Pana cand vom continua sa privim pasiv succesiunea scandalurilor referitoare la incalcarea flagranta a drepturilor persoanelor cu dizabilitati mentale in institutiile din Romania?
Situatia Centrului de Recuperare si Reabilitare Neuropsihica din Bolintinul din Vale, prezentata de Realitatea TV, se adauga constatarilor din Raportul Amnesty International (2005), Raportul MDRI (2006), Rapoartele Centrului de Resurse Juridice. De fiecare data, se iau masuri pompieristice, de stingere a scandalului, fara sa se rezolve problemele de fond ale sistemului.
Fundatia „Pentru Voi” Timisoara si Federatia Incluziune Romania, reprezentand familiile persoanelor cu dizabilitati intelectuale din Romania, au cerut dupa fiecare astfel de scandal, adoptarea unei decizii politice majore de reformare a sistemului actual de protectie prin inchiderea institutiilor rezidentiale mari si segregate si dezvoltarea serviciilor comunitare.
Argumentul central sta in faptul ca, oricat s-ar renova cladirile, viata in institutii nu va insemna niciodata libertate si participare la viata comunitatii. Singura cale de a asigura respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilitati si a realiza incluziunea lor sociala este de a investi in servicii comunitare.
Avand in vedere cele semnalate de presa, cerem Primului Ministru sa informeze opinia publica care sunt fondurile alocate din bani publici celor 140 de institutii rezidentiale pentru persoanele cu dizabilitati in ultimii 10 ani. Opinia noastra este ca problema centrala este nu atat subfinanantarea sistemului, cat proasta gestiune a fondurilor publice. Actualele centre, impropriu numite de recuperare si reabilitare, ofera servicii proaste si scumpe. Un exemplu simplu este alocatia zilnica de hrana de 7 RON: cu aceeasi alocatie in serviciile comunitare (centre de zi si locuinte protejate) se asigura hrana suficienta si de calitate. Directiile Judetene de Asistenta Sociala si Protectia Copilului sunt niste mamuti cu 1000 - 2000 de angajati, cu un management centralizat excesiv, care nu reusesc sa indeplineasca, in majoritatea centrelor rezidentiale pentru persoane cu dizabilitati pe care le au in subordine, standardele minime de calitate, stabilite prin legislatia romana.
Singura solutie eficienta pe termen lung este inchiderea acestor institutii de tip azil, concomitent cu dezvoltarea de servicii comunitare, capabile sa asigure o calitate a vietii decente pentru persoanele cu dizabilitati mentale.
Intr-o scrisoare trimisa in septembrie 2006 Primului Ministru, Fundatia „Pentru Voi” si Federatia Incluziune Romania isi exprimau profunda ingrijorare fata de contradictiile dintre prevederile Strategiei Nationale pentru protectia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap pentru perioada 2006 – 2013, aprobata de guvern in 29 septembrie 2005 si Planul Operational Sectorial 2007-2013. Asa cum a fost intocmit, (vezi Axa Prioritara 2: Imbunatatirea infrastructurii sociale regionale si locale ; domeniul major de interventie. III.2.2 Reabilitarea /modernizarea /echiparea infrastructurii serviciilor sociale) acest plan nu permite finantarea dezvoltarii de servicii sociale noi, comunitare ci doar reabilitarea cladirilor vechi, cu grad de uzura de minim 20%.
In numele Primului Ministru, Domnul Silviu Didilescu, presedintele Autoritatii Nationale pentru Persoane cu Handicap, ne-a asigurat in raspunsul trimis in 20 Noiembrie 2006 ca „institutia noastra va face demersurile necesare pentru completarea Planului sectorial cu inca un domeniu major cuprinzand dezvoltarea si finantarea de servicii sociale comunitare.” ANPH a recunoscut ca multe dintre cladirile in care functioneaza institutii pentru persoane cu dizabilitati sunt …”vechi, fara fundatie sau cu fundatie de caramida. Exista imobile
Oricat de multe fonduri se vor investi in actualele centre rezidentiale, calitatea vietii beneficiarilor va fi inacceptabila pentru o tara membra a Uniunii Europene. Organizatiile neguvernamentale, in parteneriat cu autoritatile locale, au dovedit ca se pot furniza servicii sociale de calitate in Romania pentru persoanele cu dizabilitati intelectuale. Exista exemple de buna practica, exista expertiza necesara, e nevoie de curajul de a reforma radical sistemul prin concesionarea prin licitatie a furnizarii de servicii sociale. In acest fel se va asigura un raport cost calitate optim si banii publici existenti vor fi mai bine folositi in folosul persoanelor cu dizabilitati.