Scena timisoreana gazduieste in luna mai cea de a XXXIV-a editie a festivalului "Timisoara muzicala".
Minunata "aventura" a inceput cu un spectacol de opera in concert.: "Norma" de Vincenzo Bellini, primul pe care eu l-am vazut pe scena timisoreana.
La intrarea in sala spectatorii au fost asteptati de programul festivalului (distribuit gratuit). Am primit si eu unul si evident curioasa am inceput sa il rasfoiesc, dezamagirea fiindu-mi destul de mare. Nume insirate sub titlul spectacolelor (fara a indicat rolul in care apar pe scena, fara nicio indicatie de debut), niciun cuvant legat de subiectul spectacolelor, traducere defectuoasa (din engleza probabil) ale textelor despre solisti, greseli de ortografie si punctuatie, imagini necalitative. Oare nimeni din Opera nu s-a oboist sa citeasca programul inainte de a fi trimis la tipografie?
Si mai este un aspect: nimeni nu se gandeste la posibilitatea ca spectatorii sa isi doreasca un autograf de la unul sau mai multi solisti; pentru ca daca ar face-o si-ar da seama ca intr-un caiet program ar trebui sa existe un spatiu minim destinat acestui posibil scop.
Eu de exemplu sunt un spectator caruia ii place sa colectioneze autografe, drept pentru care la "Norma" a trebuit, cu o oarecare rusine, sa solicit respectivele randuri pe un caiet oarecare, urmand sa le atasez caietului program.
Dar, revenind la lucrurile noastre, distributia s-a dovedit a fi una de zile mari: Nelly Miricioiu, Miroslava Yordanova, Calin Bratescu, Octavian Vlaicu.
Pentru mine a fost prima intalnire cu Nelly Miricioiu pe scena timisoreana. O mare soprana, o voce frumoasa. Frazarile din momentele de pianissimo au fost superbe, lucru care dovedeste o tehnica impecabila la care desigur se adauga anii de experienta contand mult in cariera de opera.
Miroslava Yordanova m-a impresionat in mod profound, nu numai prin charisma, ci si printr-o voce impecabila, printr-o tehnica superba si o interpretare foarte expresiva, la care se adauga si frumusetea cu care natura a inzestrat-o. A fost stralucitoare de la prima pana la ultima intrare in scena.
De la Calin Bratescu am aflat ca seara "Normei" a insemnat pentru el debutul in rolul Pollione, inceput trecut cu success. O interpretare foarte buna, o expresivitate emotionanta. O voce de tenor care imi place mult.
Octavian Vlaicu a interpretat foarte frumos rolul tatalui Normei, asa cum ne-a obisnuit in ultimele stagiuni.
Concertul a beneficiat de conducerea muzicala asigurata de David Crescenzi, orchestra si corul demonstrandu-ne maiestria lor.
"Norma" a fost fara indoiala un spectacol bun, la care insa melomanii nu s-au "inghesuit" sa vina, lasand destul de multe locuri goale in sala. Iar multi dintre cei care au fost in sala au aplaudat mult inainte ca orchestra sa termine de cantat, lucru care mie mi se pare total nepermis, dovedind nu numai lipsa de respect la adresa orchestrei, ci si o lipsa de cultura muzicala. Dar, inainte de toate, acest foarte prost obicei strica pur si simplu atmosfera, impiedicand auditia ultimelor acorduri care de obicei sunt in diminuendo sau piano/pianissimo si pe care instrumentistii de pe scena sau din fosa le interpreteaza pentru a reda atmosfera ceruta de spiritual in care a fost compusa opera.
Contact
Facebook
Twitter