Spatiile verzi sunt o importanta componenta a organismului urban si reprezinta suprafetele de teren al caror fond dominant este constituit din vegetatie, in general amenajata, careia i se asociaza o serie de constructii specifice pentru satisfacerea functiilor igienico - sanitare, social - culturale sau estetice. Mai exista spatiile verzi din teritoriul delimitat al dotarilor si spatiilor verzi din ansamblurile expozitionale - gradina zoologica, muzeul satului, pepiniere, etc. Gradinile particulare in cadrul gospodariilor individuale constituie o categorie aparte, prezentand o importanta deosebita in viata urbana.
Cartierele de locuit cu gradini au o calitate mai ridicata a mediului si sunt dorite de locuitori. Despre Timisoara s-a spus si se mai spune ca este un oras al parcurilor, ca este orasul florilor sau ca este oras - gradina. In decursul dezvoltarii sale istorice, Timisoara si-a creat o retea de parcuri, gradini si fasii plantate in aliniamentele stradale, care i-au conferit renumele de mai sus. Aceste spatii verzi au fost realizate la dimensiunile de azi cu multe decenii in urma, in anul 1913, Timisoara avand o suprafata totala de 1800 ha. la o populatie de 69.000 de locuitori, iar in 1943 - 3200 ha si 115.839 de locuitori. In prezent, spatiile verzi sunt aproximativ aceleasi, dar suprafata orasului a ajuns la aprox 4985 ha., iar populatia la 317.660 de locuitori, urmand ca intravilanul propus sa creasca la 6870,21 ha, la o populatie estimata la 410.000 locuitori pentru anul 2025. Dezvoltarea orasului in ultimii 30 de ani s-a facut fara a se realiza noi spatii verzi semnificative. Considerand spatiile verzi din anul 1913, la coeficientul 1 in raport cu populatia si cu suprafata orasului, in anul 1992 coeficientul spatiilor verzi a scazut la 0,2, in raport cu populatia si la 0,36, in raport cu suprafata intravilanului, fiind intr-un continuu regres.
Municipiul Timisoara are in prezent 174,25 ha. spatii verzi publice (5,21 mp/locuitor), reprezentind 2,6% din totalul intravilanului existent, aceasta suprafata fiind mult sub norma de 16 - 20 mp/locuitor, recomandata pentru orasele de campie cu peste 100.000 locuitori.
Pe categorii de spatii verzi publice normabile, situatia se prezinta in tabelul urmator:

• parcul - suprafata mai mare de 20,0 ha.
• gradina cu suprafata de 3,0 - 20,0 ha.
• scuarul cu suprafata de 0,20 - 3,0 ha.

Spatiile verzi neorganizate - parcele din Padurea Verde - cu suprafata lor imbunatatesc indicele pe locuitor, dar, desi au o plantatie masiva, datorita faptului ca nu sunt amenajate, nu sunt accesibile locuitorilor.
Din punct de vedere al repartizarii in teritoriul, se observa concentrarea acestor spatii in zona centrala a orasului, canalul BEGA constituind un ax. Parcurile amenajate in aceasta zona sunt: Parcul Central, Parcul Catedralei, Parcul Justitiei, Parcul Copiilor, Parcul Poporului, Parcul Alpinet, Parcul Rozelor, Parcul ILSA, Parcul Cetatii, Parcul Studentesc. Lantul de parcuri organizat in lungul canalului, dominant pe malul nordic, are un aspect compact si masiv. Fata de aceasta zona avantajata, orasul mai prezinta in partea de sud - est doua parcuri cu suprafete mai mari (parcul Stadion, paduricea Giroc). Iesind in afara perimetrului zonei centrale a Timisoarei, amenajari cu caracter de parc nu mai exista, chiar daca exista multe spatii
verzi denumite impropriu parcuri, ele fiind abia mici scuaruri; Parcul Doina (langa str. Gh. Doja), P-ta Plevna (langa str. Brasov), P-ta Crucii (langa str. 1 Decembrie), P-ta Eforiei (langa str. Turgheniev), P-ta Hunedoara (langa str. Memorandului), P-ta Bihor (langa str. 1 Decembrie, in spatele Abatorului), zona Salii de Sport Olimpia, P-ta Romanilor. Dintre acestea mai semnificative ca suprafata sunt Parcul Doina si Pta Bihor, dar fara sa atinga 2 ha fiecare.
In majoritatea cazurilor se simte lipsa unor studii de specialitate de amenajare arhitectural - peisagistica, in care cadrul arhitectural sa fie pus in valoare prin compozitia peisagistica, sau estimat prin astfel de compozitii, atunci cand cadrul construit nu este valoros sau prezinta aspecte inestetice, (calcane, fatade posterioare sau funduri de loturi construite). Este necesar deci ca reabilitarea spatiilor verzi existente si amenajarea spatiilor verzi noi sa se faca pe baza unor proiecte de specialitate, avizate la nivelul Primariei si aplicate corespunzator de serviciul de horticultura al administratiei locale.
Rolul apei in compozitia peisagistica trebuie amplificat atat in zona canalului Bega, cat si a altor spatii verzi prin cresterea oglinzii de apa si eventual prin efecte hidrodinamice, contribuind la imbunatatirea microclimatului.
Padurea Verde situata in nord - estul Timisoarei, este un masiv forestier cu suprafata de cca 500 ha, amenajata sistematic in careuri de 15 ha, apartine orasului, dar nu este amenajata corespunzator pentru a fi considerata padure - parc. Printr-o amenajare atenta, ea poate si trebuie sa ajunga padurea - parc a orasului, putand prelua functia de spatiu de odihna si recreere la sfarsit de saptamana pentru o imporanta parte din populatia Timisoarei, prin faptul ca este usor accesibila. Relatia zona de locuit - Padurea verde este puternic marcata de inconvenientul existentei zonei industriale U.M.T., creata pe considerente economice inainte de al doilea razboi mondial prin infiintarea unor ateliere CFR si mai apoi a zonei de depozite de aprovizionare tehnico - materiala a orasului. In proximitatea zonei industriale – au fost amenajate un Muzeu al Satului si o Gradina Zoologica, ambele institutii nesustinute material, suferind o accentuata degradare fizica in ultimii ani.
Fasiile plantate, ca tip de spatiu verde amenajat, nu se regasesc decat sporadic in compozitia unor artere majore de circulatie precum: Bd. Revolutiei, str. 3 August, Bd. Tineretii, str. Mangalia - in axul central, sau ca spatiu verde lateral, care delimiteaza carosabilul de trotuar. Semnalam ca in decursul anilor, necesitatile de crestere a fluentei circulatiei rutiere si de amenajare a statiilor de asteptare pentru transportul in comun, au condus la largirea carosabilului si a statiilor in detrimentul fasiilor plantate. Exemple in acest sens sunt str. C. Brancoveanu, str. I. Budai - Deleanu, Bd. Tineretii, (statiile Casa Studentilor si intersectia cu Bd. Iuliu Maniu) unde au fost sacrificate fasiile plantate cu arbori in aliniament. Se constata de asemenea, o practica a betonarii si asfaltarii fasiilor plantate cu gazon din axul strazilor, mai ales in zona benzilor de viraj, diminuand estetica strazilor.
Spatiile verzi din cuprinsul unitatilor de locuit, cu referinta la ansamblurile de blocuri, de locuinte, sunt amenajate de catre asociatiile de locatari cu plantatii de arbori (platan, prun rosu, salcam, plop canadian), arbusti (tufe de gard viu, trandafir, liliac, etc.), flori si gazon, conceptia de amenajare variind in raport cu posibilitatile imaginative si materiale ale respectivelor asociatii. In multe cazuri aceste spatii verzi amelioreaza ansamblurile arhitecturale, imbunatatind microclimatul local prin umbrire, adsorbtia zgomotului, a prafului, si a gazelor urbane. Semnalam calitatea unor astfel de spatii verzi in Cartierele mai vechi de blocuri: Circumvalatiunii si Tipografilor, precum si lipsa lor in ansamblurile mai noi in care densitatea constructiilor nu faciliteaza amenajari corespunzatoare sau lipseste initiativa locatarilor.
Din bilantul spatiilor verzi pe municipiu rezulta clar deficitul existent.
Aspectul de " oras verde " este sustinut de concentrarea spatiului plantat in zona centrala (32 %) din suprafata totala de spatii verzi, a unor bulevarde si strazi ce si-au mentinut plantatia de aliniament, a unor incinte de institutii si societati comerciale ce si-au pastrat teritoriul si plantatia. Receptarea facila a lantului de asa-zise parcuri adiacente Canalului Bega in zona centrala - un element extrem de pozitiv in compozitia orasului dar nu suficient satisfacut - a creat si mai creeaza vizitatorilor falsa impresie a orasului - parc Timisoara.
Dar mergand in zonele dens construite ale orasului, se observa lipsa totala a unor scuaruri sau parcuri in multe cartiere - Circumvalatiunii, Calea Sagului, Dambovita, Calea Girocului, Soarelui, etc. Asadar, repartitia spatiilor verzi nu este echilibrata, uniforma si judicioasa in raport cu suprafata orasului. In zonele mentionate mai sus, in fapt majoritatea ansamblurilor noi de locuinte in blocuri, spatiile verzi constau doar din spatiile plantate dintre blocuri, care nu sunt rezultatul unor rezervari anume pentru acest scop ci doar respectarea distantelor minime obligatorii intre blocuri. Unele locuri de joaca pentru copii rezervate anume prin planurile de urbanism fie ca nu au fost amenajate corespunzator cu plantatiile si utilitatile specifice, fie ca in ultimii doi ani au fost sacrificate in cea mai mare parte pentru amenajarea de garaje particulare, realizate pe baza unor studii de amplasament avizate de primarie sau, pur si simplu, realizate in mod abuziv de catre locuitorii zonelor respective.
Lantul de asa-zise parcuri-gradina de pe malurile canalului Bega reprezinta partea cea mai reusita si valoroasa a spatiilor verzi existente. Continuitatea acestor spatii, accesibilitatea usoara dinspre toate cartierele, participarea canalului Bega si plantatia bogata si valoroasa definesc aceste parcuri ca fiind un sistem de spatii verzi in Timisoara. Celelalte parcuri si scuaruri raman relativ izolate in ansamblul orasului.
Dar si asupra acestei inlantuiri de parcuri s-au facut unele interventii, in decursul anilor, care au consumat din zonele verzi in favoarea constructiilor, degradand calitatea peisagistica a ansamblului. Semnalam cateva interventii cu consecinte negative in acest ansamblu:

• extinderea cofetariei "Flora" lipsita de o fatada corespunzatoare spre splaiul T. Vladimirescu, care a dus la deprecierea Parcului Alpinet, una din cele mai valoroase amenajari peisagistice din oras;
• extinderea Facultatii de Hidrotehnica cu atelierul scoala din Parcul Justitiei;
• amenajarea terenurilor de tenis si a teatrului de vara in zona Parcului de Cultura (Parcul Rozelor);
• imprejmuirea cu gard a Parcului Copiilor;
• realizarea de baze de agrement si sport cu imprejmuiri si regulamente care restrictioneaza accesul populatiei pe malul stang al canalului Bega, in zona Bd. Vasile Parvan (vis-a-vis de Universitatea si Facultatea Electrotehnica) si in zona Splaiul T. Vladimirescu, in aval de Facultatea de Medicina.

Se observa, de asemenea, lipsa unor amenajari corespunzatoare ale malurilor Begai in afara tronsonului amenajat cuprins intre podul Decebal (Baile Neptun) si Podul Traian (Regionala CFR). Punerea in valoare a potentialului oferit de canalul Bega din punct de vedere urbanistic si ameliorarea spatiilor verzi existente, intelegand prin aceasta restructurari peisagere, plantari, reconditionari de alei, dezafectari de amenajari - constructii, amenajari noi in zona malurilor, toate cu rolul inlaturarii degradarilor existente, a disfunctiunilor sau a elementelor inestetice trebuie sa faca obiect al preocuparilor administratiei locale pentru cresterea calitatii amenajarilor peisagistice in zona canalului Bega, ca si a oglinzii de apa.
De asemenea, imperativ este ca spatiile verzi existente sa fie protejate si conservate strict ca suprafata de orice interventii cu alte scopuri (implantari de constructii care nu servesc scopului recreativ si de odihna). In momentul de fata, spatiile verzi din municipiul Timisoara, prezinta un avansat grad de deteriorare si declin biologic. In conditiile cresterii gradului de poluare atmosferica, se constata degradarea accentuata a peluzelor, plantelor lemnoase, foioase si rasinoase, arbusti, trandafiri, liane, prin diminuarea aspectului decorativ - estetic, reducerea cresterilor, imbatrinirea prematura si deci, reducerea longevitatii, diminuarea rezistrentei la agentii patogeni.
Pe totalul orasului Timisoara, structura spatiilor verzi pe categorii de folosinta este echilibrata, dar favorabila spatiilor verzi neorganizate care reprezinta 53,54% din suprafata totala a spatiilor plantate de 174,25 ha.
Zonele verzi de interes public, sunt distribuite neuniform si dispersat pe teritoriul orasului. Exista un deficit de spatii verzi, indeosebi de parcuri si gradini in zonele in care sunt situate unele ansambluri de locuinte noi ca: Aradului Vest si Est, Ion Ionescu de la Brad, Circumvalatiunii, Matei Basarab, Mircea Cel Batran, Tipografilor, sau sunt subdimensionate, ca in cartierele Iosefin, Fabric, Elisabetin.
In perioada 1990 - 1997, in ceea ce priveste spatiile verzi, s-au remarcat urmatoarele tendinte:
- reducerea si desfiintarea continua a spatiilor verzi publice;
- in etapa actuala, continua deteriorarea si disparitia spatiilor verzi publice din cauza amplasarii pe suprafata acestora a unor noi activitati de constructii, comert, parcaje, buticuri, etc., precum si din lipsa unor fonduri necesare pentru intretinerea lor.
Fata de cele analizate, rezulta ca in Timisoara exista zone de deficit si chiar lipsesc total spatiile verzi publice si exista zone cu potential natural si peisagistic favorabil dar insuficient valorificat. Principalele cauze ale aparitiei acestui fenomen sunt: necesitatea, actiunea, lipsa reactiei.
1. Necesitatea - spatiului de extindere decurge din necesitatea satisfacerii nevoilor firesti de dezvoltare intr-un teritoriu urban insuficient sau prost gestionat.
Dupa o perioada in care aceste nevoi au fost controlate prin reprimare sau negarea lor si nu prin actiuni concrete de prevedere si rezolvare a acestora, odata cu schimbarea de dupa anul 1990 apar ca normale presiunile exercitate asupra teritoriului.
2. Actiunea - de construire in spatiile verzi a fost concretizata printr-o arie larga de procedee, de la construirea ilegala pina la constructii autorizate (intre aceste doua extreme, existind o mare diversitate de procedee, care difera din punct de vedere al intrarii in legalitate).
O enumerare a agresiunilor celor mai frecvente, poate oferi o imagine a globala a aceastei practici:

• ocuparea spatiilor din jurul ansamblurilor de locuit cu garaje sau spatii de parcare (betonate, cu dale sau, pur si simplu, prin distrugerea plantatiilor din cauza parcarii vehiculelor);
• ocuparea spatiilor verzi cu chioscuri, constructii mai mult sau mai putin provizorii;
• ocuparea spatiilor de tip scuar de constructii de cult;
• diverse alte tipuri de constructii care ocupa spatiile verzi, micsoreaza sau anuleaza aceste spatii ale orasului.

3. Lipsa reactiei - sau neputinta de a reactiona datorita invocarii lacunelor legislative, cumulate cu indiferenta societatii civile intr-un cadru general de descurajare.
Problema pe care o ridica aceasta practica nu pune in discutie legimitatea demersului de a construi (fiindca orice constructie este reflectarea unei necesitati), ci locul ales pentru aceasta si - in special - faptul ca interventile urbane se practica prin rudimentara metoda a indesirii si nu prin cea a reorganizarii spatiului urban.

Date preluate din Statutul Municipiului Timisoara.

Comentarii:

Neautentificat!
Pentru a trimite comentarii trebuie sa va inregistrati sau sa va logati:

încărcare...

Utilizator: Parola: