Timisoara

Cum se formeaza dependentele?

Detalii

Web
www.lavi-enrose.com
Social links
Categorie
Stil de viata
Modificat
acum 2 luni si 22 ore
Vizualizari
790

Voteaza & Distribuie

Descriere

Cum se formează dependențele?
Mecanismul prin care se formează dependențele sunt identice, indiferent de viciul căpătat. Golul lăuntric, lipsa de sens și de direcție il fac pe om să caute ieșirea rapidă din aceste stări. ”Pustietate duhovnicească”, o denumește medicul Konstantin Zorin. Omul crede că suprasolicitarea psihică și durerea sufletească le acoperă printr-o căutare a plăcerii, respingând argumentele rațiunii sau mustrările conștiinței. Astfel, omul caută senzații de ieșire, de fugă din fața realității și deconectarea din adevărul său. Fiecare alege să se refugieze într-o lume iluzorie a narcoticelor, alcoolului, dulciurilor, jocurilor de noroc, jocurilor pe calculator. Unii dintre noi se refugiază în muncă, alții în desfrâu simțial sau culinar. Unii nu sunt capabili să se dezlipească de muncă, alții de sporturi extreme, iar altora le place simplu, să vorbească urât și mereu să spună câte o înjurătură.
Libertatea se limitează la faptul că omul poate să-și aleagă stăpânul.”

Când viciul – împătimirea - sunt satisfăcute, omul primește pentru moment o stare mai bună. Se simte parcă în siguranță, parcă și mai treaz și mai odihnit. Este o înșelare această stare, o amăgire, curând omul realizează că nimic nu-i schimbat, ba pare mereu tot mai accentuat. Uite așa viata se intuneca, tristețea și dezamăgirea – de propriul efort nefăcut – pun stăpânire pe om. El intră într-un carusel de căutare a plăcerii într-o lume iluzorie, mereu străduindu-se să-și înlocuiască durerea prin plăcerea primită tocmai de la împătimirea sa.

Omul dependent este de obicei ”posedat”. Atenție la ghilimele! Nu este vorba de îndrăcire și posesie demonică în sensul nemijlocit al cuvântului, ci de posesiune demonică la figurat, așa cum spuneam – de exemplu – ”posedat de idee.” Konstantin Zorin

Dependențele sunt ca un fel de loc unde atârni, de undeva de unde nu poți pleca sau mereu revii în același loc. ”Și nu neapărt obligatoriu ca nefericitul să-și piardă total autocontrolul și mintea lui să fie ”zombificată.” În anumite condiții el se comportă absolut adecvat, dar îndată ce apare ispita, devine sclav. În planul respectiv, ispita este factorul de risc care provoacă formarea și dezvoltarea dependenței.”

Din punct de vedere PSIHOLOGIC, un om este ferit de căderea în dependențe atunci când este echilibrat și în armonie cu sine, atunci când își gestionează echilibrul emoțional și își exprimă într-un mod firesc sentimentele. Tulburările de comportament exprimate prin dependența de ceva este o tentativă extremă, disperată de a controla anumite sentimente, care altfel pot părea incontrolabile sau imposibil de gestionat.
Mai predispuși la dependențe sunt oamenii izolați și singuratici, cei lipsiți de echilibrul psihic și cu o capacitate slabă de adaptare la mediu, cu o putere redusă în a face față stresului. Se poate vorbi și de moștenirea ereditară, ca și în orice alte disfuncții interne, însă adaptabilitatea la mediu – cu tot ce presupune ea - este răspunzătoare. Mai apoi, lipsa afecțiunii și a dragostei în copilărie pot îndemna omul la o căutare disperată și inconștientă, în absolut tot ce face, tocmai a acestei deficiențe timpurii.
Viruși externi – dependențele – pătrund ușor în starea existențială și mai ales în animarea stării de apartenență și uitlitate, în fața realității. Este fals, este o iluzie în a simți ”că faci și tu ceva” sau ești cuprins din când în când de câte o placere, o stare de bine, mai exact.

Dar, este doar o capcană, să fim atenți și prezenți la toate acestea și să ne îndreptăm, câte puțin, în fiecare zi. Doar să ne pornim…

Autor