Timisoara

Un copil fericit generează un adult împlinit!

Detalii

Web
www.lavi-enrose.com
Social links
Categorie
Stil de viata
Modificat
acum 3 luni si 1 saptamana
Vizualizari
948

Voteaza & Distribuie

Descriere

Un copil fericit generează un adult împlinit!

Fiecare dintre părinți are propriul său bagaj emoțional, tiparul părintelui său, cu plusuri și de cele mai multe ori, în societatea noastră cu multe minusuri. Unul dintre cele mai bune momente și metode de a se revanșa - un părinte lipsit de iubire și siguranță emoțională în propria sa copilărie, de exemplu, este foarte simplu: să le ofere copilului său. În acel moment, golul din inima sa se va umple instantaneu. ”Primim atunci când dăruim”, iar, cu cât vom iubi mai mult un copil, cu atât mai multe daruri vom primi, copiii având – la rândul lor - atât de multe de dăruit adultului.

”Fie că avem sau nu copii, aceștia ne oferă o viață nouă. Copiii au un mod aparte de a ne distrage, de care avem cu adevărat nevoie.
Ne invită afară să ne jucăm.
Ne pun la încercare seriozitatea.
Ne fac să râdem, chiar dacă noi încercăm să părem sobri.
Ne arată că viața este mai mult decât să terminăm ce avem de făcut sau să ne odihnim.
Ne cer ajutorul, chiar și atunci când știm să acționăm pentru a-i ajuta.
Ne invită să improvizăm.
Ne arată cum să ne bucurăm de lucrurile mici în moduri pe care le-am uitat demult (pentru copil, nici un lucru nu este lipsit de semnificație, oricât de mic ar fi!).
Ne îndeamnă să facem mișcare.
Ne învață cuvinte noi.
Ne ajută să evităm a rămâne blocați în vechile noastre mentalități.
Ne tachinează.
În sfârșit, ne oferă nouă, adulților, acel dar subtil numit SENS.” – (pag. 30)

Dacă se creează o disciplină de la bază creșterii copilului, pornită cu conectare, apoi ducând la joc și exercițiu, se ajunge ulterior și la forma măiestriei. Și, întotdeauna aceasta este urmată de recunoștință. Când ne dorim a învăța copilul despre toate acestea, avem nevoie de o structură. Este nevoie de un orar, de anumite reguli ale casei, reguli și ore în care se servește masa, reguli ale diferitelor jocuri, reguli de tot felul. Mai apoi, este nevoie de unele tipare folosite în limbaj și comportament: să spui ”mulțumesc”, să saluți și să ai contact vizual atunci când faci toate astea, să speli mâinile înainte de a servi masa, etc. O viață fericită se bazează aproape întotdeauna pe o anumită structură, pe o bază de la care pornesc ulterior acțiunile, joaca, viață. Conectarea aduce după sine joaca, apoi urmează exercițiul, ce-i urmat de instalarea unei discipline.

”DISCIPLINĂ are rădăcina din acelasi cuvânt ca și discipol. Așa cum s-a întâmplat și cu discipolii lui Hristos, aceștia au ales să sacrifice tot ce aveau pentru a-l urma și nu au făcut asta din teamă sau vinovăție, ci din entuziasm și bucurie. La fel se întâmplă și cu un copil fericit și disciplinat...” – (pag. 163)
Copiii ne arată cum să ne bucurăm, cum să trăim această bucurie a vieții, firesc, din orice, zi de zi...

Conectarea
Cel mai important lucru, ce are de făcut primordial părintele legat de copilul său este ca, din primele momente, să-și însușească starea de conectare cu copilul. Poate fi o muncă sau o joacă, însă acest lucru are prioritate și dezvoltă copilul, mai apoi conectându-l cu lumea.

Calitatea conexiunilor din copilărie reprezintă cel mai puternic și ușor de controlat predictor al modului în care un copil se descurcă mai târziu în viață, spun majoritatea studiilor.” (pag. 128).
Stă în puterea noastră a-i asigura copilului o conectare sănătoasă, ce-l dezvoltă emoțional sănătos și cu performanțe școlare. Un copil care va face performanță în ceva sau are rezultate excelente, este întotdeauna un copil cu o dezvoltare socio-emoțională bună.
Studiul Național Longitudinal despre Sănătatea Adolescenților este unul dintre cele mai ample studii despre copiii americani, realizat vreodată. Copiii conectati la familie sau, în plan secundar, la unul sau mai mulți profesori din școală, erau mult mai puțin predispuși să aibe probleme, în comparație cu adolescenții care mărturiseau că nu se simt conectați acasă. Prin acest termen ”conectat”, se pune în evidență raportul adolescenților cu mama/tata, percepția interesului acestora, implicarea pe care mama/tata o au în viața copilului.
Sentimentul de apartenență, de conctare la ceva/cineva ne ajută a face față provocărilor. Abilitatea de a trece peste obstacole vine mai întâi dintr-un sentiment, mai exact acela din gândul că: ”pot face față”, ”chiar de mă simt pierdut, am unde mă duce”, ”mereu mă voi putea alina în brațele părinților mei”... Apoi urmează gândurile cu instrucțiunile de soluționare a oricărei probleme de parcurs. Putem să numim în multe forme acest sentiment: poate fi optimism; îl putem numi credință, încredere; îl putem numi speranță. Odată învățat de copil, acest sentiment - oricum l-am denumi -, cel mai probabil că nu va fi uitat niciodată. Și, cum să-l învățăm dacă nu prin conectarea primordială de care vorbeam, cu părinții noștri?

Copilul care se simte conectat cu adevărat și simte iubirea necondiționată a părinților săi, dezvoltă un sentiment de încredere, ca o bază de siguranță. De aici el are curajul să încerce tot ce-i nou, prin joacă, joacă urmată de exercițiu și la o disciplină ulterioară ce-l plasează în câmpul măiestriei. Experințele repetate din câmpul măiestriei duc la optimism și încredere.
Factori asociați cei mai mult cu o stare de fericire sunt optimismul, extroversia, sentimentul de control asupra propriei vieți, stima de sine. Toate acestea își au originea în copilărie. Dacă școala și familia ar promova dezvoltarea acestor calități - la fel de mult ca și notele mari! -, sănătatea emoțională a copiilor și a viitorilor adulți ar crește foarte mult.
Copiii au nevoie să se asigure de iubirea necondiționată a părinților săi. Ei trebuie să știe că sunt iubiți în orice condiții, acum și pentru totdeauna. Un om de succes a fost întrebat odată cum și-a clădit o viață încununată de succes, iar acesta a răspuns surprinzător: ”În ochii părinților mei am văzut doar zâmbete. Mama mă privea întotdeauna ca pe cel mai prețios dar al său, asta mi-a dat curaj și încredere, asta m-a ajutata să mă ridic. Iubirea din ochii părinților mei!” Iar, despre Enstein, circulă o poveste. Un taximetrist l-a întrebat care este secretul succesului său? Răspunsul: faptul că, în fiecare zi când ajungea de la școală, mama întreba: ”Ei, cum e? Ai reușit și azi să pui o întrebare bună la școală?” Iată, conexiunea cu familia, legătura cu unul dintre părinți ne sunt adevărate aripi de dezvoltare.
O iubire necondiționată așa cum este cea pentru copilul nostru, ne face vulnerabili. Înțelegem că nu vom putea controla totul sau orice, iar aceasta ne face vulnerabili. Nu ne mai putem retrage, nici în cele mai dificile momente ori situații. Odată ce devii părinte, rămâi părinte pentru totdeauna și-i oferi iubire necondiționată copilului tău pentru totdeauna.
Bibliografie: Edward M. Hallowell, ”Copil fericit - adult fericit”, Editura Trei - 2016

Autor