Expozitia NOW Jane McAdam Freud

Galeria Jecza are deosebita plăcere de a vă invita vineri, 26 octombrie, începând cu ora 19, la vernisajul expoziției NOW de Jane McAdam Freud (Jecza Gallery, Calea Martirilor 51/52-53).

Artistă britanică de anvergură, purtând un nume răsunător pentru istoria culturii europene, Jane Mc Adam Freud revine la Timișoara cu o expoziție personală, după vizita de documentare ce o făcuse la galerie, la începutul anului. Interviul pe care i l-a acordat Mariei Orosan-Telea cu acel prilej a fost publicat în revista ”Orizont”.

Atașate se găsesc imagini ale lucrărilor din expoziție (ce pot fi reproduse doar dând creditele artistei), textul interviului din revista ”Orizont”, precum și un CV al artistei.

Expoziția este realizată în parteneriat cu Gazelli Art House London și susțintă de Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană.

Reproducem mai jos textul de prezentare al expoziției, făcut de criticul de artă dr. Maria Orosan-Telea:

Expoziția artistei Jane McAdam Freud prezintă un corpus de lucrări realizate în cadrul rezidenței sale la Harrow School, care a avut loc în perioada septembrie 2015 - iulie 2017. Cantitatea mare de artă de bună calitate produsă atunci a constituit baza unei selecții de lucrări impresionante. Expoziția de la Galeria Jecza preia titlul lucrării Now, care aparține seriei “adăposturi”. McAdam Freud vorbește despre prezent ca despre un refugiu pe care noi toți ar trebui să-l populăm. Într-un interviu pe care l-am realizat împreună cu Jane în ianuarie 2018 pentru galeria Jecza, aceasta îmi spunea că lucrările sale cele mai importante sunt: “cele pe care le fac acum. Prezentul este momentul meu favorit. Dacă ești realmente viu, nu poți trăi decât în prezent”.
Prin lucrările de la Galeria Jecza, Jane abordează ready-made-ul în maniera sa unică și originală. Se raportează la actul artistic ca un cercetător aplecat asupra unui studiu de caz. Conceptualizând evenimente exterioare, acționează prin arta sa asemeni unui psihanalist care abordează obiectele ca într-o ședință de psihoterapie. Urmărind conceptele străbunicului ei, Sigmund Freud, – și anume cele legate de relevarea inconștientului – intenția ei este de a scoate la lumină părțile ascunse sau ignorate. Istoria uimitoare a uneia dintre cele mai vechi și prestigioase instituții de învățământ pentru băieți din Marea Britanie a reprezentat pentru Jane, atât o sursă de inspirație, cât și o provocare. Abordarea sa urmează modelul aproprierii duchampiene. Mai mult decât atât, intervenind asupra acestor obiecte și le însușește inclusiv din punct de vedere simbolic. Printr-o atitudine instinctivă care suprimă orice plan conștient și prestabilit, Jane realizează lucrări conceptuale care comunică cu privitorul pe două planuri; atât la nivel instructiv, cât și la nivel subliminal. Tema auto-analiză / identitate este una dintre cele mai des abordate și mai interesante problematici ale demersului său artistic, care pare a fi o formă esențiale de întâlnire cu ea însăși.
La Harrow, mobilierul și alte obiecte mărunte lăsate în atelierul pe care l-a folosit timp de doi ani i-au apărut impregnate de vechile tradiții ale practicii artistice, ceea ce, pentru Jane, a prilejuit o reconsiderare a teoriilor adorniene legate de autonomia artei în relație cu industria culturală. Tot ce se afla în atelier putea deveni obiect de artă, chiar și rebuturile metalice, grămezile de rugină, vechile șevalete sau pânzele aruncate după ce au fost pictate. Relația dintre cele două modalități tradiționale de expresie artistică, sculptura și pictura, este chestionată prin crearea de instalații sculpturale folosind obiecte specifice picturii (Am I Fixed Yet?, High Chair).
Pe de altă parte, în lucrări precum Plan, Draw, Top End sau Object Conversation a operat cu metodele artei conceptuale, inscripționând cuvinte semnificative pe suprafețele obiectelor pentru a-și confrunta propriile gânduri cu propriile acțiuni, sau pentru a da o reprezentare fizică unei idei (în strânsă legătură cu teoria lucrurilor a lui Sigmund Freud).
Pentru Jane, obiectele au propria lor existență, intervențiile ei având ca scop doar a le conferi sensuri noi și surprinzătoare. Astfel, aranjarea într-o ramă de lemn a câtorva carcase goale de proiectile colorate împreună cu un torso clasic de marmură (You Kill Me), devine un statement al rolului de muză pe care Harrow l-a avut pentru artistă.