Nascuta in 13 iunie 1959 la Iasi, Luminita Stoianovici a absolvit IATC Bucuresti, promotia 1984, clasa profesor Sanda Manu. In acelasi an si-a inceput activitatea artistica la Teatrul de Stat Resita cu rolul Vasea, in spectacolul In toate timpurile, iubirea de S. Aliosin, regia E. Vancea.

Primul rol interpretat la Teatrul National Timisoara a fost Imparateasa din Raceala de Marin Sorescu (regia Emil Reus), dar se spune ca „adevaratul" ei debut a fost in rolul Natalia Ivanovna din Trei surori (1988, regia Alexa Visarion), rol in care s-a investit cu bucurie si o enorma placere. Au urmat roluri de facturi diverse, in care Luminita Stoianovici si-a demonstrat personalitatea scenica complexa, pregnanta si, mai ales deschiderea spre toate genurile, pe care le-a abordat cu acelasi profesionalism caracteristic; a jucat de la comedie la drama, de la tragedie la spectacole pentru copii. Amintim, dintre aceste roluri, doar cateva: Kuritsubo in Trei sageti de Iris Murdoch (1989, regia Ioan Ieremia); Doina Boboc din Sfantu’ Mitica Blajinul de A. Baranga (1989, regia Emil Reus); Magda, in Moara de pulbere de D.R.Popescu (1989; Ioan Ieremia); Ea din Delir in doi de Eugen Ionesco (1991, regia Horia Ionescu); Veta din O noapte furtunoasa de I.L. Caragiale (1991, regia Laurian Oniga); Anna Christopherson in Anna Christie de Eugene O’Neill (1992, regia Emil Reus); Kristin in Domnisoara Julia de August Strindberg (1988, regia Stefan Iordanescu); Regina Margareta in Ivona, principesa Burgundiei (2001, regia Anca Colteanu ), Titania in Visul unei nopti de vara (2002, regia Sanda Manu), Fiokla Ivanovna in Casatoria de N.V. Gogol (2002, regia Ioan Ieremia), Felicia in Krum de Hanoch Levin (2006, regia Radu Afrim).

Actrita Luminita Stoianovici si-a dovedit profesionalismul printr-o implicare totala, serioasa, profunda si patimasa in rolurile pe care le-a abordat cu minutiozitatea unui artizan. A stiut nu doar sa ofere bucurie publicului spectator, ci si, in calitatea sa de pedagog, sa-i invete pe studentii Facultatii de Teatru cate ceva despre aceasta profesie care sta sub semnul harului. Om delicat, fin, generos, a fost un prieten de o loialitate rara pentru zilele pe care le traim cu totii.

Cu 20 de ani in urma, afirma: „Mi-as dori un public care sa ma iubeasca si, sprijinindu-ma pe truda mea, pe dragostea mea pentru teatru, pe sentimentele publicului si, de ce nu, pe putin noroc, sa ajung o mare actrita." Timp de doua decenii si jumatate de viata in teatru, visul ei s-a implinit.

In dimineata acestei zile, inima ei a incetat sa bata, dar amintirea ei, ca OM si ca ACTRITA, va ramane vesnic in sufletele celor care au cunoscut-o.

DUMNEZEU S-O ODIHNEASCA IN PACE!