Parca incizata pentru redimensionare, panza mestrului Leon Vreme se cere atinsa, palpata, pentru ca suprapunerile tonurilor alese - ca dintr-o afundare in seva memoriei sale afective - isi disputa proeminenta. Cu o norma zilnica de aproape 12 ore in fata sevaletului, pictorul, al carui nume se talmaceste si prin ragaz, nu isi ingaduie nici o risipire a ceasului, in care, tainic si, deopotriva, disciplinat, se infatiseaza lumii sale: "Poate ca e si varsta la care incepi sa fii atent cu timpul pe...
Stirea completa in: Renasterea Banateana