un an şi jumătate mai târziu când, având condiţii optime pentru repetiţii, simfonia a declanşat un succes răsunător. De atunci până azi gloria a însoţit mereu această creaţie deosebită. Concertul simfonic va fi dirijat de maestrul Gheorghe Costin. Mircea Tătaru