Timisoara

Revista Asociatiei Educatoarelor Waldorf din Romania nr. 5, ianuarie-aprilie 2015

Detalii

Categorie
Articole arta/cultura
Modificat
acum 2 ani si 11 luni
Vizualizari
446

Voteaza & Distribuie

Descriere

REVISTA EDUCATOARELOR WALDORF DIN ROMÂNIA Nr. 5, ianuarie-aprilie 2015

Cuprins
Închinarea magilor, Angela Dana
Joc de degete "Aşchiuţă şi Ţăndărică" (pentru Carnaval), Angela Dana
Epoca de carnaval în grădiniţa Waldorf, Voiculescu Elena Mariana
Joc de primăvară timpurie, Voiculescu Elena Mariana
Mesteacănul și beneficiile lui, Moldovan Sandra-Irina
Relația Părinte – Copil: Generarea Atașamentului Securizant, Călin Săftoiu
Colectivul redacţional
Angela Dana, Voiculescu Elena - Mariana, Moldovan Sandra-Irina, Călin Săftoiu
Aranjare în pagină
Alina Coroian
Trimiterea materialelor pentru revistă la:
Angela Dana, redactor-şef, e-mail: angeladana70@yahoo.com

Închinarea magilor

Evanghelia lui Matei vorbeşte despre Magi; steaua i-a condus la Bethleem. Ei au intrat în casa deasupra căreia se oprise steaua, "au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ s-au închinat Lui şi deschizând visteriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă".
Darurile celor trei Sfinţi Regi au valoare de simbol: aurul, pentru înţelegerea a ceea ce este spiritual si dumnezeiesc, tămâie, pentru slujba de jertfire şi pentru virtuţile omeneşti, smirnă, pentru unirea sufletului omenesc cu veşnicul, cu nepieritorul.
Conform unor descrieri şi tablouri vechi, veşmintele celor trei Magi aveau fiecare o anumită culoare: ale lui Melchior, cel care oferise aurul, erau roşii, albastre ale lui Balthasar - cel ce adusese tămâia, şi verzi ale lui Gaşpar, maurul care oferise smirna.
Pe icoane, Copilul Dumnezeiesc, căruia cei trei Magi îi oferă darurile lor, este reprezentat stând în picioare sau aşezat, pe când în Adoraţiile Păstorilor el este de obicei reprezentat culcat. Ziua de 6 ianuarie este şi o zi închinată faptului că, la 30 de ani de la naşterea sa, Iisus a fost botezat în Iordan de către Ioan Botezătorul.

LEGENDA

Cu mult înainte de naşterea lui Iisus, trăia în Răsărit profetul Balaam; el povestea:"Răsare o stea. Un om se va naşte în Israel, care va domni peste toate neamurile." Această profeţie a fost preluată cu multă bucurie şi emoţie la curţile împărăteşti ale Orientului; împăraţii Răsăritului au tocmit doisprezece dintre cei mai buni cititori în stele în serviciul lor. Aceştia urmau să cerceteze semnele cereşti anunţate de pe muntele Vaus, care depăşea în înălţime toţi munţii din părţile acelea.
Învăţaţii se retraseră în singurătatea muntelui şi observară zi şi noapte mersul stelelor........aşteptară mulţi ani, fără să observe vreun semn deosebit. Cu fiecare zi, creştea dorinţa de a vedea steaua şi se răspândeau zvonurile în acest sens.
În noaptea în care s-a născut Copilul Iisus, apăru deasupra muntelui Vaus steaua pe care o anunţase Profetul Balaam.
Vestea despre această întâmplare minunată a fost răspândită neîntârziat. Ea ajunse, prin semne deosebite cu faclele din turnurile de veghe de pe munţii înconjurători, până la palatele împărăteşti. Când Împăraţii Orientului aflară vestea multaşteptată se bucurară că li s-a îngăduit să vadă steaua în timpul vieţii lor. Mesajul stelei era:"mergeţi degrabă în ţara lui Israel, acolo veţi afla Împăratul pe care îl căutaţi şi care astăzi s-a născut".
Melchior - Împăratul Nubiei, Balthasar - Împăratul Godoliei şi Sabei, şi Gaşpar - Rege al Tarsului şi Insulei Egryskulla porunciră fără ezitare să se facă pregătirile de călătorie. Cămile măreţ împodobite, dromaderi, cai şi elefanţi fură încărcaţi cu daruri şi bagaje de călătorie. Chiar în acea noapte plecară la drum caravanele din trei împărăţii, în căutarea Copilului Dumnezeiesc.
Pe vremea aceea porţile oraşelor erau deschise noapte şi zi, astfel încât împăraţii putură urma steaua fără oprire. Ei călătoriră douăsprezece zile şi douăsprezece nopţi în urma stelei, care îi aduse astfel pe Cei Trei Magi înţelepţi până la o răscruce din apropierea Ierusalimului, şi acolo îi părăsi.
Întunericul care se lăsă deodată şi o ceaţă groasă, îi împiedică să-şi continue călătoria. În dimineaţa următoare, la răsăritul Soarelui, ceaţa se risipi, dar steaua rămase mai departe ascunsă; abea acum se putea vedea că în locul acela se întâlniseră trei caravane. Aflară că toate trei aveau acelaşi ţel. Magii se salutară între ei cu multă consideraţie şi bucurie. Ei intrară împreună în Ierusalim, crezând că acolo vor afla pruncul anunţat.
Când Irod află că împăraţi din ţări străine au venit să venereze Împăratul nou-născut al Iudeilor, deveni neliniştit. El se prefăcu a fi prietenos şi îi invită pe străini în palatul său, apoi le spuse:
- Mergeţi de căutaţi copilul! Şi când îl veţi găsi, anuţaţi-mă şi pe mine, să vin şi eu să mă închin Lui.
De îndată ce Magii părăsiră Ierusalimul, li se arătă din nou steaua; ea îi conduse chiar în ziua aceea la Bethleem. Acolo se opri deasupra unui adăpost modest şi lumină mai puternic ca oricând........răspândea o asemenea strălucire , încât staulul în care se nascuse Pruncul Iisus şi toate cele ce se aflau înăuntru, păreau poleite cu aur.
Cei trei Împăraţi sfinţi erau deosebit de emoţionaţi şi de impresionaţi de această lumină neobişnuită ce umplea încăperea sărăcăcioasă. Ei căzură la pământ în faţa Pruncului Dumnezeiesc din iesle. În zăpăceala lor uitară să ofere toate darurile costisitoare pe care le luaseră cu ei.
Melchior dărui un mic măr de aur şi o punguţă cu 30 de bani de aur , Balthasar întinse un vas cu tămâie iar Gaşpar oferi o mână de smirna. După ce Magii jurară credinţă copilului Iisus, părăsiră Bethleemul. Coplesiţi de oboseală, se culcară şi dormiră întreaga zi şi o jumătate de noapte. Se treziră după acelaşi vis: un Înger le interzisese să se întoarcă înapoi la Irod şi le spusese să se întoarcă cât mai repede posibil în ţările lor, pe altă cale.
Magii se întoarseră pe căi necunoscute în ţările lor.
După doi ani de zile ajunseră la Muntele Vaus, deasupra căruia strălucise în prima Noapte Sfânta steaua făgăduinţei. Înainte de a-şi despărţi drumurile, construiră acolo o biserică spre slava Pruncului Dumnezeiesc..........”

prezentare - prof. Angela Dana
educatoare Waldorf la Liceul Waldorf Timişoara

Joc de degete - "Aşchiuţă şi Ţăndărică"
( pentru epoca de Carnaval )

Dornic ca să vă cunoască
Vine să vă povestească
Aşchiuţă cel voios
Şi de toate curios.
- Dragi copii, priviţi la mine
Astăzi mă simt foaarte bine!
Hei! Ce stai tu Ţăndărică?
Vino-ncoace fără frică!
Hai să facem o-ncercare
Car` din noi e cel mai tare??
Alergăm pân` la butoi
Şi-nainte, şi-napoi.
Ţăndărică o şi porneşte
Pe Aşchiuţă-l păcăleşte....
- Ai trişat!!
- Ba n-am trişat!!
- Ai trişat!!
- Ba n-am trişat!!
Ne-am certat, ne-am împăcat! - cântat
Ne-am certat, ne-am împăcat! - cântat
.....şi de sus din depărtare
Apăru o vrăjitoare
Ea în poartă pe furiş
Într-o luuume ca de vis!
.....un balaur din poveste
Spre ei iute se grăbeşte
Cască o gura mare, mare,
Să-şi arate ce dinţi are!
Ţăndărică cel voios,
Râde, şi-i spune: burtos.
Dar balaurul se-agită
Pe Ţăndărică îl şi înghite.
Aşchiuţă pus pe şagă
Îl scoate din gură afară.
Pe balaur l-au păcălit!!
Şiii........în grabă au fugit!

prezentare-prof. Angela Dana, educatoare Waldorf la Liceul Waldorf Timişoara
Epoca de carnaval în grădiniţa Waldorf
Înviorate bat ale vieţii pulsuri,
Crepusculul eteric să-l salute.
Statornic tu mi-ai fost , Pământ, în noapte,
Când toate le-am crezut pierdute.
Noi bucurii imi dai, tu prospată prezenţă,
i-o hotărâre imi stârnesti în suflet
De-a năzui mereu spre o supremă rezistenţă
Goethe ( Faust )

Epoca de carnaval are o semnificaţie profundă , privită in procesul de respiraţie al anului de la Epifanie (Bobotează) la Sărbătoarea de Paşti. Deşi ca timp de manifestare este o perioadă relativ scurtă , maxim trei săptămâni, are un profund caracter esoteric şi se pierde în negura vremilor.
Epoca de carnaval se stabileşte în funcţie de Paştele Cosmic ( prima duminica, după prima lună plină, după echinocţiul de primăvară ) , de perioada de pregătire şi aşteptare ( postul) a acestei importante sărbători a devenirii umane .
Perioada de timp acordată acestei epoci este de 2-3 săptămâni şi incepe în jurul datei de 1-2 februarie sau când revin copiii din vacanţa intersemestrială, respectiv, 8-9 februarie.
Februarie este încă o lună de iarnă şi totuşi în natură putem întâlni primele semne de primăvară. Sub zăpadă , viaţa nu a încetat. Acolo unde ştim că există ghiocei,toporaşi, în plapuma albă a zăpezii vedem deja mici găurele care apar şi vârfurile verzi ale florilor care stau gata să ţâşneasca la suprafaţa pământului.
Primul eveniment în grupă, care anunţă această sărbătoare este apariţia pe masa anotimpului a Doamnei Dezgheţ,( Mama Pământ ) cu sorţ alb cu flori de potbal , pe care o regăsim şi in poveştile cu Regele Iernii. Prezenţa ei pe masa anotimpului anunţă topirea gheţii şi a zăpezii şi pregăteşte sosirea primăverii (vezi foto).
Alături de ea apar, treptat, copiii rădăcină si ghioceii din fetru.
La grupă , pregătirile de carnaval încep , treptat , cu decorarea spaţiului , cu fişii de hârtie de mătase şi creponată in culori pale de alb, crem, verde, culoarea florii de piersic, albastru deschis ,roz pal şi ghiocei din fetru.
În timpul jocului liber , educatoarea pune la dispoziţia copiilor coşurile cu pânze, pelerinele şi instrumentele muzicale.
Dimineaţa, educatoarea ,la masa ei de lucru pregăteşte impreună cu copiii coroniţe din fetru şi lâna colorată sau hârtie aurie si argintie lucioasă. Tot impreună cu copiii confecţionează diverse accesorii pentru costumele copiilor.
Este o perioadă dinamică , plină de creativitate şi trăiri sufleteşti intense asemeni forţelor plăsmuitoare ale Pământului care ajută vegetaţia să renască
Jocul în cerc , specific acestei epoci , poate aborda diferite teme de la Căsuţa Poveştilor, Palatul Basmelor, Carnavalul Elfilor, Carnavalul Meseriilor şi lasă loc creativităţii educatoarei în măsura în care pătrunde cu înţelegerea procesele ce au loc în pământ de la trecerea din starea cristalizată,încremenita, întunecata , la căldură şi lumină ca lucrare a forţelor creatoare şi dătătoare de viaţă încununate fiind de bogaţia vegetalului care va acoperi pământul. ( ghiocei, potbal, zambile,albăstrele, toporaşi..).
Aceste semnificaţii pot fi aprofundate prin studiul individual al cărţilor lui Rudolf Steiner (Ciclul anului ca proces de respiraţie a pământului şi cele patru mari perioade de sărbătoare ), Serghej O. Prokofieff (Ciclul anual ca drum de iniţiere pentru trăirea fiinţei lui Christos) Emil Bock( Cercul anotimpului anului )si Friedrich Benesch ( Sărbători creştine)
Ultima săptămână din epocă am dedicat-o bucuriei dar şi muncii împreună cu părinţii şi copiii.
Încă din octombrie am stabilit termenele şi temele întâlnirilor cu părinţii pe tot anul şi aceştia au fost pregătiţi să participe cu mult drag la epoca noastră de carnaval.
În fiecare zi a ultimei săptămâni a epocii de carnaval , am desfăşurat o activitate specifică perioadei dar care se regăsea şi în jocul ritmic (regen), participând un număr de 5-6 părinţi pe zi.
Prima zi am dedicat-o şi numit-o “Ziua Mesageriei “ în care am confecţionat invitaţii şi felicitări-mărtişoare pe care le-am trimis prin curier, poştaş ( părinte si copil) către prietenii grădiniţei spre a le vesti carnavalul.
Am pregătit impreună şi un afiş pentru fiecare zi.
A doua zi am dedicat-o “ Atelierului de croitorie” unde din fetru şi mătase am confecţionat pelerine şi vestuţe pentru prinţi , prinţese şi meşteri pricepuţi.
A treia zi, tot împreună cu părinţii am organizat “ Atelierul de podoabe” unde, din biluţe de lemn de diferite mărimi şi culori, lâna, nasturi , aţă s-au creat podoabe minunate pentru participanţii la carnaval.
A patra zi a fost dedicată “ Cofetăriei palatului Elfilor” unde am pregătit , educatoare, părinţi şi copii , impreună, salam de biscuiţi, fursecuri şi alte dulciuri.
Vineri, ultima zi de carnaval , au fost invitaţi toţi parinţii şi prietenii care au putut veni în programul de dimineţă şi am dansat, am cântat acompaniaţi fiind de chitară, tamburine, clopoţei şi triangluri. Toti invitaţii au purtat costume minunate şi s-au bucurat alături de copii şi educatoare, degustând dulciurile care au fost déjà pregătite. Am spart multe baloane pentru a anunţa iarna ,ca este timpul să pornească spre culcuşul ei si să dea voie primăverii să sosească.

Fiecare participant a plecat cu un mic dar ca amintire a acestei frumoase epoci de carnaval.
Profesor Voiculescu Elena Mariana ( educatoare Waldorf )
Liceul Teoretic Waldorf –Bucureşti / Grădiniţa Waldorf
Epoca de primăvară timpurie
Vorbeşte Eului uman
Manifestându-se puternic
i-ale fiinţei sale forte liberând,
Universala bucurie a devenirii:
Purtând în tine viaţa mea
De vrajă-nlănţuită
Eu adevăratu-mi ţel ating”
( Calendar al Sufletului, Rudolf Steiner )
Epoca de primăvară timpurie face trecerea dintre cele două anotimpuri, iarnă şi primăvară.
Acest lucru se observă pe masa anotimpului, unde Mama Pământ şi-a dat jos şorţul alb şi mătură de zor zăpada , care se regăseşte in straturi din ce în ce mai mici, lăsând în urmă pământul , reprezentat de o pânză de fetru de culoare maro , florile specifice acestei perioade , care pot fi naturale ( este de preferat ) sau din fetru(copiii flori - ghiocei, toporaşi, v iorele, zambile, violete)şi cerul, care se limpezeşte din ce in ce mai mult, sub forma unei pânze din mătase naturală de culoare albastră.
Iarna se simte încă stăpână , iar primăvara nu are forţă , încă, să încălzească pământul . Animalele se trezesc din somnul lung de iarnă şi adulmecă mireasma primăverii .
Până la echinocţiul de primăvară , pe 21 martie , când ziua devine egală cu noaptea, putem vorbi de o prezenţă a celor doua anotimpuri. Baba Dochia de-abia şi-a lepădat cojoacele, iar mama Pământ se pregăteşte pentru o curăţenie de primăvară, înlăturarea frunzelor uscate de peste toamnă şi pregătirea pământului de arat. Este o perioadă de asteptare, care pregăteşte următoarea epocă, respectiv, epoca de Paşti.
În acest joc de primăvară timpurie regăsim cele două anotimpuri, încă, şi acest dialog de rămas bun dintre ele. ceea ce observăm că se intâmplă şi în exterior (zăpadă , lapoviţă, ploi , brumă ,soare,căldură, flori de primăvara)
Joc de primăvara timpurie

Cântec:
Soare ieşi din închisoare, că vin două căprioare ( mers in cerc cu paşi ritmici şi bătaie din palme)
Cu cercei de ghiocei , cu papuci de brânduşei/
Tip/top/ti-pi top/ ti-pi/ti-pi/ti-pi/top/ … Bis

Se duce iarna de la noi, drum bun! (in cerc, doi câte doi , faţă în faţă cu bătăi din palme )
Si nu mai vine inapoi, drum bun!
Săltaţi copii, săltati vioi, căci pleacă iarna de la noi,
Adio şi acum, drum bun, drum bun, drum bun!
Text vorbit:
Mamă Pământ, mama Pământ, unde sunt florile tale? (in cerc /mişcări adresate mamei Pământ)
Dorm în pace, dorm în pace, până o rază le va trezi!
Soare cald, soare drag, hai trezeşte florile! ( braţele către soare )
Dacă numeri 1,2,3, ( bătăi ritmice din palme )
În păduri vezi ghiocei,
4,5, de spun degrabă
Viorele ies din iarbă,
Număr 6,7,8,
Cresc zambile peste tot,
Multă vreme nu mai trece .iar de număr 9,10,
Prin grădinile de soare
Clinchetesc mărgăritare ( de Elena Dragoş )
Dans/ X2
Noi suntem floricele, (in cerc, invârtire spre stânga şi spre dreapta)
Mititele,frumuşele,primăvara înflorim,
Ca să vă-nveselim
Text vorbit:
Mamă Pământ , mamă Pământ, unde sunt gâzele tale,
Dorm în pace, dorm în pace, până o rază le va trezi,
Soare cald , soare drag, hai trezeşte gâzele!
Gândăcei şi fluturaşi. păsărele vesele,
Să cântăm, să ne bucurăm,primăvara aşteptăm.
Un pitic foarte mic,
Vede din pământ crescând ,
Dintr-un bulb de rădăcină
Floare gingaşă albastră,
Pentru primăvara noastră,
Cât a fost iarna de mare,
tot el i-a adus măncare.
Ṣi piticul mic de tot
Pe iepuraş îl cheamă,
Ṣi cerbul din pădure
Ṣi ursul somnoros,
Cu ochişorii lor să vadă,
O mândră floare albastră
Ce stă să înflorească
Ṣi să fie culeasă.
Cântec:
Vino primăvară cu gingaşe flori, ( cerc , paşi de horă )
Să întindem hora , să ne bucurăm.
Iarba să –nverzească, păsări vor cânta,
Dragă primăvară , intră-n hora mea.
Text vorbit:
Vine iarna cea geroasă
Furioasă şi sticloasă:
-Ce-i atâta veselie, zise iarna,
Ce mai joc!
Florilor imi pare mie că o să îngheţaţi pe loc.
În somn , adânc, vă cufundaţi,
De vreţi ca să nu îngheţaţi.
-Hai vânt , hai frig, hai tu zăpadă,
Ṣi-acoperă întreg pământul
În minunata-ţi haină albă.
Dar primăvara vine cu luminosul soare,
Pământul încălzeşte, natura o trezeşte,
Pe iarnă-o sfătuieşte;
-Bătrana mea soră , nu fi necajită.
Ai uitat că timpul nu stă-n-loc o clipă!
Ai lucrat în voie şi nu te-am oprit,
Totul sub zăpadă ai acoperit.
Acum du-te acasă şi te odihneşte,
Primăvara , frigul nu se potriveşte.

Iar voi floricele,hai vă deşteptaţi,
Ṣi voi găze mici, hai vă deşteptaţi,
Afară-I primăvară şi nu mai îngheţaţi!
Hora primăverii/( un cântec la alegerea educatoarei , pentatonic , dar cu multă veselie)
Text mixat din limba germană cu texte româneşti şi versuri proprii
Profesor Voiculescu Elena Mariana
Liceul Teoretic Waldorf / Gradinita Waldorf/ Bucuresti / Sector

Mesteacănul și beneficiile lui

Să nu va lăsați păcăliți de aliura firavă și aparent vulnerabilă a mesteacănului! Deși a lui siluetă feminină și venusiană freamătă puternic la orice adiere de vânt, portul său este mic, scund și subțire, iar crengile sale nu par să se întindă către soare, mesteacănul se dovedește prin rezistență și nu prin putere brută. Mesteacănul nu domină cerul, dar se cunoaște pe sine. Poate că da, forța sa nu vine din soare și înaltele forțe cerești, ci, poate prin adânc, noaptea, de la lună. Pe cine să imite doar....cu al lui scoarță argintie fărmicioasă și exfoliantă...Dar vă rog, nu vă lăsați păcăliți de mesteacăn, căci, știți și voi, adevărata putere nu vine la soare, din exterior, când te întinzi lacom să crești, ci înfigându-ți crengile adânc în măduva interioară, acolo unde străluce soarele doar când tu ești.
Întreaga făptură venusiană își dovedește forța prin puritate: dacă e vorba de joc și dans, se dovedește a fi cel mai vesel în port, dacă e vorba de condensare dezvoltă un ritidon (scoarța bătrână) tare ca fierul, dacă e vorba de regimul hidric, preferă apele proaspete ale ghețarilor, dacă e vorba de ecologie, preferă ținuturile înalte ale zonei boreale și subarctice,acolo unde arbori maiestuoși cu forță impunătoare se codesc să crească. Mesteacănul își impune forța prin rezistență și capacitatea de a îndura. Și totuși el este vesel, e vesel ca un bătrân care a îndurat atât de mult încât știe că atunci când toate trec, chiar și lunga și înghețata noapte boreală, rămâne bucuria de a fi tu însuți, jocul.
Există cca. 40 de specii de mesteacăn, toate având un port aparent fragil, mic, multe din ele fiind arbuști sau subarbuști pitici ca dovadă de adaptare la vânturile puternice și zăpezile grele ale zonelor boreale, crescând la limita latitudinală a vegetației lemnoase. Din nou mesteacanul ne dovedește inteligența sa. Un port impunător s-ar frânge sub iuțeala vânutrilor îngețate sau sub greutatea zăpezilor. Mesteacănul stie însă marea artă a flexibilității.
Mesteacănul cunoscut nouă (Betula pendula) este o specie extrem de puțin pretențioasă față de sol și climă. Suportă ușor gerurile și arșița dovedind o remarcabilă amplitudine edafică. Este cel mai de seamă arbore pionier din pădurile noastre. Proiecția coroanei sale pe sol dă o umbră rară, permițând altor specii să îl acompanieze. Frunzișul său rar și lucios îi dă un caracter pronunțat de lumină.
Acest arbore rămâne uneori arbustiv sau atinge mărimea a II-a, depășind rareori 25m înălțime. Cel mai indicativ criteriu de recunoaștere este epiderma sa albă, cu aspect de hârtie, ce se exfoliază circular în benzi. Tulpina este zveltă, sinuoasă sau conică. Coroana foarte afânată și luminoasă este constituită din lujerii săi pendenți și elastici. Frunzele sale sunt triunghiulare sau romboidale, de 6-7cm, lucioase și cu pețioli lungi care permit acel dans tipic al frunzelor în vânt. Florile sale sunt grupate în amenți pendenți (un fel de mâțișori), unisexuat-monoice (sunt separat femele sau mascule dar pe același arbore), cele femele apar primăvara devreme iar cele mascule în vara precedentă. Are o viață scurtă, între 60 și 90 de ani.
Intenționând utilizarea terapeutică a mesteacănului este important a nu se confunda cu specia Betula pubescens (mesteacănul pufos) ale cărui ramuri și lujeri stau îndreptate în sus, având o culoare cenușie. Frunzele au un verde mai întunecat și sunt evident păroase pe fața inferioară, de unde și numele de pubescens.
Epiderma albă a mesteacănului conține cantități crescute din substanța activă numită betulină. De aici și numele genului Betula. La ora actuală avem bine documentate științific efectele antitumorale, antivirale, antibacteriene și antiimflamatoare ale derivaților de betulină. Diferite extracte ale betulinei sunt folosite cu succes în tratatrea diferitelor forme de cancer sau a virusului HIV.
Mesteacănul este folosit în scopuri medicinale în toata perioada de vegetație, deoarece i se cunosc multiple însușiri terapeutice din cele mai vechi timpuri. Cel mai mult utilizate sunt frunzele tinere, recoltate în mai-iunie, când sunt puțin lipicioase datorită glandelor care produc o rășină cu miros balsamic. După uscare într-un spațiu acoperit, uscat, la temperatura camerei, așternute într-un strat subțire, ferite de razele directe ale soarelui, prezintă un miros caracteristic, ușor aromat și gust slab amărui.
Rudolf Steriner indica utilizarea frunzelor de mesteacăn ca remediu împotriva gutei și a reumatismului.
De cea mai mare importanță sunt următoarele proprietați terapeutice: antiseptic, antimicrobian și bacteriostatic. Prin aceste însușiri, infuzia de frunze de mesteacăn este un adevărat elixir pentru rinichi, vezică urinară și căi respiratorii.
Frunzele mai au și însușirile terapeutice: sudorifice, expectorante, decongestive, emenagoge, coleretice (stimulează activitatea bilei) antireumatismale, antigutoase și ușor hipotensive.
Pentru fortificarea copiilor și persoanelor slăbite sau cu tulburări de nutriție, seva de mesteacăn, disponibilă primăvara, este de asemenea efcientă, având efecte depurative și diuretice.
În ceea ce privește mugurii de mesteacăn, acestia au proprietăți antibiotice.
În alimentație, frunzele tinere pot fi consumate primăvara, adăugate în salate.
Contra negilor și în cazul rănilor se poate aplica o folie din epiderma exfoliata a mesteacănului direct pe piele, schimbată zilnic.

Ing. Horticultor cu specializare în Peisagistică
Moldovan Sandra-Irina (Absolventă a Liceului Waldorf- Timişoara)

Prietenia (de Moldovan Irina)
Iubirea mea nu are scop,
Dar face atâta sens!
A mea iubire nu-i sirop,
Dar are gust intens!
Barca mea e fără vâsle,
Și sunt la mila ta străine,
Să-mi spui comoara ta agale,
Când în barcă sunt închis cu tine.
Dă-mi sfântă taină a suferinții,
A nopților cu stea-nșirate,
Și o să te aștept la marginea punții,
Ca să-ți plătesc în nestemate.
Ca pâinea caldă din cuptor eu scot,
Iubirea mea gătită pentru tine,
Să ne cinstim la un ospăț cu tot
Alaiul nopților senine.
Și eu, și tu cu-a ta durere,
Și tu și eu cu-a mea rană.
Și eu să îți aduc mângâiere,
Iar tu să îmi aduci hrană.
Să fim doar pentru un ceas noi doi,
Împărtășind a vieții taină,
Pân’ ce viața ne va chema-napoi,
Să ne pună a drumului coroană.

Relaţia Părinte – Copil:
Generarea Atașamentului Securizant

Imediat după naștere, supraviețuirea bebelușului depinde total de persoanele de îngrijire. De cele mai multe ori, mama este cea care asigură noului născut confort, hrană și protecție, însă poate fi și o altă persoană iubitoare și atentă care îl îngrijește. Această legătură intimă îi dă copilului un puternic sentiment de securitate. Senzația de bunăstare ce provine din experiența previzibilă și repetată a îngrijirii pline de afecțiune, creează ceea ce putem numi o bază sigură, un atașament sigur.
Atașamentul securizant este o piatră de temelie pentru o dezvoltare sănătoasă a copilului din punct de vedere cognitiv și emoțional, dar și social - capacitatea de a creea relații interpersonale semnificative, abilitățile de autoreglare emoțională, rezistență la stres, încrederea necesară pentru a explora, abilitatea de a-și genera o poveste coerentă care da sens vieții lor - toate acestea îi pun copilului la dispoziție o bază sigură pentru a aborda viața, pentru a învăța despre sine și a-i înțelege pe ceilalți, pentru a avea rezultate bune la școală, pentru a munci cu seriozitate și responsabilitate și pentru a se simți bine în pielea lui.
Deoarece un nou născut depinde cu totul de cei din jur, el se abandonează în întregime mediului său. Acest abandon total al copilului este în legătură cu funcția psihică cea mai dezvoltată în el în acest stadiu - percepția. Nu este vorba despre un fenomen pasiv prin care elemente exterioare pătrund în lumea interioară. Din contra, avem de a face cu un proces dinamic: este necesară o mobilizare interioară, un interes viu pentru lumea exerioară, pentru ca impresiile exterioare să poată fi percepute. Bernard Lievegoed subliniază faptul că un sugar normal dezvoltat este în întregime un organ de percepție, dăruirea sa față de lume având o forță imensă, comparabilă doar cu devoțiunea unei persoane profund religioase față de Divinitate.
Știm că această dăruire activă a copilului mic, numită de dr. Rudolf Steiner (intemeietorul pedagogiei Waldorf) „religiozitate corporală”, face din acesta o ființă care imită. Ceea ce învață un copil în primii ani de viață are loc în special prin imitație. Totuși, impresiile care pătrund în straturile cele mai profunde ale inconștientului sunt cele percepute înainte de momentul în care copilul devine apt să imite.
De aceea, responsabilitatea părinților în această perioadă este mult crescută: experiențele care nu sunt trăite cu adevarat în mod conștient și rămân neprelucrate sunt cele care influențează cel mai puternic dispoziția, sentimentele și comportamentul de mai târziu.
Dacă părinții dau dovadă de moralitate prin acțiunile lor, dacă privesc viața cu o atitudine încrezatoare și reușesc să creeze o atmosferă plină de iubire și de caldură sufletească, pot pune bazele de care va avea nevoie copilul lor o dată ajuns adult, pentru ca acesta să poată trece prin viața simțindu-se împlinit, chiar dacă are de înfruntat condiții grele, spre deosebire de acele persoane care nu au avut această premisă favorabilă în copilărie, care se pot simți deznădăjduite și neimpăcate chiar și atunci cand destinul le surâde.

Adesea sunt întrebat de părinții cu care lucrez dacă ar mai putea face ceva pentru copiii lor, în cazul în care conștientizează că nu au putut răspunde corect sau complet nevoilor de dezvoltare ale acestora. Vestea bună este ca relațiile cu părinții se pot modifica, și pe măsură ce se întâmplă acest lucru, și atașamentul copiilor se transformă. Aceasta înseamnă că niciun părinte nu ar trebui să se simtă descurajat de experiențele anterioare: niciodată nu este prea târziu pentru a genera experiențe pozitive în relația cu copilul!
În plus, chiar și o relație cu altcineva decât părintele, cu o persoană care îl poate face pe copil să se simtă înteles și în siguranță, poate fi o resursă importantă pentru acesta. Deși relațiile cu alte rude, cadre didactice sau experți în sănatate mintală nu pot înlocui atașamentul cu un îngrijitor primar, este totuși o sămânță care va crește și va produce efecte în dezvoltarea sufletească a copilului. De aceea le atrag atenția în egală masură și rudelor si profesioniștilor care interacționază direct cu copiii asupra acestor lucruri.

Atașamentul sigur
După cum reiese din cele relatate anterior, relațiile care le dăruiesc copiilor experiențe previzibile și repetate, în care se simt iubiți, înțeleși și protejați, stau la baza atașamentului sigur.
Alinierea emoțională dintre părinți (sau alte persoane de îngrijire) și copii, îi ajută pe aceștia din urmă să se simtă ``văzuți`` și reconfortați, dând naștere unui sentiment de siguranță (copilul caută proximitatea părintelui și merge la acesta pentru alinare atunci cand se află în dificultate). Această siguranță este cea care îi va da copilului forța și curajul de a părăsi caminul părintesc pentru a-și creea propriul destin.
Dr. Dan Siegel propune câteva exerciții introspective care îi pot ajuta pe părinți să urmărească dezvoltarea relației de atașament cu copiii lor:

  • Gândiți-vă la câteva dintre nevoile de bază ale copilului din perioada dezvoltării atașamentului (0-18 luni): căutarea proximității unei persoane iubitoare, refugiul și baza sigură.
  • Cum răspundeți nevoii copilului de a fi aproape de dvs.?
  • Care este modalitatea prin care reconfortați copilul dvs. atunci când acesta se află într-un distres emoțional?
  • Îi incurajați pe copiii dvs. pe masură ce cresc să exploreze lumea?
  • Ce credeți că ați putea face pentru a întări siguranța atașamentului dintre dvs. și copil?

Atașamentele nesigure
Din păcate, nu toți oamenii au parte de condiții favorabile care conduc înspre un atașament sigur la începutul vieții lor. Lipsa unei constante în ceea ce privește căldura, moralitatea, atenția și empatia în mediul copilului, generează apariția ața-numitelor atațamente nesigure: evitare, ambivalența, dezorganizare.
Atașamentul evitant apare atunci când, în repetate rânduri, părintele este indisponibil emoțional sau chiar respinge copilul. Evitarea apare ca un mecanism de adaptare al copilului (din cauza disconfortului emoțional, acesta învață să evite apropierea și conectarea cu părintele). De regulă, părintele/părinții unui astfel de copil au crescut într-un deșert emoțional și nu au reușit încă să integreze experiența dificilă prin care au trecut. Tiparul parental (cuvinte cheie): indisponibilitate emoțională, insensibilitate, distanță, respingere.
Atașamentul ambivalent presupune disponibilitate inconstantă și comunicare lipsită de consistență (și uneori intruzivă) din partea părinților. Nefiind sigur la ce să se aștepte din partea părintelui, un astfel de copil simte nesiguranță și poate dezvolta tendințe spre anxietate. In timp, nesiguranța caracteristică acestei relații dintre părinte și copil ajunge să se exprime și în contextul social general. Tiparul parental (cuvinte cheie): disponibilitate emoțională ambivalenta, intruziune.

Atașamentul dezorganizat este rezultatul unei interacțiuni părinte-copil care produce confuzie sau teroare. Acești adulți sunt execesivi, haotici, înspăimantați/înspăimântători. Când părintele este sursa fricii, haosului ăi confuziei, copilul se află într-o situație fără ieșire. Acesta are impulsul interior de a căuta proximitatea părintelui atunci cand înfruntă o situație dificilă și/sau este în distres emoțional. În această situație, el trebuie să se întoarcă tocmai către sursa terorii sale, cea de care dorea să scape. Asemenea fracturi de atașament îi vor aduce copilului mari dificultăți în procesul de reglare emoțională, probleme de comunicare și tendința spre violență, dificultăți în utilizarea gândirii logice în sfera școlară și predispoziție spre disociere (fragmentarea cogniției normal integrate). În asemenea familii este prezent abuzul fizic și emoțional și/sau abuzul de substanțe sau alcool.
Acești părinți au dificultăți emoționale legate de un istoric cu traume/pierderi nerezolvate. Mesajul pentru ei este că niciodată nu este prea târziu pentru a-ți înțelege traumele și pentru a-ți vindeca rănile din trecut. Dar au nevoie de ajutor pentru a trece prin acest proces atât de necesar pentru ei, cât și pentru copii lor. Tiparul parental (cuvinte cheie): înspăimântător/înspăimântat, derutant, alarmant.

Trăim într-o perioadă în care omul a ajuns la profunzimi remarcabile în ceea ce privește capacitatea sa de autocunoaștere. Avem la dispoziție informații și unelte spirituale, științifice și culturale care ne permit întelegerea, abordarea și în multe cazuri chiar soluționarea unor probleme care țin de tainele existenței omenești.

O preocupare tot mai accentuată a părinților și profesioniștilor care lucrează cu copii privind bunăstarea acestora, răspunzând cât mai adecvat nevoilor lor de dezvoltare în funcție de etapa de viață în care se află, este un bun exemplu în acest sens. Cu atît mai mult cu cât, o dată ce pășim pe acest drum dificil, descoperim că indiferent de rolul pe care îl avem în existența unui copil, singurul mod în care putem să îl însoțim într-un mod adecvat pe drumul său, este angajarea propriei noastre ființe într-un proces de dezvoltare personală. Pe măsură ce reușim să ne înțelegem propria biografie și să ne vindecăm propriile vulnerabilități în mod conștient, putem fi prezenţi, tot mai mult, cu o atenţie plină de grijă și cu o strădanie sinceră în viața celor mici.
Dr. Rudolf Steiner, întemeietorul pedagogiei Waldorf, ne atrage atenția asupra faptului că responsabilitatea părinților și a cadrelor didactice în procesul educativ este una imensă, ținând cont de faptul că suntem puși în situația de a continua o muncă pe care au început-o Ierarhii Divine înainte de nașterea acelui om.

Lucrări recomandate celor care doresc să aprofundeze acest subiect: Bernard Livegoed, Fazele de dezvoltare ale copilului, Daniel Siegel, Creierul copilului tău, Rudolf Steiner, Antropologia generală ca bază a pedagogiei,HenninG KohlerDespre copiii anxioși, triști și neliniștiţi.

Dl. Călin Săftoiu, părinte Waldorf-Timișoara, Președinte al Asociaţiei Christian Rosenkreutz, Psiholog în cadrul Organizaţiei Salvaţi Copiii, Psihoterapeut de familie cu formare în Psihoterapie Antroposofică, membru al Societăţii Antroposofice Generale.

Colectivul redacţional vă doreşte:
Paște luminat !

Dispoziţie de Paşti

Când din întinderile lumii
Soarele îi vorbeşte simţirii omeneşti
Şi bucuria din adâncurile sufleteşti
Se împleteşte cu lumina contemplată,
Atunci de sub ale sineităţii învelişuri
Se desprind gânduri către depărtări de spaţiu,
Nedesluşit, spre-a ţese tot ce leagă
Fiinţa omului de existenţa spirituală.
Rudolf Steiner

Aşteptăm materiale şi sugestii pentru revistă pe adresa de e-mail: angeladana70@yahoo.com, Angela Dana