Timisoara

Preferința pentru dulce spune despre tine că…

Detalii

Web
www.laviniabratu.ro
Social links
Categorie
Stil de viata
Modificat
acum 4 luni si 4 zile
Vizualizari
2001

Voteaza & Distribuie

Descriere

Preferința pentru dulce spune despre tine că…

Ne naștem la fel ca și celelalte mamifere și suntm hrăniți cu lapte, aceasta este hrana ideală pentru dezvoltarea noului născut. Într-un mod miraculos, laptele este podus de glandele mamare, are un gust dulce și o compoziție uimitoare de macro- și microelemente. Gustul dulce, gustul laptelui matern, singurul gust primit prin geneză!

Psihonutrițional, gustul primar al omului este cel dulce și niciodată acesta nu ar putea fi perceput ca fiind otrăvitor! Laptele de la sânul mamei este dulce, acesta fiind primul gust descoperit și savurat de om, atât ca și savoare, cât și ca o condiție de supraviețuire. Pornim în viața cu acest dar și tot ce e dulce, e comestibil și bun. Însă, avem nevoie să creștem, să evoluăm, în timp se schimbă gustul și nevoia noastră. Putem rămâne captivi acestui gust, ”un gust infantil”, numit la apogeul maturității.

Cine iubește zahărul este încă un copil din punct de vedere emoțional, gustativ și sufetește. Este dur și deranjează această afimrație, știu! La fel am simțit-o și eu, nedreaptă! Adică, dacă ai o apetență la maturitate pentru gustul dulce, asta înseamnă că rămâi imatur emoțional și gustativ? Are sens? Dacă te scoate total din confort și din pepeni toate cele scrise aici, cu atât mai mult ar fi bine să reflectezi asupra lor…

Acru, amar, iute, sărat și combinația acestora este cu adevărat evoluția noastră. Cine rămâne să iubească zahărul, rămâne fără gustul vieții, al evoluției. Nedezvoltați emoțional, fără curajul de a descoperi viața, mereu tentați și în căutarea aceluiși gust, dulce…off!

Cum ar fi să începi să consumi și să iubești gustul iute, de exemplu? „De ce să înceapă a-mi plăcea ardeii iuți și ce legătură are aceasta cu dezvoltarea creierului meu sau cu inteligența mea emoțională?”, vă puteți întreba. Un studiu realizat de cercetătorii din Pennsylvania - Statele Unite, a demonstrat experimental cum un grup de persoane care nu consumaseră ardei iuți și nu le plăcea acest gust– respectiv senzațiile date de acesta -, au început a consuma, treptat, câte puțin, urmărindu-se adaptarea și schimbarea apărută. La început ei acceptau doza poate și ca să fie în rând cu ceilalți ca mai apoi, după mai multe zile, să înceapă să le placă. Cu cât se obișnuiau cu gustul, cu atât le plăcea mai mult!

Senzația de iuțeală este suportabilă pentru că este percepută la nivelul creierului și nu a mucoaselor digestive. Creierul are nevoie să se acomodeze, să se adapteze și să-i placă mai apoi senzația de arsură data de capsaicină. Nu suntem diferiți la nivelul mucoaselor, suntem diferiți la nivelul de percepție la nivelul creierului!

Faptul că oamenii încep să consume ardei iute și să le placă este remarcabil, având în vedere că bucuria provocată de un anumit gust și repulsia față de altul este adânc înrădăcinată și programată în ADN. Iată cum emoțiile umane pot fi flexibile, ceva ce ai respins total, poate la un moment dat să-ți facă o deosebită plăcere. Putem să învățăm a ne bucura de ceva care ne era indiferent și care ne provoca chiar repulsie.

Ce avem de făcut pentru a determina creierul să-și schimbe felul de funcționare și cum schimbăm apetența pentru dulce? Prin:
  • repetiție,
  • obișnuință,
  • disponibilitatea de a fi supus unui efort.
Aceasta este rețeta! Lasă-te de dulce și încearcă, ca într-o nouă aventură, un alt gust. Obișnuiește-te cu el, ai răbdare și renunța la captivitatea unui singur gust. Spor la treabă, tuturor ce vor mai mult de la viața lor!

Autor