Timisoara

Revista Asociatiei Educatoarelor Waldorf din Romania nr. 3, aprilie-septembrie 2014

Revista Asociaţiei Educatoarelor Waldorf din România nr. 3, aprilie-septembrie 2014

Detalii

Categorie
Articole arta/cultura
Modificat
acum 2 ani si 9 luni
Vizualizari
1459

Voteaza & Distribuie

Descriere

Revista Asociaţiei Educatoarelor Waldorf din România nr. 3, aprilie-septembrie 2014 Cuprins Sânzienele
Sărbătoarea verii
Activități de tip outdoor în grădinița Waldorf
Jurnal de drum
Grădinița Waldorf
A Kis Lélek és a Nap (Suflețelul și Soarele)
Colectivul redacţional
Angela Dana, Ciprian Militaru, Edith Nagy, Vasilache Cristina Irina, Vilikó Helga, Jeni Drăgoi

Tehnoredactare și aranjare în pagină
Alina Coroian

Trimiterea materialelor pentru revistă la:
Angela Dana, e-mail: angeladana70@yahoo.com

Sânzienele

Pe 22 iunie, când Soarele intră în constelaţia Racului, este solstiţiul de vară, cu aceasta începând vara, după calendar. Atunci, Soarele îşi atinge punctul culminant, lumina zilei începe treptat să scadă.
De Sânziene, forţele vii din natură sunt pe deplin manifestate; peste tot natura înverzeşte şi înfloreşte. Chiar şi în locuri neaşteptate, printre dalele de piatră şi crăpăturile zidurilor, străbat afară fire de iarbă şi flori. Trandafirul roşu, care înfloreşte în ziua Sfântului Ioan, este un simbol pentru această sărbatoare, situată în cercul sărbătorilor anului diametral opusă lui 24 decembrie.
Pe 24 iunie, este sărbătorit Sfântul Ioan.
Sfântul Ioan Botezătorul a fost vestitorul lui Hristos, spusele sale: "el trebuie să crească, iar eu să mă micşorez", se află după solstiţiul de vară strâns legate de cursul anului. Înţelepciunea populară spune aşa: "la Sfântul Ioan se schimbă foaia".
De Sânziene, este ziua cea mai lungă şi noaptea cea mai scurtă; oamenii doresc foarte mult să-şi petreacă timpul liber afară, ca să poată trăi lumina şi căldura Soarelui, ei bucurându-se de serile lungi şi luminoase. Şi se bucură dacă au posibilitatea să vadă cum licuricii ( gândăceii lui Ioan -în limba germană- ), ce pot fi observaţi în această perioadă la lăsarea serii, poartă scântei de lumină în noapte.
În ţara noastră, vacanţa începe în iunie, şi există posibilitatea de a sărbători Sânzienele împreună cu copiii din grupă, printr-o excursie împreună cu părinţii, cât mai aproape de data de 24 iunie. O asemenea excursie, contribuie enorm la consolidarea relaţiilor între educatoare - copii - părinţi......

Strugureii lui Ioan (coacăzele)


Leonardo da Vinci, “Sfântul Ioan Botezătorul“
Ioan Botezătorul, în peregrinările sale, ajunsese într-o vale stâncoasă, izolată, după ce trecuse prin pustiul uscat şi fierbinte. Părea că acolo pământul adăposteşte în unele locuri apa, căci pe ici, pe colo, răsăriseră câţiva arbuşti verzi şi chiar o viţă-de-vie sălbatică şi, desigur, nerodnică. Nu trecu multă vreme, şi ajunse la un cort pe care îl înălţaseră nişte păstori sărmani, ai căror capre şi oi se căţărau pe povârnişurile stâncoase.Şi pentru că se înserase deja, Ioan îi intrebă pe păstori dacă ar putea dormi şi el in cort, iar ei acceptaseră cu drag. Împărţiră cu el cina lor cea sărăcăcioasă, iar în ziua următoare putu pleca mai departe, după ce bău cu ei nişte lapte. Şi pentru că i le dăruiau pe toate într-un mod atât de prietenos şi din toată inima, Ioan se hotărâ să le lase un dar...
- Aduceţi-mi o mlădiţă din via care creşte pe stânci! spuse el păstorilor, vreau să o binecuvântez, ca să poată rodi în această sălbăticie.
Păstorii erau oameni veseli şi ospitalieri, care îl găzduiseră pe penitent, aşa cum ar fi făcut cu orice străin. Ei nu văzuseră într-însul Omul lui Dumnezeu. De aceea se distrară la ideea de a binecuvânta viţa-de -vie. Iar cel ce se dusese afară aduse, în bătaie de joc, nu o ramură de viţă-de-vie, ci ramura unui arbust oarecare dintre cei ce creşteau sălbatic pe acolo. Ioan se făcu că nu observă nimic. El luă ramura în mâini, spuse rugăciunea, o binecuvântă, şi plecă.
Dar în curând, păstorii avură temei să fie uluiţi!!
Într-o zi găsiră ramura pe care o binecuvântase Sfântul, plină cu struguraşi mici, roşii. Şi când gustară boabele, acestea aveau un gust delicios şi alinător de sete. Şi tot mai mult învăţară să preţuiască minunea, când observară că arbustul îşi aducea roadele de la an la an; bună şi bogată era recolta, indiferent de faptul că se afla pe un sol rodnic sau nu, că vremea fusese favorabilă sau nu; ca şi cum ar fi vrut să-şi dovedească nesfârşita sa recunoştinţă pentru binecuvântarea primită.

........în amintirea binefăcătorului lor, şi în ziua de astăzi, fructele (coacăzele) lui Ioan, poartă denumirea de strugureii lui Ioan........

Obiceiul de a aprinde focuri de Sfântul Ioan - de Sânziene - era cunoscut aproape în toate regiunile Europei, multe credinţe populare erau legate de acest obicei. Se credea într-o acţiune "purificatoare" de spirite rele ale focului, atunci când acesta scotea fum mult. În final, se sărea peste foc, pentru a învinge necazurile, nenorocul şi boala.
Multă vreme, apoi, focurile de Sânziene au fost date uitării, astăzi însă, se pot vedea din nou grupuri mai mici sau mai mari de adulţi şi copii, care sărbătoresc solstiţiul de vară.

Cu focul trebuie procedat cu precauţie; un cerc de pietre îl va delimita......

Se-aprinde azi focul, fumul şi flăcările cresc
Printre flăcări, spiritele focului zăresc.
Te uită cum ard şi dansează limbile de foc,
Trosnesc, pârâie, pâlpâie şi nu stau deloc.
Scântei se-mprăştie, lumină va fi,
Veniţi dar cu toţii, e-a Sfântului Ioan zi!
Când focul de Sânziene se aprinde, în jocul viu al flăcărilor, fiecare dintre cei care îl privesc, pot descoperi imagini....căci flăcările nu au odihnă, ele cuprind lemnul, se caţără rapid pe el. Dansează încoace şi încolo, sar pe următoarea bucată de lemn, se întâlnesc cu alte flăcări, devin împreună mai luminoase şi mai puternice, se întind în sus şi se transformă continuu, luând cele mai fantastice înfăţişări.

Jeni Drăgoi, "Dans celest"

Este sărbătoarea când copiii pot trăi imaginativ forţele vii din foc, din pământ, apă, aer şi lumină; este perioada când aceste forţe pot fi "ajutoare bune", şi de asemenea pot deveni personaje dragi pentru joaca copiilor; cu pânze divers colorate băieţii şi fetiţele se pot tranforma în pitici, silfide, ondine şi salamandre care ajută trandafirul să înflorească......

Mai târziu, cand focul se linişteşte, o masă comună este binevenită. În vârful nuielelor de alun sau salcie proaspăt tăiate, se pot înfige cârnăciori, ce se pot prăji la foc. În încheiere, cei mai curajoşi sar peste foc, iar apoi........cu toţii, împreună, sting focul.

prezentare - prof. Angela-Carina Dana
educatoare Waldorf, la Liceul Waldorf Timişoara
Sărbătoarea verii Noi, educatori şi părinţi, vara trebuie să ducem copilul în natură, să se joace cu lutul, cu nisipul, cu apa... Să oferim totul din inimă! Este bine ca sărbătoarea să aibă caracter de cerc: să aibă un început, jocuri ritmice, jocuri distractive, masa, încheierea.
Simboluri de vară: pasărea, fluturele, trandafirul, cele patru ființe elementare, licuricii, coacăzul etc.
Crearea ambianței: Grădinița și curtea va fi împodobită cu fluturi, flori, păsări; nu facem nimic singure, ci doar în echipă cu părinţii. La fiecare atelier de creaţie pot fi surprize. Iată câteva sugestii:
  • Masa anotimpurilor cu flori albe
  • Transparente pentru fereastră cu flori în culori pastel
  • Coronițe pentru copii împletite cu margarete, flori de câmp (albăstrițe ce cresc în grâu)
  • Tablouri cu pietricele
  • Bărcuțe dintr-o coajă de copac și o frunză
  • Morișca de vânt
În această perioadă este recomandat ca educatoarea să stârnească atitudinea de căutare, de descoperire. Când ieşim în natură, copiii să privească norii întinși pe spate, să savureze graţia acestui generos anotimp.
Serbarea de sfârșit de an se face cu toată lumea. Pregătim o invitație la serbare cu o poezie de Sânziene sau un fragment din jocul de vară:
Un fir de lumină suntem
Spre Soare ne nălțăm
Și mână-n mână vom porni
Lumina lui o vom dărui
O rază de Soare vom lua
Pământul vom colinda
Și mii de flori vor răsări
În soare iarba va străluci
În păsări și-n arbori vom fi
În pietre vom dăinui
Pământul îl vom colinda
Iubire și pace vom da!
La serbare fiecare părinte aduce ceva bun şi gustos de acasă: fructe, prăjituri de casă ...
Desfășurarea serbării: dansuri, jocuri, o rugăciune, masa, un dans de rămas-bun
Începem cu niște dansuri. Iată câteva sugestii:
  • Haide, vino să dansăm, mâinile să ni le dăm: /Uite-un pas şi înc-un pas/Uite-aşa începe-un dans!
  • Joacă bădiţă fata, hop-hop-hop!/n-aştepta să zică ea, hop-hop-hop/ Ar zice da ii ruşine, hop-hop-hop/ Dac-o joci îi pare bine, hop-hop-hop ...
  • Dansul celor 7 pași: Haideți să dansăm, să dansăm, să dansăm/ Jocul nu e greu, să-nvățăm chiar acum:/ Încet, încet, noi ne rotim și dansu-ndată învățăm:/ Uite unu...
  • Eu te văd și tu mă vezi: ... mereu noi ne privim... tra-la-la...
Sugestii de jocuri pentru serbarea verii:
  • Coronița
Un cerc mare din flori din hârtie creponată iar în mijlocul lui, un clopoțel.
  • Mingi-cometă sunt confecționate dintr-un săculeț umplut cu nisip îmbrăcat cu un pătrat din bumbac. El are cozi viu colorate (din fundițe sau hârtie color). Copiii aruncă cu mingile-cometă la țintă și câștigă ceva dulce.
  • Cercuri - trei pentru fiecare copil, aruncate la țintă. Pe o cârpă se pun mici surprize (conuri de brad, bomboane, o pietricică frumoasă etc.).Copiii aruncă la țintă cu cercuri, cu castane și primesc surpriza atinsă.
  • Concurs de mers pe catalige (max. 15 cm).Cataligele să fie confecționate din lemn de brad.
  • Săritura în sac este un joc care se face și cu părinții și cu copiii.
  • Pescuim – părinții vin la atelierul de lucru și agață cârlige (din sârmă îmbrăcată în plastic) de bomboanele aşezate pe o pânză albastră ce întruchipează apa sau balta.
  • Pasărea - balansoar
  • Jocul de forţă cu trasul sforii - tăticii
Teatru de masă – cu cele patru elemente – descoperirea de surprize (gândăcei, pietre prețioase, o comoară etc.)
Masa - Părinți, copii se spală pe mâini și mănâncă împreună după o scurtă rugăciune.
Cântecul de final:
Domnul cu voi, El să vă-nsoțească-n depărtări
Dorul de noi, el să vă aducă înapoi!
Ne-om vedea cu toții, ne-om vedea cu toții, ne-om vedea cu toții într-o zi! (orice-ar fi... la a doua repetare) (bis)
A doua zi se face serbarea pentru copiii care merg la școală. Este o întâlnire de rămas-bun cu părinții, cu multe jocuri hazlii, cu trecerea printr-o poartă de flori spre părinţi, copilul având în mână un portofoliu cu toate lucrările sale realizate pe tot parcursul perioadei preşcolare.
prof. Eugenia Dragoi,
educatoare Waldorf, Gradinita Waldorf Oradea

Activități de tip outdoor în grădinița Waldorf

Există numeroase accepţiuni pentru termenul de educaţie outdoor, însă pentru a da o definiţie simplă şi pe înţelesul tuturor, putem spune ca această formă de educaţie se bazează pe învăţarea în aer liber.
Dacă ne uităm cu atenţie în programa Waldorf vedem că formele principale de realizare a procesului instructiv-educativ în grădiniţa Waldorf sunt jocul liber, jocul ritmic, jocul de degete, jocul cu roluri, jocul în aer liber, basmul.
Activităţile outdoor pot fi desfăşurate frontal, ca activităţi de sine stătătoare de tipul celor efectuate în sala de clasă (ex. pâslărit, confecţionat coşuri din papură şi stuf, etc.) sau integrate în acest interval de timp care este plasat în fiecare zi cam la aceeaşi oră (respectîndu-se ritmul zilei), între gustare şi basm şi care poate fi valorificat în felurite moduri:


  1. Plimbări în împrejurimile grădiniţei
  • în aceste plimbări pot fi observate transformările din natură (de meţionat că aceste plimbări au loc indiferent de anotimp);
  • tot cu acestă ocazie pot fi purtate discuţii despre regulile de circulaţie (trecere de pietoni, semafor, etc.) sau mijloace de transport care pot fi observate direct, denumite, apoi dialogul poate fi continuat pe tema regulilor de conduită ca pieton sau în călătoriile cu aceste mijloace de transport, etc.
  1. Joc liber în curtea grădiniţei unde educatoarea, pentru că îşi desfăşoară activitatea într-o pedagogie care cultivă creativitatea în profesia pedagogică, poate valorifica orice obiect pentru a crea o situaţie de învăţare. Ex. un trunchi de copac folosit ca decor se poate transforma într-o rampă de lansare pentru copiii care vor să exerseze săritura; în acesta etapă de vârstă (aprox. până la 7 ani) este accentuată dezvoltarea fizică iar copiii au nevoie de mişcare, au nevoie să perceapă corect şi la timp componente spaţio-temporale (ritm, durată, distanţă, etc.) sau să manifeste în timpul acţiunii atitudini de cooperare, spirit de echipă, curaj sau încredere în sine;
  2. Grădinărit (vezi în programă punctul 6 de la VI d – ACTIVITĂŢILE ÎN GRĂDINIŢA WALDORF – consideraţii generale, obiective, conţinuturi); activităţile de grădinărit se desfăşoară şi în grădiniţă în funcţie de anotimp.
  • VARA, copiii adună spice şi le treieră (dacă şi unde este posibil);
  • TOAMNA merg la câmp şi adună porumb, struguri, scot boabele de pe ştiuleţi, fac must, strâng frunze (uscate) şi le pun la presat, se îngrijesc de pregătirea plantelor pentru iarnă;
  • PRIMĂVARA este vremea pentru strâns şi ars frunzele, tăiat crenguţele copacilor, greblat, pus seminţe în pământ, îngrijit florile, curăţat şi văruit copacii, etc.
Grădiniţa Waldorf din Str. Popa Nan are un loc special pentru grădinărit în poieniţa din curtea Bisericii cu care se învecinează, cu bunăvoinţa Părintelui Frangulea şi a Părintelui Alexandru care ne găzduiesc fie vară fie iarnă în acest spaţiu minunat în care putem experimenta şi învăţa atîtea lucruri.
În continuare vă împărtăşesc câteva lucruri legate de WALDSTAGE & WALDWOCHEN din experienţa dobândită într-un stagiu de practică desfăşurat în Germania.
Copii au nevoie de natură și iubesc aventura adevărată. Ei au nevoie de schimbare și mișcare dar și de liniște și de relaxare.
Pădurea este un spațiu ideal în acest scop, constituind un loc de joacă plin de aventuri pentru copii. Aceste zile în natură oferă prilejul unor trăiri și descoperiri intense în natură. În pădure, copiii pot trăi o liniște pe care n-o întâlnesc în viața de zi cu zi. Pot observa lucruri care altfel treceau neobservate (foșnitul frunzelor sau un gândăcel).
În zilele petrecute în pădure copiii se pot confrunta cu situații neobișnuite sau chiar noi (o pantă abruptă, crengi căzute sau terenul accidentat reprezintă provocări pentru copii). Aceştia își pot încearca aici capacitățile și posibilitățile și capătă încredere în sine.
În pădure, în lipsa jucăriilor prefabricate, copacii cu aspect misterios, care produc sunete tainice pot stimula creativitatea copiilor. Un gândăcel se transformă în pitic, un con de brad devine un șoricel iar o scoarță de copac devine o bărcuță. Copiii sunt îndemnați la propria acțiune şi se consolidează spiritul social al grupului. Le sunt stimulate curiozitatea și toate simțurile. Învață să respecte și să protejeze natura. Deosebit de interesant devine totul dacă grupul este însoțit de un pădurar.
Sunt importante regulile stabilite de la grădiniţă: nu aruncăm gunoiul în natură, nu rupem frunze, nu chinuim animale, nu mâncăm fructe necunoscute etc. În aceste drumeţii spaţiul de joacă trebuie delimitat foarte bine (ex. puteţi alerga până la acest copac).
Ziua petrecută în pădure are un ritm propriu. Această zi poate fi organizată pe parcursul întregului an, pe orice vreme. Copii sunt aduși până cel târziu la ora 8.30 în parcarea din apropierea pădurii și părinții îi vor aștepta acolo la ora 12.00. Până la ora 10.30 întreaga grupă merge în drumeție prin păduri și pășuni și ia și micul dejun în natură.
Iarna se poate alege o zonă mai apropiată și se va lua micul dejun la grădiniță. Apoi copiii se pot juca. De la ora 11.30 se poate sări coarda. Ziua se încheie cu un joc în cerc.
Profesor învăţământ preprimar,
Grădiniţa Waldorf (Liceul Teoretic Waldorf Bucureşti)
Vasilache Cristina Irina

Jurnal de drum
Bun găsit!

Grupul de iniţiativă al Comunitătii Waldorf Braşov (CWB) doreşte să vă prezinte activitatea desfăşurată în primul an de existenţă.


Iniţiativa noastră este rodul muncii unui grup de studiu al antroposofiei inceput in 2009 coordonat de prof.Sebastian Stănculescu prin organizarea cursurilor de autocunoaştere,artă socială,dezvoltare spirituală.În această perioadă am conştientizat cât de importanţi sunt primii ani de viaţă,impactul mediului inconjurător,persoanele care ne veghează primii paşi ai copilăriei.Toate aceste elemente au consecinţe determinante asupra tânarului adolescent,adultului in devenire.Printr-o contribuţie majoră grădiniţa,şcoala poate si trebuie să fie un partener care susţine dezvoltarea copilului.Observănd experienţele noastre de viaţă ale căror urme sunt adănc inrădăcinate în copilăria timpurie tocmai acest lucru ne arată:lipsa unor persoane(părinţi,dascăli) care să se apropie de copil cu înţelepciune si iubire.
În decembrie 2012 câţiva membrii ai grupului de studiu ne-am hotarât să oferim inţelegerea noastră lumii şi să venim in întâmpinarea unor nevoi tot mai evidente aducând principiile antroposofiei in viaţa de zi cu zi.
Am înteles că pedagogia Waldorf dincolo de dimensiunea ei spirituală,este o cale de iniţiere modernă prin care toţi copii au şansa să se dezvolte in mod echilibrat şi armonios insoţiti fiind de dascăli conştienţi de sine.Astfel la 13 aprilie 2013 din inițiativa unui grup de părinți și susținători ai pedagogiei Waldorf a luat ființă Comunitatea Waldorf Brașov. În urma mai multor întâlniri de lucru cu părinții și cursuri de formare în pedagogia Waldorf pe parcursul unui an, Comunitatea Waldorf Brașov s-a organizat într-o formă juridică potrivită scopului urmărit, acela de a fonda o școală și o grădiniță care să aparțină părinților, unei comunități de oameni preocupați de educația copiilor. Astfel s-a născut ASOCIAȚIA RUDOLF STEINER BRAȘOV, formată din părinți, persoane active în societate, voluntari și susținători ai pedagogiei Waldorf. A fost începutul unui drum împreună.
Dorim să vă prezentăm cronologia celor două proiecte care se desfăşoară in acest moment la Braşov: programul de educaţie parental Şcoala Părinţilor şi Seminarul de formare in pedagogia Waldorf.
Prin programul Şcoala Părinţilor dorim să venim in sprijinul adulţilor care vor
să-şi asume cu responsabilitate si implicare formarea copiilor lor ca oameni echilibraţi şi sănătoşi.Pentru asta este nevoie de deschidere şi disponibilitate ca vechi tipare de găndire,obiceiuri să se poată transforma.În timp prin autocunoaştere,autoeducare să dezvolte noi abilităti ca persoane si părinţi.
Seminarul de formare în pedagogia Waldorf de la Braşov este unic in felul lui,participanţii fiind în mare parte părinţi dar si cadre didactice din invătământul tradiţional,dornici să cunoască şi să se dezvolte prin această formă de educaţie.Este un program realizat împreună cu Asociaţia Educatoarelor Waldorf din România coordonatorul seminarului este conf.Sorin Ţigăreanu.

În 16 aprilie 2013 a avut loc prima întâlnire din cadrul proiectului Şcoala Părinţilor, un program organizat în colaborare cu formatori în pedagogia Waldorf, antropologie şi artă biografică. Formatul acestor întâlniri este de ateliere de autocunoastere si parenting pe durata a 3 ore cu frecvenţă lunară. Tema primei întâlniri de Şcoala Părinţilor a fost "Dezvoltarea sănătoasă a copilului" (etapele de dezvoltare ale copilului 0 - 21 ani, privire de ansamblu) cu Sebastian Stănculescu.
14 mai 2013, a doua întâlnire a Şcolii Părinţilor: "Importanţa ritmului în viaţa copilului" (ritmul în grădiniţa Waldorf, sărbătorile anului) cu Georgeta Preda.
11 iunie 2013, a treia întâlnire a Şcolii Părinţilor: "Îngeraşul meu. Naşterea şi primii ani" (0 - 3 ani) cu Ileana Vasilescu.
9 iulie 2013, a patra întâlnire a Şcolii Părinţilor: "Cum însoţim copilul în primii ani de viaţă" (cum îngrijim individualitatea copilului, relaţia cu autoritatea şi libertatea interioară, cum îngrijim spaţiul personal al copilului) cu Sebastian Stănculescu.
16 - 20 iulie 2013, participarea la Simpozionul Naţional Waldorf de la Cluj ca şi grup de iniţiativă.
26 iulie 2014, "Pedagogia Waldorf, educaţie pentru viitor" (Conferinţă de promovare a seminarului de formare în pedagogia Waldorf organizat în parteneriat cu AEWR) cu prof.Sorin R.Ţigăreanu
17 august 2013, atelier de gimnastică Bothmer în aer liber cu Elena Alexa. 2 - 13 septembrie 2014, Modulul I de formare în pedagogia Waldorf în parteneriat cu AEWR, coordonat de prof.Sorin R.Ţigăreanu.
Participanţi: 35 persoane, marea majoritate părinţi.
S-a desfășurat la Braşov, la Colegiul Naţional Aprily Lajos. Discipline studiate: antropologie, desenul formelor, didactică (Sorin Ţigăreanu), muzică (Judith Dan), euritmie (Lidia Popescu), pictură (Agneta Cismaşiu), lucru manual şi metodică
(Georgeta Preda).



8 octombrie 2013, Scoala Părinţilor (V) "Cei 4 factori de bază ai formării personalităţii în pedagogia Waldorf" cu Gheorghe Paxino.
Participanţi: 35 persoane.
11 - 13 octombrie 2013, atelier de pictură meditativă (I), “Lumea văzută şi nevăzută” cu Agneta Cismaşiu.
Ateliere de lucru manual cu Georgeta Preda: tablouri de lână, bijuterii lână filţuită
4 - 8 noiembrie 2013, Modulul II de formare în pedagogia Waldorf în parteneriat cu AEWR, coordonat de prof.Sorin R.Ţigăreanu.
Participanţi: 42 persoane, marea majoritate părinţi.
S-a desfășurat la Braşov, la Colegiul Naţional Aprily Lajos. Discipline studiate: antropologie, didactică (Sorin R.Ţigăreanu), euritmie (Lidia Popescu), pictură (Agneta Cismaşiu), lucru manual şi metodică (Georgeta Preda).
12 noiembrie 2013, Şcoala Părinţilor (VI), "Omul şi artele. Importanţa artelor în dezvoltarea corpurilor suprasensibile ale copilului" cu Robert Dycke.
Ateliere de lucru manual cu Georgeta Preda: scena de Crăciun realizată din fetru.
1 decembrie 2013, Spirala de Advent. Participanţi: 44 persoane.
6 - 8 decembrie 2013, atelier de pictură meditativă (II), “A doua naştere şi sărbătoarea de Crăciun” cu Agneta Cismaşiu. Participanţi: 16 persoane.
11 - 13 decembrie 2013, vizită la Liceul Waldorf Timişoara. Practică la grădiniţă, clasa 0 si clasa a III-a.
23 decembrie 2013, Şcoala Părinţilor (VII), "Naşterea pruncului sfânt".
Seara de lucru manual, poveşti şi colinde cu Sebastian Stănculescu.
28 ianuarie 2014, Şcoala Părinţilor (VIII), "Educaţia non-verbală. Despre educarea copilului mic 0 - 7 ani" cu Cipriana Şerbu.
3 - 7 februarie 2014, Modulul III de formare în pedagogia Waldorf în parteneriat cu AEWR, coordonat de prof.Sorin R.Ţigăreanu.
Participanţi: 29 persoane, marea majoritate părinţi.
S-a desfăşurat la Liceul Waldorf Cluj şi grădiniţa Waldorf din str. Anatole France. Discipline studiate: antropologie, literatură pentru copii (Sorin R.Ţigăreanu), euritmie (Nelu Enache), muzică (Judith Dan), lucru manual şi sărbătorile anului (Nora Ţigăreanu şi Gabriela Popescu).




















14 - 16 martie 2014, atelier de pictură meditativă (III), “Drumul meditativ de încolţire a Omului nou” cu Agneta Cismaşiu.
7 - 11 aprilie 2014, Modulul IV de formare în pedagogia Waldorf în parteneriat cu AEWR, coordonat de prof.Sorin R.Ţigăreanu.
Participanţi: 44 persoane, marea majoritate părinţi. S-a desfășurat la Braşov. Discipline studiate: antropologie, basm (Sorin R.Ţigăreanu), euritmie (Nelu Enache), pictură (Agneta Cismaşiu), joc în cerc şi sărbătorile anului (Georgeta Preda).
16 aprilie 2014, Şcoala Părinţilor (IX), "Trăirea sărbătorilor în cursul anului. Paştele şi respiraţia Pământului" cu prof.Sebastian Stănculescu.
.1 mai 2014,participarea membrilor fondatori ai Asociaţiei Rudolf Steiner Braşov la seminarul susţinut de Günter si Christel Kaul care a avut loc la Şcoala Waldorf”Hans Spalinger”Roşia pe tema “Eu şi tu,tu şi comunitatea”
13 mai 2014, Şcoala Părinţilor (X),”Corpul de caldură şi generarea de sănătate-îngrijirea imunităţii copiilor prin pedagogie si medicină” cu Daniela Lazăr medic cu competente in homeopatie si medicină antroposofică.
Accesand link-ul de mai jos puteti vedea o scurta prezentare in imagini a activităţii primului an.
https://www.youtube.com/watch?v=c8gSifeKWcE.



Mulţumim tuturor celor care ne-au insoţit pe acest inceput de drum,ne-au susţinut şi îndrumat,ne-au purtat in gândurile şi inimile lor şi o fac in continuare.

Edith Nagy
Membru fondator
Asociaţia Rudolf Steiner Braşov



Grădinița Waldorf
Am primit de curând propunerea de a scrie un articol care să își poată găsi locul în această revistă. Am găsit îmbucurătoare propunerea , însă pe măsură ce se apropia termenul de „livrare” lucrurile s-au complicat. Da, pentru că atunci când vorbim despre copii și educația lor lucrurile nu sunt deloc simple. Iar noi cei implicați în comunitatea Waldorf, părinți și pedagogi avem motive în plus pentru a fi foarte serioși și dedicați.
Înainte de a fi membru al comunității Waldorf, am devenit membru al Societății Antroposofice Generale. Studiul antroposofiei m-a ajutat să înțeleg de ce vreau să devin părinte Waldorf și apoi să mă implic în rezolvarea problemelor pe care le are această comunitate. Consider studiul antroposofiei obligatoriu pentru cei implicați în comunitatea Waldorf. Pentru că o comunitate Waldorf nu poate să existe fără ca cei implicați să înțeleagă fundamentul și importanța misiunii pe care o are această comunitate. Iar pentru a înțelege aceste lucruri e nevoie de studiul antroposofiei, de voință și devoțiune.
Pedagogul Waldorf devine astfel elementul central al comunității, un element al unui proces continuu de educație și de creștere spirituală care trebuie susținut de o atitudine lăuntrică de căutare constantă.
„Noi trebuie să ne continuăm drumul între două extreme: paralizia sistemului tradițional si experimentarea pe terenuri necunoscute. Singura garanție pe care o poate avea un sistem educativ responsabil se află în sensul responsabilității fiecărui profesor, în dorința lui de a continua să se lase format de viață și în confruntarea acțiunilor cu conștiința sa cea mai profundă. Un profesor care nu este total angajat pe un drum al evoluției personale nu poate să-i învețe cu adevărat pe copii. El ar putea la fel de bine să fie înlocuit de un sistem video. De altfel, utilizarea modernă a acestui material este rezultatul unei lipse generale de încredere în cei care luptă pentru ameliorarea învățământului. O lecție mediocră ținută de un profesor care își dă silința în căutarea sensului vieții, are pentru copil o valoare infinit superioară față de o lecție preînregistrată tehnic perfect.
A voi să îți asumi cu prudență riscuri în pedagogie însemnă a acorda libertate acolo unde se poate naște încrederea omenească în capacitatea și strădania onestă a unui grup de pedagogi.
Selecția profesorilor s-ar putea face încă de la formarea lor; numai aceia care au un entuziasm mare pentru profesia lor, un anumit potențial artistic, și voința de a se dezvolta ca indivizi ar trebui considerați apți să predea în școli. Cei care nu îndeplinesc aceste condiții trebuie încurajați să urmeze altă direcție, încă din perioada lor de formare. Nu se pune problema respingerii lor, ci de a-i ajuta să se reorienteze.
În cele din urmă însă, voința de educare a Eului, născută dintr-un simț al responsabilităților, va fi cea care va stabili dacă o persoană continuă să fie un profesor bun; într-adevăr mulți dintre aceia care încep bine sunt depășiți apoi de amploarea sarcinii lor.
Problema cea mai acută este aceea a monotoniei. Aceasta este ușor de evitat, autorizându-l pe profesor să-și aleagă metoda proprie și dându-i prin aceasta responsabilitatea activității lui.
Nici statul, nici ministerul educației nu trebuie să-și asume această responsabilitate. Dacă i se ridică institutorului sau profesorului responsabilitatea, el se va îneca în mod inevitabil în plictiseală.
Dascălii configurează viitorul imediat și ca atare această sarcină ar trebui încredințată celor mai competente persoane ale societății noastre.” ¹
Odată ce pedagogul Waldorf reușește să înțeleagă importanța misiunii sale pentru viitorul omenirii , faptul că prin el, viața spirituală a omenirii trebuie să renască, el, pedagogul va renaște odată cu misiunea sa, și odată cu aceasta comunitatea la carei „păstor” devine.
Rudolf Steiner spunea în alocuțiunea de la Stuttgart din 20 august 1919:
„Școala Waldorf trebuie să fie un adevărat fapt de cultură, pentru a se atinge o înnoire a vieții noastre spirituale contemporane. Trebuie avută în vedere o schimbare în toate lucrurile; întreaga mișcare socială provine în cele din urmă, din aspectele spirituale, iar problema școlară este o subcomponentă a marilor probleme spirituale arzătoare ale prezentului. Posibilitatea școlii Waldorf trebuie folosită în acest caz spre a acționa reformator, revoluționând domeniul învățământului.
Reușita acestui fapt de cultură stă în mâinile dumneavoastră. S-au pus multe în mâinile dumneavoastră spre a putea activa prin realizarea unui model. Multe depind de reușita acestui fapt. Școala Waldorf va fi o dovadă practică a forței decisive a orientării mondiale a antroposofiei. Aceasta va fi o școală unitară, în sensul că ea ține seama doar de faptul de a educa și instrui într-un așa fel cum omul o cere; ființa omenească întreagă. Trebuie să punem totul în slujba acestui țel. „²
dl. Ciprian Militaru, părinte la Gradinița Waldorf din Timișoara,
membru în Societatea Antroposofică Generală

¹ Fazele de dezvoltare ale copilului-Bernard Lievegoed.
² Antropologia generală ca bază a pedagogiei-Rudolf Steiner.

A Kis Lélek és a Nap (Suflețelul și Soarele)
Neale Donald Walsch - A Kis Lélek és a Nap Egyszer volt, sose volt, volt egyszer egy Kis Lélek, aki így szólt Istenhez: „Tudom, Ki Vagyok!" Isten erre azt mondta: „Hát ez nagyszerű! És ki vagy?" A Kis Lélek így kiabált: „A Fény vagyok!" Isten széles mosolyra húzta az ajkát: „Úgy bizony! - mondta. -Te a Fény vagy."
A Kis Lélek nagyon boldog volt, hogy sikerült rájönnie, amire a Királyságban élő minden léleknek rá kellett jönnie. „Tyű - mondta a Kis Lélek -, ez szuper!" De az, hogy tudta, ki ő, hamarosan már nem volt elég számára. A Kis Lélek rém izgatott lett, és most már Azzá szeretett volna Válni, Aki Volt.
Így hát a Kis Lélek visszament Istenhez - ami minden lélek számára, aki tényleg az szeretne Lenni, Aki Ő, egész jó ötlet -, és így szólt hozzá: „Helló Isten! Most már, hogy tudom, ki vagyok, lehetek Az, Aki Vagyok?" Isten pedig így felelt: „Úgy érted, Az szeretnél Lenni, Ami már úgyis Vagy?" „Hát, - mondta a Kis Lélek - egy az dolog, hogy tudom, hogy Ki Vagyok, de egész más dolog tényleg Az Lenni, Aki Vagyok. Érezni szeretném, milyen a Fénynek lenni!" „De hát Te már így is a Fény vagy" - ismételte Isten mosolyogva. „Igen, de tudni szeretném, hogy ez milyen érzés!" - kiabált a Kis Lélek. „Nos - mondta nevetve Isten -, azt hiszem, erre számíthattam volna. Te mindig is szertetted a kalandokat."
Ekkor azonban Isten elkomolyodott. „Csakhogy van egy kis gond..." „Micsoda?" - kérdezte a Kis Lélek. „Nos, a Fényen kívül nincs semmi más. Tudod, semmi más nem teremtettem, csak Ami Te Vagy, és így nem olyan egyszerű megtapasztalnod magad Akként, Ami Vagy, hisz nincs semmi, ami nem vagy." „Há?!" - motyogta a Kis Lélek, aki most már egy kicsit össze volt zavarodva. „Gondolj csak bele! - mondta Isten. - Olyan vagy, mint egy gyertya a Napban. Ott éldegélsz, együtt egy millió, egy trilli-billió másik gyertyával, akik a Napot alkotják. És a nap nélküled nem lenne a Nap. De nem ám! Hisz akkor az egy olyan nap lenne, amiből hiányzik az egyik gyertya... És az egyáltalán nem a Nap lenne, hisz nem sütne olyan fényesen. Úgyhogy az a nagy kérdés, hogy hogyan tapasztald meg magad a Fényként, amikor a Fény kellős közepén élsz." „Hát - élénkült meg a Kis Lélek -, te vagy Isten. Találj ki valamit!"
Isten újra elmosolyodott: „Már kitaláltam - mondta. - Mivel mikor a Fényben vagy, nem láthatod magadat mint a Fény, majd körülveszünk sötétséggel." „Mi az a sötétség?" - kérdezte a Kis Lélek, és Isten így válaszolt: „Az, ami nem vagy." „Félni fogok a sötéttől?" - kiáltott fel a Kis Lélek. „Csak, ha úgy döntesz - felelte Isten. - Voltaképp igazán nincs mitől félned, hacsak nem te határozol úgy, hogy van. Tudod, mi találjuk ki az egészet. Megjátsszuk magunkat." „Áh!" - mondta a Kis Lélek, és máris jobban érezte magát.
Isten akkor elmagyarázta neki, hogy ahhoz, hogy bármit megtapasztalhasson, annak épp az ellentéte fog megjelenni. „Ez nagy ajándék - mondta Isten -, mert enélkül nem tudhatnád, hogy mi milyen. A Hideg nélkül nem tudhatnád, milyen a Meleg, a Fel nélkül nem tudhatnád, milyen a Le, a Gyors nélkül, hogy milyen a Lassú. Nem tudnád, melyik a Bal, ha nem lenne Jobb, melyik az Itt, ha nem lenne Ott, mikor van a Most, ha nem lenne az Akkor. Így - vonta le a következtetést Isten -, mikor sötétséggel vagy körülvéve, ne rázd az öklöd, és ne kiabálj, és ne átkozd a sötétséget. Ehelyett légy a Fény a sötétben, és ne dühöngj emiatt. Akkor majd megtudod, Ki Vagy Valójában, és a többiek is rájönnek. Hadd ragyogjon a Fényed, hogy mindenki lássa, milyen különleges vagy!"
„Úgy érted, helyénvaló, hogy a többiek lássák, milyen különleges vagyok?" - kérdezte a Kis Lélek. Isten nevetett. „Nagyon is helyénvaló! De ne feledd, hogy a 'különleges' nem azt jelenti, hogy 'jobb'. A maga módján mindenki különleges, bár erről sokan megfeledkeztek. Ők majd csak akkor értik meg, hogy nagyon is jó dolog, hogy különlegesek, ha látják, hogy neked jó, hogy te különleges vagy." „Tyű! - mondta a Kis Lélek, és örömében táncra perdült, nevetett és ugrabugrált. - Olyan különleges lehetek, amilyen csak akarok?" „Igen, és máris hozzáfoghatsz" - mondta Isten, aki együtt nevetett, ugrabugrált és táncolt a Kis Lélekkel.
„Miféleképp szeretnél különleges lenni?" „Miféleképp szeretnék? - kérdezett vissza a Kis Lélek. - Ezt nem értem." „Nos - magyarázta Isten -, a Fénynek lenni különleges dolog, de különlegesnek lenni nagyon sokféleképp lehet. Különleges, ha kedves vagy. Különleges, ha szelíd vagy. Különleges, ha kreatív vagy. Különleges, ha türelmes vagy. Ki tudsz még mást is gondolni, ahogyan különleges lehetsz?" A Kis Lélek egy pillanatig csöndben ült, aztán felkiáltott: „Rengeteg módját tudom, hogyan lehet különlegesnek lenni! Különleges, ha segítőkészek vagyunk. Különleges, ha együttérzők vagyunk. Különleges, ha barátságosak vagyunk. Különleges, ha figyelmesek vagyunk másokkal!" "Igen - hagyta jóvá Isten. - És te is lehetsz mindez, vagy lehetsz olyan módon különleges, ahogy te szeretnél, amikor csak akarsz. Ezt jelenti, hogy a Fény vagy."
„Tudom, mi akarok lenni, tudom, mi akarok lenni! - jelentette ki izgatottan a Kis Lélek. - Úgy akarok különleges lenni, hogy megbocsátó vagyok. Vagy megbocsátónak lenni nem különleges?" „De az - biztosította Isten a Kis Lelket. - Az nagyon különleges." „Oké - mondta a Kis Lélek. - Én az akarok lenni. Megbocsátó akarok lenni. Így akarom megtapasztalni magam." „Jó - mondta Isten. - De van itt még valami, amit tudnod kell."
A Kis Lélek most már kezdett egy kicsit türelmetlenné válni. Úgy tűnt, hogy mindig van valami bonyodalom. „Miről van szó?" - sóhajtott a Kis Lélek. „Nincs senki, akinek megbocsáss." „Senki?!" A Kis Lélek alig bírta elhinni, amit hallott. „Senki" - ismételte meg Isten. - Minden, amit teremtettem, tökéletes. Az egész Teremtésben nincs egyetlen lélek sem, aki nálad kevésbé tökéletes lenne. Nézz csak körül!"
A Kis Lélek akkor vette észre, hogy hatalmas tömeg gyűlt össze. Lelkek érkeztek közelről s távolról, az egész Királyságból, mert elterjedt a híre, hogy a Kis Lélek fantasztikus beszélgetést folytat Istennel, és mindenki hallani akarta, miről diskurálnak. Ahogy a Kis Lélek végigjártatta a szemét a számtalan egybegyűlt lelken, kénytelen volt elismerni, hogy Istennek igaza van. Egyikük sem tűnt kevésbé csodálatosnak, kevésbé nagyszerűnek vagy kevésbé tökéletesnek, mint ő maga. Olyan bámulatos látvány volt a rengeteg lélek, ahogy együtt voltak, és olyan ragyogó volt a Fényük, hogy a Kis Lélek alig bírta rájuk emelni a tekintetét.
„Akkor hát kinek bocsátanál meg?" - kérdezte Isten. „Nahát, ez így egyáltalán nem lesz jó hecc! - morgolódott a Kis Lélek. - Úgy akartam megtapasztalni magam, mint Aki Megbocsátó. Tudni szerettem volna, milyen érzés így különlegesnek lenni." És a Kis Lélek megtanulta, milyen érzés szomorúnak lenni...
Ekkor azonban előlépett a tömegből a Barátságos Lélek. „Ne aggódj, Kis Lélek - mondta a Barátságos Lélek. - Majd én segítek neked." „Tényleg? - ragyogott fel a Kis Lélek. - De hát mit tehetnél?!" „Hát, majd én teszek róla, hogy legyen kinek megbocsátanod." „Igazán?!" „Hát persze - csacsogott a Barátságos Lélek. - Majd én megjelenek a következő életedben, és elkövetek ellened valamit, amit majd jól megbocsáthatsz." „De miért? Miért tennél ilyet?! - kérdezte a Kis Lélek. - Te, aki olyan tökéletes Lény vagy?! Te, aki olyan sebességgel rezegsz, és így olyan Fényes vagy, hogy alig bírom rád emelni a tekintetemet?! Miért lassítanád le annyira a rezgésedet, hogy a ragyogó Fényed elsötétüljön és elhomályosuljon? Mi okod lenne rá, hogy te, aki olyan könnyű vagy, hogy a csillagokon rophatsz táncot, és a gondolataid szárnyán szelheted át az egész Királyságot, megjelennél az én életemben, és annyira elnehezítenéd magad, hogy el tudj követni egy ilyen gonosz dolgot?" „Egyszerű - válaszolta a Barátságos Lélek. - Azért teszem meg, mert szeretlek."
A Kis Lélek meglepődött a válasz hallatán. „Ne ámuldozz! - mondta a Barátságos Lélek. - Hisz te is megtennéd értem ugyanezt. Vagy nem emlékszel? Óh, számtalanszor táncoltunk már együtt, te meg én. Egy örökkévalóságon és minden korokon át táncoltunk mi ketten. Minden időkön át, rengeteg helyen játszottunk együtt. Csak nem emlékszel rá."
„Mindketten voltunk már Minden. Voltunk már a Fent és a Lent, a Bal és a Jobb. Voltunk már az Itt és az Ott, az Akkor és a Most. Voltunk már a Férfi és a Nő, a Jó és a Rossz, mindketten voltunk már az Áldozat és a Gonosztevő. Szóval már nagyon sokszor összefogtunk, te meg én, hogy biztosítsuk egymás számára a tökéletes lehetőséget, hogy Kinyilváníthassuk és Megtapasztalhassuk Azt, Akik Valójában Vagyunk. Úgyhogy - magyarázta tovább a Barátságos Lélek -, majd én megjelenek a következő életedben, és ezúttal én leszek a 'rossz'. Elkövetek ellened valami iszonyatos dolgot, és akkor te majd megtapasztalhatod magadat, mint olyat, Aki Megbocsát." „De hát mit fogsz tenni - kérdezte a Kis Lélek, egy kissé nyugtalanul -, ami olyan szörnyű lesz?" „Óh - kacsintott rá a Barátságos Lélek -, majd csak kieszelünk valamit."
Ekkor azonban a Barátságos Lélek komolyra fordította a szót, és halkan így szólt: „Tudod, egy dologban igazad van." „Miben?" - érdeklődött a Kis Lélek. „Le kell lassítanom a rezgésemet, és nagyon nehézzé kell válnom ahhoz, hogy elkövethessem ezt a nem-nagyon-szép dolgot. Úgy kell tennem, mintha valami olyan volnék, ami nagyon idegen tőlem. Úgyhogy cserébe kérni szeretnék tőled egy szívességet." „Óh, kérj bármit, akármit! - kiáltotta a Kis Lélek, és örömében táncra perdült, és dalra fakadt. - Megbocsátó leszek, megbocsátó leszek!"
A Kis Lélek ekkor észrevette, hogy a Barátságos Lélek továbbra is nagyon csöndes. „Mi az? - kérdezte a Kis Lélek. - Mit tehetek érted? Angyal vagy, hogy hajlandó vagy ezt megtenni a kedvemét!" „Hát persze, hogy a Barátságos Lélek angyal! - szólt közbe Isten. - Mindenki az! Sose feledd, hogy én csak angyalokat küldök hozzád!" A Kis Lélek ezért igazán nagyon szerette volna teljesíteni a Barátságos Lélek kérését. „Mit tehetek érted?" - kérdezte ismét a Kis Lélek. „Abban a pillanatban, mikor megütlek és megkínozlak - válaszolta a Barátságos Lélek, - abban a pillanatban, amikor elkövetem ellened a lehető legszörnyűbb dolgot, abban a pillanatban..." „Igen? - szakította félbe a Kis Lélek. - Akkor?" „Akkor jusson eszedbe, hogy Ki Vagyok Valójában. „Óh, persze, hogy eszembe jut majd!" - kiáltotta a Kis Lélek. - Ígérem! Mindig emlékezni fogok rá, ahogy itt és most látlak!" „Jó - mondta a Barátságos Lélek -, mert tudod, olyan nagyon kell majd tettetnem magam, hogy én magam nem fogok emlékezni rá. És ha te sem emlékszel majd rá, hogy Valójában Milyen Vagyok, lehet, hogy aztán nagyon sokáig nem fog eszembe jutni. És ha elfelejtem, hogy KI Vagyok, akkor megeshet, hogy te is elfelejted, hogy Ki Vagy, és akkor mindketten elvesztünk. Akkor várnunk kell, míg egy harmadik lélek eljön hozzánk, és eszünkbe idézi, hogy Kik Vagyunk." „Nem, erre nem lesz szükség! - ígérte meg újra a Kis Lélek. - Emlékezni fogok rád! És meg fogom köszönni neked ezt az ajándékot, hogy lehetőséget adtál nekem, hogy megtapasztaljam magam Akként, Ami Vagyok."
Így hát megegyeztek. A Kis Lélek belevetette magát az új életébe, izgatottan, hogy a Fény lehet, ami olyan különleges, és várakozással telve, hogy úgy lehet különleges, hogy Megbocsátó lesz. És türelmetlenül várta, hogy megtapasztalhassa magát, mint Aki Megbocsát, és hogy megköszönje minden léleknek, hogy ezt számára lehetővé teszi. És új élete minden pillanatában, amikor egy új lélek jelent meg a színen, akár örömöt hozott számára, akár bánatot - de főleg, ha bánatot hozott -, a Kis Lélek felidézte magában, amit Isten mondott: „Sose feledd - mosolygott Isten -, én csak angyalokat küldök hozzád!"

Trimis de prof. Vilikó Helga,
grădiniţa cu p.p. Gulliver din Sfântu Gheorghe, grupa Waldorf.





Colectivul redacţional vă doreşte:
Vacanță frumoasă!





Dispoziţie de Sânziene

Strălucitoarea frumusețe-a lumii
Din adâncimi de suflet mă constrânge
Ca forțele divin-originare ale vieții mele
Să le dezleg, liber să zboare-n cosmos;
Pe mine însumi să mă părăsesc
Și în a universului lumină și căldură
Plin de încredere pe mine să mă caut.
~ Rudolf Steiner

Aşteptăm materiale şi sugestii pentru revistă pe adresa de e-mail:
angeladana70@yahoo.com, Angela Dana