„Turandot” de Puccini – un spetacol magnific
de Monica Stan
Aseara, 10.02.2008, pe scena Operei timisorene s-a desfasurat un spectacol absolut fabulos – „Turandot”, celebra opera neterminata a compozitorului italian Giacomo Puccini.
Spectacolul s-a bucurat de prezenta tenorului Stelian Negoescu – in rolul lui Calaf si al sopranei Sorina Silvia Munteanu – in rolul principesei Turandot. Acestea au fost personajele care au atras in mod deosebit atentia prin interpretarea lor. Daca la Sorina Munteanu ma asteptam la o evolutie minunata pe scena in rolul principesei (datorita vocii foarte bune si timbrului deosebit de placut), Stelian Negoescu a fost pentru mine o surpriza placuta, mai ales dupa „Tosca” de luni, cand evolutia sa dinainte de scena executiei din ultimul act a lasat foarte mult de dorit (duetul Cavaradossi-Tosca). Acum a cantat cu o deosebita inteligenta intreg rolul si, mai ales, aria „Nessun dorma”, care are darul de a pune probleme multor tenori, dartorita registrului in care se canta. Co o deosebita placere am revazut-o pe soprana Stefania Stefan pe scena, interpretand in stilu-i angelic rolul sclavei Liu. O alta voce deosebita a serii a fost bass-ul Octavian Vlaicu (in rolul lui Timur). De altfel intreaga distributie, corul si baletul au avut o evolutie foarte buna. Am auzit chiar voci care proclamau acest spectacol drept cel mai bun de la prima montare a operei in stagiunea 2001-2002 (27.04.2002).
Orchestra a fost condusa extraordinar de dirijorul italian David Crescenzi, care s-a aflat si la pupitrul spectacolului de luni. Am impresia ca spectacolele lui Puccini ii plac mai mult acestui dirijor pentru ca intotdeauna le incarca cu un dramatism extrem, care, sustinut de orchestra Operei timisorene, atinge culmi nemaiintalnite, aducand cu sine aplauze la scena deschisa.
Evolutia orchestrei, la fel ca de altfel si la repetitia generala, a fost foarte buna. Fiecare culoare, fiecare trecere, fiecare fraza muzicala s-au auzit foarte clar, armonios si expresiv.
O muzica de zile mari, cu o intensitate aproape prea puternica pentru a fi urmarita, un text muzical cu o orchestratie fabuloasa, pe care va recomand cu drag sa o ascultati si vedeti macar o singura data pe scena timisoreana. O opera pucciniana de maturitate, care te rupe, macar pentru o seara, de problemele cotidiene si te trimite intr-o alta lume.
Contact
Facebook
Twitter