Timisoara

Eugeniu de Savoya - 300 de ani de europenitate

Eugeniu de Savoya - 300 de ani de europenitate

Detalii

Categorie
Lansari de carte
Modificat
acum 2 luni si 3 saptamani
Vizualizari
78

Voteaza & Distribuie

Descriere

Muzeul de Artă Timișoara organizează marți 18 octombrie a.c., de la ora 18, la Palatul Baroc din Piața Unirii nr. 1, lansarea volumului

“Timișoara sub semnul Prințului Eugeniu de Savoya. 300 de ani de europenitate

și conferința omonimă susținută de prof. dr. Victor Neumann, directorul Muzeului de Artă Timișoara. Volumul bilingv (română și engleză) își propune să readucă în atenția cititorilor contribuția majoră a Prințului de Savoya la transformarea Timișoarei dintr-o cetate medievală într-un oraș modern, european.

Anul acesta celebrăm trei secole de la evenimentul care a schimbat în profunzime istoria orașului de pe Bega: cucerirea cetății Timișoara de către trupele imperiale Habsburgice. După un asediu care a durat 48 de zile, în data de 13 octombrie 1716, comandantul turc al cetății, Ahmed Aga s-a predat armatei cuceritoare conduse de Prințul Eugeniu de Savoya.

Cu toate că cetatea Timișoarei a fost cucerită prin război, mulți istorici europeni sunt de părere că anul 1716 a fost unul dintre „momentele fericite” ale istoriei locului, atunci când a avut loc o anexare între posesiunile Habsburgilor şi o reașezare a orașului și a regiunii în Europa creștină, după mai mult de 150 de ani de stăpânire otomană.

Prințul Eugeniu de Savoya, comandantul suprem al trupelor imperiale habsburgice, a fost o personalitate marcantă a Europei secolului al XVIII-lea, un spirit iluminist influențat de gândirea lui Montesquieu, Voltaire, Rousseau și Leibnitz, unul dintre primii europeni care a imaginat o unificare a bătrânului continent sub un singur monarh. Pentru Timișoara, Prințul Eugeniu este personalitatea care a facilitat transformarea orașului și a regiunii Banat, trecerea de la evul mediu la modernitate, deschiderea spre cultura și civilizația Europei occidentale. Timișoara, reconstruită în timpul dominației habsburgice, păstrează și astăzi o parte din barocul care i-a definit arhitectura.

"Cucerirea Timișoarei a figurat între planurile importante ale lui Eugeniu de Savoya și nu numai ale lui. În aparență, amintitele planuri se referă la noile ținuturi ale Monarhiei habsburgice și la puterea împăratului. Astfel de cuceriri trebuie văzute și ca o extindere a culturii și civilizației europene. Să reținem că, dincolo de exploatarea oportunităților în beneficiul cuceritorului, de o ordonare a lucrurilor în spiritul său, are loc și întemeierea școlilor, răspîndirea științelor, artelor, culturii umaniste create de occidentali. Ele vor avea un puternic impact asupra societății Banatului Timișoarei. Cu alte cuvinte, să nu înțelegem că la Timișoara a avut loc doar înlocuirea unei supremații militaro-politice cu alta, ci și faptul că orașul și regiunea au beneficiat de noile <coridoare culturale> prin care au fost adoptate mesajele modernității. Spre deosebire de alte orașe, proiectul urbanizării Timișoarei elaborat de Viena și de guvernatorii numiți aici de Casa de Habsburg în perioada 1719-1779 n-a întâmpinat nici o opoziție din partea localnicilor. Dimpotrivă, el a fost văzut ca o șansă a schimbării lucrurilor, ca un impuls pentru depășirea condiției înapoiate a regiunii. Principalele repere urbane ale imperiului în tot secolul al XVIII-lea au fost Viena și Praga, cel dintâi devenind un reper mai ales acolo unde se putea petrece o reconstrucție din temelii. Ceea ce s-a întâmplat în cazul Timișoarei" (Victor Neumann).