Timisoara

Don Carlos

Detalii

Categorie
Spectacole
Modificat
acum 3 saptamani si 2 zile
Vizualizari
807

Voteaza & Distribuie

Descriere

Don Carlos

Autor: Friedrich Schiller

în sala Teatrului German

Spectacolul se traduce la cască în limba română.

Data: 19.02.2013

Ora: 19:30

Distribuţia

Filip al II-lea

Georg Peetz

Don Carlos

Wolf E. Rahlfs

Elisabeta de Valois

Olga Török

Prinţesa Eboli

Ramona Olasz

Marchizul de Posa

Colin Buzoianu

Ducele de Alba

Radu Vulpe

Domingo

Horia Săvescu

Marele Inchizitor

Rareş Hontzu

Cântăreaţa

Dana Borteanu

Marchiza de Mondecar /Prizonier/ Revoluţionar

Daniela Bostan

Prizonieri/ Revoluţionari

Alex Halka

Prizonieri/ Revoluţionari

Adrian Korek

Versiunea scenică: Alexander Hausvater Sufleuză

Vali Velimirovici

Regia tehnică

Liviu Oltean

Asistent costume

Diana Dobra

Asistenţa de regie Simona Vintilã

Mişcarea scenică

Mălina Andrei

Light Design

Lucian Moga

Muzica

Ilie Stepan

Decorul

Zsolt Fehérvári

Costumele

Stela Verebceanu

Un spectacol de Alexander Hausvater

Descriere

CUMPĂRAREA DE BILETE SE POATE EFECTUA AICI. Preţul biletului: 20 RON (Elevii, studenţii şi pensionarii beneficiază de 50% reducere)Durata spectacolului: cca. 1h 50 min.

Spectacolul nu este recomandat persoanelor sub 15 ani.Cu sprijinul:

Consiliul Local Timisoara

Institutul pentru Relaţii Externe din Stuttgart

Parteneri media:

Şapte seri

Radio Timişoara

24 Fun

LiterNet

TVR Timişoara

Zile şi Nopţi

centruldepresa.ro

ArtAct

Radio România Cultural

Parteneri:

Librarium

ArtActRegele Filip al Spaniei s-a căsătorit cu logodnica lui Carlos, fiul său. Acesta din urmă, dominat de sentimente, renunţă la misiunea politică pe care o are de a elibera Flandra, ţinutul ocupat de regele Filip, şi îl convinge pe Posa să îi aranjeze o întâlnire cu Elisabeta. Dar întâlnirea cu regina nu îi va aduce rezultatele dorite. Dezămăgit Carlos se reorientează spre politică. Între timp Alba este însărcinat cu conducerea trupelor în Flandra. Prinţesa Eboli, măcinată de gelozie şi respinsă de Carlos, ţese o intrigă împotriva celor doi. Regele află de întâlnirea dintre Carlos şi regină şi ordonă arestarea fiului său.---Înregistrările muzicale au fost efectuate în Studioul SHOW FACTORY TIMIŞOARA cu participarea: Dixie Krauser (chitară bass), Horea Crişovan (chitară electrică), Ilie Stepan (chitară acustică & keyboard), Eli Patisen (drums programming).---Extrase de presă:

"Pentru că Don Carlos-ul lui Hausvater surprinde prin modernitatea sa, prin pulsul său accelerat, frenetic, printr-o combinaţie de elemente – de la scenografie la muzică, mişcare, interpretare – care edifică un adevărat show, structurat pe paliere semantice multiple, păstrând intriga dramei, dar recodificând-o într-o grilă modernă. Conflictul schillerian este ferit astfel de emfaza romantică. [...] Conflictul este potenţat excelent de splendida muzică a lui Ilie Stepan, cu ritmuri de rock ce dau spectacolului atmosfera unui concert muzical, fără să dilueze calitatea dramatică. Aceeaşi concepţie pliată perfect pe hermeneutica regizorală o au şi costumele Stelei Verebceanu, fie că vorbim de haine casual, negre, de ţinuta fantezist-decrepită a Marelui Inchizitor sau de costumul Cântăreţei, care o transformă pe aceasta într-un soi de prezicătoare-homeless. Nu mai puţin, coregrafia Mălinei Andrei, care impune actorilor un adevărat tur de forţă fizic, cu ample salturi pe gardurile şi platformele decorului, cu propieridepărtări uneori foarte senzuale, alteori cu totul belicoase, contribuie şi ea la edificarea atmosferei speciale a spectacolului, în care tensiunea este mereu la cea mai înaltă cotă. Don Carlos are un singur tempo, foarte alert, foarte susţinut, oarecum comprimat, ca sub presiune, cu schimbări de scene aproape insesizabile, cu o „figuraţie” atent compusă – personajele sunt mereu prezente pe scenă, nu doar în chip de actanţi, ci şi de asistenţi, asta asigurând dinamica vizuală a fiecărei secvenţe. [...] Don Carlos e gândit ca un spectacol de echipă, în care implicarea fiecărui interpret e importantă pentru configurarea atmosferei tensionale şi menţinerea temperaturii de joc. Or, din acest punct de vedere, toţi actorii şi-au dovedit dedicarea, atât la nivelul partiturii dramatice propriu-zise cât şi la cel al performanţei fizice. [...] Don Carlos e un spectacol de poezie dramatică, foarte schillerian în fibra sa textuală, de acrobaţie performativă, în codul dinamic al esteticii teatrale contemporane, de muzică, ce prelungeşte semantica scenică spre o zonă de receptare emoţional-intimă."

(Claudiu Groza, în: Tribuna) "Atitudinea adoptată de Alexander Hausvater faţă de partitura clasică (mă rog, romantică) e şi de astă dată apăsat iconoclastă. Regizorul a alcătuit un scenariu propriu compus dintr-un mimimum de replici socotite suficiente pentru a schiţa intriga şi a rezuma conflictul. Care e în opinia lui unul triplu. Mai întâi e vorba despre un conflict de ordin social şi politic. Filip este un rege rău şi sângeros, dispus să semneze la repezeală şi cu nemiluita nenumărate condamnări la moarte şi la închisoare, drept pentru care poporul obidit îşi pune toate speranţele în fiul acestuia, Don Carlos, a cărui răzmeriţă e gata să o sprijine cu entuziasm şi spirit de sacrificiu. În al doilea rând e vorba despre un conflict între generaţii fiindcă, declară Hausvater în caietul de sală: "generaţia tânără a zilelor noastre vrea să fie cuminte şi să nu iasă din tiparele părinţilor, e prea liniştită… asta trebuie schimbat pentru că altfel nu există progres". În spectacolul timişorean mai apare un al treilea conflict, poate cel mai proeminent relevat: acela dintre doi bărbaţi, regele Filip, încă tânăr, viril, încântat de performanţele sale amoroase şi sexuale, autoadmirându-şi trupul pe care îl dezgoleşte ori de cîte ori are ocazia şi fiul lui, Don Carlos, playboy & revoluţionar & terorist & prieten & muzician. Aşa încât montarea e clădită pe raporturile multiplu antagonice dintre cele două personaje, cu devotament şi implicare, cu energie şi suflu dramatic aduse în scenă de actorii Georg Peetz şi Wolf E. Rahlfs. [...] Don Carlos pe scena Teatrului German de Stat din Timişoara e ceea ce se cheamă un spectacol impur. Sintagma nu are însă, în cazul de faţă, nimic peiorativ, ci doar subliniază conjucţia cu contemporaneitatea a montării, contemporaneităţii noastre cea de toate zilele fiindu-i specifice impuritatea şi sincretismul."

(Mircea Morariu, în: Teatrul azi)

Fotografii