Libertatea omului

„Si, se poate lua totul in viata, cu exceptia unui lucru - libertatea de a alege cum sa reactionezi intr-o situatie. Asta determina calitatea vietii pe care am trait-o - nu saracia sau bogatia, faima sau anonimatul, sanatatea sau boala. Calitatea vietii e determinata de cum reactionam in fata acestor realitati, ce inteles le atribuim, ce atitudine avem fata de ele, ce stare le permitem sa declanseze.”
Din cartea ”Man’s Search for Meaning” de Viktor Frankl.

Liberatea omului este partea divină din el, este calea lui catre Dumnezeu, cunosterea adevarului din ce inseamna "Duhul Sfant"...

Ca să fii cu adevărat liber, trebuie să înlocuieşti infinitul şi autonomia gândirii cu credinţa în Dumnezeul creştin. Adica sa dai prioritate spiritului tau in fata ratiunii tale! Petre Tutea

Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. Şi el rămîne aşa chiar dacă este un laureat al premiului Nobel. Când, unde şi în ce scop a apărut el în calitatea asta de om? Dacă se întreabă singur şi nu este un zeu în dreptul casei care să-i reveleze data începutului, înseamnă că omul rămâne un biet animal raţional care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri."

Omul nu este o sumă de miliarde de celule sau de organe. Că nu sunt independente nici ficatul, nici rinichii, nici stomacul, nici creierul, nici sistemul osos. Omul, ca întreg nu poate fi gândit decât biblic; ştiinţific, nu. Moise este mai valabil decît ultima noutate evolutionistă a ştiinţei.

Dacă nu cunoşti revelat – prin graţie divină – sau inspirat, nu cunoşti nimic. De pildă, povestea cu mărul lui Newton, care a căzut. Nu ştiu unde am citit eu stupiditatea asta: ”Îi tomba dans une méditation profonde qui la conduit jusqua la loi de la gravitation universelle”. Şi eu spun: dacă Newton gândea până la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai înţelept. Când a fost întrebat cum a descoperit gravitaţia, a zis: Am fost inspirat. Păi, scrie pe măr sau scrie undeva în natură ” legea gravitaţiei”?
Fenomenele lumii interioare şi ale lumii exterioare tac. 
Iar omul autonom şi orgolios crede că explorează lumea interioară şi exterioară cu jocul lui de ipoteze şi că descoperă ceea ce vrea el. El caută; dar eu spun că el caută, nu că află. Sau dacă află, trebuie să fie ca Newton, inspirat.

Cateva din cuvintele lui Tutea, inspirate, cred, sau nu stiu cum or fi, insa in mine au mult sens... Sa ne asezam frumoase ganduri in suflete, sa ne bucuram!