Timisoara

Revista Asociatiei Educatoarelor Waldorf din Romania nr. 3, aprilie-septembrie 2014

Revista Asociaţiei Educatoarelor Waldorf din România nr. 3, aprilie-septembrie 2014

Detalii

Categorie
Articole arta/cultura
Modificat
acum 3 ani si 8 luni
Vizualizari
1850

Voteaza & Distribuie

Descriere

Revista Asociaţiei Educatoarelor Waldorf din România nr. 3, aprilie-septembrie 2014 Cuprins Sânzienele
Sărbătoarea verii
Activități de tip outdoor în grădinița Waldorf
Jurnal de drum
Grădinița Waldorf
A Kis Lélek és a Nap (Suflețelul și Soarele)
Colectivul redacţional
Angela Dana, Ciprian Militaru, Edith Nagy, Vasilache Cristina Irina, Vilikó Helga, Jeni Drăgoi

Tehnoredactare și aranjare în pagină
Alina Coroian

Trimiterea materialelor pentru revistă la:
Angela Dana, e-mail: angeladana70@yahoo.com

Sânzienele

Pe 22 iunie, când Soarele intră în constelaţia Racului, este solstiţiul de vară, cu aceasta începând vara, după calendar. Atunci, Soarele îşi atinge punctul culminant, lumina zilei începe treptat să scadă.
De Sânziene, forţele vii din natură sunt pe deplin manifestate; peste tot natura înverzeşte şi înfloreşte. Chiar şi în locuri neaşteptate, printre dalele de piatră şi crăpăturile zidurilor, străbat afară fire de iarbă şi flori. Trandafirul roşu, care înfloreşte în ziua Sfântului Ioan, este un simbol pentru această sărbatoare, situată în cercul sărbătorilor anului diametral opusă lui 24 decembrie.
Pe 24 iunie, este sărbătorit Sfântul Ioan.
Sfântul Ioan Botezătorul a fost vestitorul lui Hristos, spusele sale: "el trebuie să crească, iar eu să mă micşorez", se află după solstiţiul de vară strâns legate de cursul anului. Înţelepciunea populară spune aşa: "la Sfântul Ioan se schimbă foaia".
De Sânziene, este ziua cea mai lungă şi noaptea cea mai scurtă; oamenii doresc foarte mult să-şi petreacă timpul liber afară, ca să poată trăi lumina şi căldura Soarelui, ei bucurându-se de serile lungi şi luminoase. Şi se bucură dacă au posibilitatea să vadă cum licuricii ( gândăceii lui Ioan -în limba germană- ), ce pot fi observaţi în această perioadă la lăsarea serii, poartă scântei de lumină în noapte.
În ţara noastră, vacanţa începe în iunie, şi există posibilitatea de a sărbători Sânzienele împreună cu copiii din grupă, printr-o excursie împreună cu părinţii, cât mai aproape de data de 24 iunie. O asemenea excursie, contribuie enorm la consolidarea relaţiilor între educatoare - copii - părinţi......

Strugureii lui Ioan (coacăzele)


Leonardo da Vinci, “Sfântul Ioan Botezătorul“
Ioan Botezătorul, în peregrinările sale, ajunsese într-o vale stâncoasă, izolată, după ce trecuse prin pustiul uscat şi fierbinte. Părea că acolo pământul adăposteşte în unele locuri apa, căci pe ici, pe colo, răsăriseră câţiva arbuşti verzi şi chiar o viţă-de-vie sălbatică şi, desigur, nerodnică. Nu trecu multă vreme, şi ajunse la un cort pe care îl înălţaseră nişte păstori sărmani, ai căror capre şi oi se căţărau pe povârnişurile stâncoase.Şi pentru că se înserase deja, Ioan îi intrebă pe păstori dacă ar putea dormi şi el in cort, iar ei acceptaseră cu drag. Împărţiră cu el cina lor cea sărăcăcioasă, iar în ziua următoare putu pleca mai departe, după ce bău cu ei nişte lapte. Şi pentru că i le dăruiau pe toate într-un mod atât de prietenos şi din toată inima, Ioan se hotărâ să le lase un dar...
- Aduceţi-mi o mlădiţă din via care creşte pe stânci! spuse el păstorilor, vreau să o binecuvântez, ca să poată rodi în această sălbăticie.
Păstorii erau oameni veseli şi ospitalieri, care îl găzduiseră pe penitent, aşa cum ar fi făcut cu orice străin. Ei nu văzuseră într-însul Omul lui Dumnezeu. De aceea se distrară la ideea de a binecuvânta viţa-de -vie. Iar cel ce se dusese afară aduse, în bătaie de joc, nu o ramură de viţă-de-vie, ci ramura unui arbust oarecare dintre cei ce creşteau sălbatic pe acolo. Ioan se făcu că nu observă nimic. El luă ramura în mâini, spuse rugăciunea, o binecuvântă, şi plecă.
Dar în curând, păstorii avură temei să fie uluiţi!!
Într-o zi găsiră ramura pe care o binecuvântase Sfântul, plină cu struguraşi mici, roşii. Şi când gustară boabele, acestea aveau un gust delicios şi alinător de sete. Şi tot mai mult învăţară să preţuiască minunea, când observară că arbustul îşi aducea roadele de la an la an; bună şi bogată era recolta, indiferent de faptul că se afla pe un sol rodnic sau nu, că vremea fusese favorabilă sau nu; ca şi cum ar fi vrut să-şi dovedească nesfârşita sa recunoştinţă pentru binecuvântarea primită.

........în amintirea binefăcătorului lor, şi în ziua de astăzi, fructele (coacăzele) lui Ioan, poartă denumirea de strugureii lui Ioan........

Obiceiul de a aprinde focuri de Sfântul Ioan - de Sânziene - era cunoscut aproape în toate regiunile Europei, multe credinţe populare erau legate de acest obicei. Se credea într-o acţiune "purificatoare" de spirite rele ale focului, atunci când acesta scotea fum mult. În final, se sărea peste foc, pentru a învinge necazurile, nenorocul şi boala.
Multă vreme, apoi, focurile de Sânziene au fost date uitării, astăzi însă, se pot vedea din nou grupuri mai mici sau mai mari de adulţi şi copii, care sărbătoresc solstiţiul de vară.

Cu focul trebuie procedat cu precauţie; un cerc de pietre îl va delimita......

Se-aprinde azi focul, fumul şi flăcările cresc
Printre flăcări, spiritele focului zăresc.
Te uită cum ard şi dansează limbile de foc,
Trosnesc, pârâie, pâlpâie şi nu stau deloc.
Scântei se-mprăştie, lumină va fi,
Veniţi dar cu toţii, e-a Sfântului Ioan zi!
Când focul de Sânziene se aprinde, în jocul viu al flăcărilor, fiecare dintre cei care îl privesc, pot descoperi imagini....căci flăcările nu au odihnă, ele cuprind lemnul, se caţără rapid pe el. Dansează încoace şi încolo, sar pe următoarea bucată de lemn, se întâlnesc cu alte flăcări, devin împreună mai luminoase şi mai puternice, se întind în sus şi se transformă continuu, luând cele mai fantastice înfăţişări.

Jeni Drăgoi, "Dans celest"

Este sărbătoarea când copiii pot trăi imaginativ forţele vii din foc, din pământ, apă, aer şi lumină; este perioada când aceste forţe pot fi "ajutoare bune", şi de asemenea pot deveni personaje dragi pentru joaca copiilor; cu pânze divers colorate băieţii şi fetiţele se pot tranforma în pitici, silfide, ondine şi salamandre care ajută trandafirul să înflorească......

Mai târziu, cand focul se linişteşte, o masă comună este binevenită. În vârful nuielelor de alun sau salcie proaspăt tăiate, se pot înfige cârnăciori, ce se pot prăji la foc. În încheiere, cei mai curajoşi sar peste foc, iar apoi........cu toţii, împreună, sting focul.

prezentare - prof. Angela-Carina Dana
educatoare Waldorf, la Liceul Waldorf Timişoara
Sărbătoarea verii Noi, educatori şi părinţi, vara trebuie să ducem copilul în natură, să se joace cu lutul, cu nisipul, cu apa... Să oferim totul din inimă! Este bine ca sărbătoarea să aibă caracter de cerc: să aibă un început, jocuri ritmice, jocuri distractive, masa, încheierea.
Simboluri de vară: pasărea, fluturele, trandafirul, cele patru ființe elementare, licuricii, coacăzul etc.
Crearea ambianței: Grădinița și curtea va fi împodobită cu fluturi, flori, păsări; nu facem nimic singure, ci doar în echipă cu părinţii. La fiecare atelier de creaţie pot fi surprize. Iată câteva sugestii:
  • Masa anotimpurilor cu flori albe
  • Transparente pentru fereastră cu flori în culori pastel
  • Coronițe pentru copii împletite cu margarete, flori de câmp (albăstrițe ce cresc în grâu)
  • Tablouri cu pietricele
  • Bărcuțe dintr-o coajă de copac și o frunză
  • Morișca de vânt
În această perioadă este recomandat ca educatoarea să stârnească atitudinea de căutare, de descoperire. Când ieşim în natură, copiii să privească norii întinși pe spate, să savureze graţia acestui generos anotimp.
Serbarea de sfârșit de an se face cu toată lumea. Pregătim o invitație la serbare cu o poezie de Sânziene sau un fragment din jocul de vară:
Un fir de lumină suntem
Spre Soare ne nălțăm
Și mână-n mână vom porni
Lumina lui o vom dărui
O rază de Soare vom lua
Pământul vom colinda
Și mii de flori vor răsări
În soare iarba va străluci
În păsări și-n arbori vom fi
În pietre vom dăinui
Pământul îl vom colinda
Iubire și pace vom da!
La serbare fiecare părinte aduce ceva bun şi gustos de acasă: fructe, prăjituri de casă ...
Desfășurarea serbării: dansuri, jocuri, o rugăciune, masa, un dans de rămas-bun
Începem cu niște dansuri. Iată câteva sugestii:
  • Haide, vino să dansăm, mâinile să ni le dăm: /Uite-un pas şi înc-un pas/Uite-aşa începe-un dans!
  • Joacă bădiţă fata, hop-hop-hop!/n-aştepta să zică ea, hop-hop-hop/ Ar zice da ii ruşine, hop-hop-hop/ Dac-o joci îi pare bine, hop-hop-hop ...
  • Dansul celor 7 pași: Haideți să dansăm, să dansăm, să dansăm/ Jocul nu e greu, să-nvățăm chiar acum:/ Încet, încet, noi ne rotim și dansu-ndată învățăm:/ Uite unu...
  • Eu te văd și tu mă vezi: ... mereu noi ne privim... tra-la-la...
Sugestii de jocuri pentru serbarea verii:
  • Coronița
Un cerc mare din flori din hârtie creponată iar în mijlocul lui, un clopoțel.
  • Mingi-cometă sunt confecționate dintr-un săculeț umplut cu nisip îmbrăcat cu un pătrat din bumbac. El are cozi viu colorate (din fundițe sau hârtie color). Copiii aruncă cu mingile-cometă la țintă și câștigă ceva dulce.
  • Cercuri - trei pentru fiecare copil, aruncate la țintă. Pe o cârpă se pun mici surprize (conuri de brad, bomboane, o pietricică frumoasă etc.).Copiii aruncă la țintă cu cercuri, cu castane și primesc surpriza atinsă.
  • Concurs de mers pe catalige (max. 15 cm).Cataligele să fie confecționate din lemn de brad.
  • Săritura în sac este un joc care se face și cu părinții și cu copiii.
  • Pescuim – părinții vin la atelierul de lucru și agață cârlige (din sârmă îmbrăcată în plastic) de bomboanele aşezate pe o pânză albastră ce întruchipează apa sau balta.
  • Pasărea - balansoar
  • Jocul de forţă cu trasul sforii - tăticii
Teatru de masă – cu cele patru elemente – descoperirea de surprize (gândăcei, pietre prețioase, o comoară etc.)
Masa - Părinți, copii se spală pe mâini și mănâncă împreună după o scurtă rugăciune.
Cântecul de final:
Domnul cu voi, El să vă-nsoțească-n depărtări
Dorul de noi, el să vă aducă înapoi!
Ne-om vedea cu toții, ne-om vedea cu toții, ne-om vedea cu toții într-o zi! (orice-ar fi... la a doua repetare) (bis)
A doua zi se face serbarea pentru copiii care merg la școală. Este o întâlnire de rămas-bun cu părinții, cu multe jocuri hazlii, cu trecerea printr-o poartă de flori spre părinţi, copilul având în mână un portofoliu cu toate lucrările sale realizate pe tot parcursul perioadei preşcolare.
prof. Eugenia Dragoi,
educatoare Waldorf, Gradinita Waldorf Oradea

Activități de tip outdoor în grădinița Waldorf

Există numeroase accepţiuni pentru termenul de educaţie outdoor, însă pentru a da o definiţie simplă şi pe înţelesul tuturor, putem spune ca această formă de educaţie se bazează pe învăţarea în aer liber.
Dacă ne uităm cu atenţie în programa Waldorf vedem că formele principale de realizare a procesului instructiv-educativ în grădiniţa Waldorf sunt jocul liber, jocul ritmic, jocul de degete, jocul cu roluri, jocul în aer liber, basmul.
Activităţile outdoor pot fi desfăşurate frontal, ca activităţi de sine stătătoare de tipul celor efectuate în sala de clasă (ex. pâslărit, confecţionat coşuri din papură şi stuf, etc.) sau integrate în acest interval de timp care este plasat în fiecare zi cam la aceeaşi oră (respectîndu-se ritmul zilei), între gustare şi basm şi care poate fi valorificat în felurite moduri:


  1. Plimbări în împrejurimile grădiniţei
  • în aceste plimbări pot fi observate transformările din natură (de meţionat că aceste plimbări au loc indiferent de anotimp);
  • tot cu acestă ocazie pot fi purtate discuţii despre regulile de circulaţie (trecere de pietoni, semafor, etc.) sau mijloace de transport care pot fi observate direct, denumite, apoi dialogul poate fi continuat pe tema regulilor de conduită ca pieton sau în călătoriile cu aceste mijloace de transport, etc.
  1. Joc liber în curtea grădiniţei unde educatoarea, pentru că îşi desfăşoară activitatea într-o pedagogie care cultivă creativitatea în profesia pedagogică, poate valorifica orice obiect pentru a crea o situaţie de învăţare. Ex. un trunchi de copac folosit ca decor se poate transforma într-o rampă de lansare pentru copiii care vor să exerseze săritura; în acesta etapă de vârstă (aprox. până la 7 ani) este accentuată dezvoltarea fizică iar copiii au nevoie de mişcare, au nevoie să perceapă corect şi la timp componente spaţio-temporale (ritm, durată, distanţă, etc.) sau să manifeste în timpul acţiunii atitudini de cooperare, spirit de echipă, curaj sau încredere în sine;
  2. Grădinărit (vezi în programă punctul 6 de la VI d – ACTIVITĂŢILE ÎN GRĂDINIŢA WALDORF – consideraţii generale, obiective, conţinuturi); activităţile de grădinărit se desfăşoară şi în grădiniţă în funcţie de anotimp.
  • VARA, copiii adună spice şi le treieră (dacă şi unde este posibil);
  • TOAMNA merg la câmp şi adună porumb, struguri, scot boabele de pe ştiuleţi, fac must, strâng frunze (uscate) şi le pun la presat, se îngrijesc de pregătirea plantelor pentru iarnă;
  • PRIMĂVARA este vremea pentru strâns şi ars frunzele, tăiat crenguţele copacilor, greblat, pus seminţe în pământ, îngrijit florile, curăţat şi văruit copacii, etc.
Grădiniţa Waldorf din Str. Popa Nan are un loc special pentru grădinărit în poieniţa din curtea Bisericii cu care se învecinează, cu bunăvoinţa Părintelui Frangulea şi a Părintelui Alexandru care ne găzduiesc fie vară fie iarnă în acest spaţiu minunat în care putem experimenta şi învăţa atîtea lucruri.
În continuare vă împărtăşesc câteva lucruri legate de WALDSTAGE & WALDWOCHEN din experienţa dobândită într-un stagiu de practică desfăşurat în Germania.
Copii au nevoie de natură și iubesc aventura adevărată. Ei au nevoie de schimbare și mișcare dar și de liniște și de relaxare.
Pădurea este un spațiu ideal în acest scop, constituind un loc de joacă plin de aventuri pentru copii. Aceste zile în natură oferă prilejul unor trăiri și descoperiri intense în natură. În pădure, copiii pot trăi o liniște pe care n-o întâlnesc în viața de zi cu zi. Pot observa lucruri care altfel treceau neobservate (foșnitul frunzelor sau un gândăcel).
În zilele petrecute în pădure copiii se pot confrunta cu situații neobișnuite sau chiar noi (o pantă abruptă, crengi căzute sau terenul accidentat reprezintă provocări pentru copii). Aceştia își pot încearca aici capacitățile și posibilitățile și capătă încredere în sine.
În pădure, în lipsa jucăriilor prefabricate, copacii cu aspect misterios, care produc sunete tainice pot stimula creativitatea copiilor. Un gândăcel se transformă în pitic, un con de brad devine un șoricel iar o scoarță de copac devine o bărcuță. Copiii sunt îndemnați la propria acțiune şi se consolidează spiritul social al grupului. Le sunt stimulate curiozitatea și toate simțurile. Învață să respecte și să protejeze natura. Deosebit de interesant devine totul dacă grupul este însoțit de un pădurar.
Sunt importante regulile stabilite de la grădiniţă: nu aruncăm gunoiul în natură, nu rupem frunze, nu chinuim animale, nu mâncăm fructe necunoscute etc. În aceste drumeţii spaţiul de joacă trebuie delimitat foarte bine (ex. puteţi alerga până la acest copac).
Ziua petrecută în pădure are un ritm propriu. Această zi poate fi organizată pe parcursul întregului an, pe orice vreme. Copii sunt aduși până cel târziu la ora 8.30 în parcarea din apropierea pădurii și părinții îi vor aștepta acolo la ora 12.00. Până la ora 10.30 întreaga grupă merge în drumeție prin păduri și pășuni și ia și micul dejun în natură.
Iarna se poate alege o zonă mai apropiată și se va lua micul dejun la grădiniță. Apoi copiii se pot juca. De la ora 11.30 se poate sări coarda. Ziua se încheie cu un joc în cerc.
Profesor învăţământ preprimar,
Grădiniţa Waldorf (Liceul Teoretic Waldorf Bucureşti)
Vasilache Cristina Irina
Să le dezleg, liber să zboare-n cosmos;
Pe mine însumi să mă părăsesc
Și în a universului lumină și căldură
Plin de încredere pe mine să mă caut.
~ Rudolf Steiner

Aşteptăm materiale şi sugestii pentru revistă pe adresa de e-mail:
angeladana70@yahoo.com, Angela Dana