Timisoara

Timisoara - Relief

Detalii

Categorie
Despre Timisoara
Modificat
acum 4 ani si 6 luni
Vizualizari
6160

Voteaza & Distribuie

Descriere

    Timisoara este asezata in sud-estul Campiei Panonice, in zona de divagare a raurilor Timis si Bega, intr-unul din putinele locuri pe unde se puteau traversa intinsele mlastini formate de apele celor doua rauri, care pana acum doua secole si jumatate acopereau in fiecare primavara suprafata campiei subsidente dintre Campia Buziasului si Campia Vingai.
Privit in ansamblu, relieful zonei Timisoara este de o remarcabila monotonie, netezimea suprafetei de campie nefiind intrerupta decat de albia slab adancita a raului Bega (realizata artificial, prin canalizare). In detaliu insa, relieful orasului si al imprejurimilor sale prezinta o serie de particularitati locale, exprimate altimetric prin denivelari, totusi modeste, care nu depasesc nicaieri 2-3 m.
    In vatra orasului Timisoara cea mai inalta cota se afla in partea de nord-est, in cartierul “Intre Vii”, la 95 m, iar punctul cel mai coborat la 84 m., in vestul cartierului Mehala (Ronat). Pe o distanta de aproximativ 7 km est-vest, diferenta de nivel este de aproximativ 11 m. De la nord la sud, pe o distanta de cca 5 km, teritoriul orasului coboara, de asemenea, cu cca. 10 m. Vatra orasului se suprapune sesului aluvionar, cu marginile usor mai ridicate, desfasurat in lungul Begai. Daca se are in vedere intregul teritoriu al zonei, diferentele de nivel si formele de relief sunt mai variate.
Astfel, altitudinile maxime depasesc 100 m in nord-est si se apropie de acest nivel in sud-est si nord-vest: Slatina Mare (109 m) in nord-est si Dealul Flamand (98 m ) in nord-vest. Cotele cele mai coborate se situeaza la vest de cartierul Freidorf, la 87 m.
    Relieful teritoriului administrativ al orasului si al comunelor periurbane face parte din Campia Timisoarei si cuprinde urmatoarele unitati principale:
  • in partea de nord si nord-est se afla Campia inalta Giarmata Vii - Dumbravita, cu inaltimea medie de 100m.
  • in partea de nord-vest se intinde Campia joasa a Torontalului, cu inaltime medie de 88m, care intra in contact cu vatra orasului prin campia de la Cioreni;
  • in partea de est se intinde Campia aluvionara a Begai, cu altitudine medie de 90-95m si soluri nisipoase si argilo-lutoase, afectate de gleizare.
  • in partea de sud se afla Bega-Timis, cu altitudini ce scad pe directie nord-est si sud-vest, de la 96 m, la 91 m.
    Din punct de vedere tectonic, orasul Timisoara este asezat intr-o arie cu falii orientate est-vest, marcata de existenta vulcanului stins de la Sanovita, precum si de apele mineralizate din subsolul Timisoarei, cele de la Calacea spre nord si Buzias-Ivanda in sud.
Din studiile seismologice efectuate incepand cu ultimele decenii ale sec. Al XIX-lea si pana in prezent, rezulta ca Banatul este o regiune cu numeroase focare seismice, care se grupeaza in doua areale: unul in partea de sud-est a regiunii, al doilea in imediata apropiere a orasului Timisoara. In apropiere de Timisoara se intersecteaza liniile seismice Periam-Varias-Vinga in nord-vest si Radna-Parta-Sag in sud-est. Un focar secundar se afla chiar sub vatra orasului Timisoara.
    Timisoara este un centru seismic destul de activ, dar din numeroasele cutremure observate, putine au depasit magnitudinea 6 pe scara Richter. Din informatiile istorice rezulta ca inainte de 1901 au fost inregistrate 217 cutremure (cel mai puternic din Timisoara fiind cel din 1879); in perioada 1901-1950 au fost semnalate 129 cutremure, iar in perioada 1951-1999 au fost inregistrate 97 cutremure, provocand pagube minore cladirilor vechi. Cele mai importante miscari seismice inregistrate au fost cele din 1991 (12 iulie M = 5,7; 18 iulie M = 5, 6; 2 decembrie M = 5,5). Se pare ca cel mai puternic cutremur din zona Banat a fost cel din 10 octombrie 1879 de la Moldova Noua, cu o intensitate de VIII si numeroase replici.
    Cutremurele banatene sunt caracterizate prin adancimea mica a focarului (5-15 km), zona redusa de influenta in jurul epicentrului, miscari orizontale si verticale de tip impuls cu durata scurta, perioade lungi de revenire in aceeasi zona. La aceste tipuri de seisme sunt afectate mai mult structurile rigide (zidarie, diafragme, panouri mari) si mai putin cele deformabile (cadre din beton armat sau metalice).
    Privind structurile geologice ale zonei, se gasesc depozitele cuaternare cu grosimi de cca 100 m, sub care se succed depozitele romanicene - pana la cca 600 m adancime - si cele daciene in facies lacustru si de mlastina, care au favorizat formarea a numeroase straturi de lignit. Urmeaza formatiunile pontianului si sarmatianului, pentru ca de la 1740 m in jos sa se extinda domeniul fundamentului cristalin.
    Drept consecinta a alcatuirii petrografice a formatiunilor de suprafata, pe teritoriul Timisoarei se produc si fenomene de tasare, datorate substratului argilonisipos. Fenomenul se evidentiaza in cartierele Cetate si Elisabetin, dar si in alte parti unde s-au format crovuri (Ronat).

Date preluate din Statutul Municipiului Timisoara.