Fac recensamantul. E vorba, in principiu, de niste fete in plus, doar. Niste ciocanit in usa, niste explicatii, bifat, semnatura, plecat. Ar putea fi asa frumos si simplu. E aproape, e in cartier, sunt oameni cu care ma voi mai intalni la magazinele din zona sau in statia de tramvai. Si totusi, mereu e ceva care trebuie sa nu mearga bine, ceva care sa irite sau o parte sau alta. De data asta, macar cand e vorba de iritaile mele, e vorba de felia cu religia. De ce naiba nu stau oamenii de vorba cu ei insisi, inainte de a ajunge sa semneze hartii?… Si daca tot au apetenta pentru cele sfinte, de ce nu le e clar unde se dau cu capul de podele prin biserici, sinagogi, moschei sau locuri de adunare? De ce trebuie sa se intample asta "de dragul" sau "de rusinea" vecinilor? Cat de credincios/necrdincios esti cu adevarat daca barometrul trairilor tale e scara de bloc?
La inceput nu credeam ca o sa ma enervez asa tare. Stiam ca o sa dau de o multime de ortodocsi, de cativa neoprotestanti, de cativa catolici (in Timisoara fiind) si, cu putin noroc, si de cativa ce vor avea deschiderea de a se numi simplu, atei, asa cum sunt si eu.
Cei fara credinta nu musca, nu vor sa dea foc la biserici, in majoritatea lor, doar se ocupa cu alte treburi decat sa creada in vreun zeu. Sunt buni sau rai, verzi sau rosii – adica la fel ca si credinciosii. Dar ceea ce ii uneste, in tara asta, cu ceilalti, catolici, protestanti, neoprotestanti, musulmani sau rastafarieni este ca nu vor sa fie declarati ortodocsi doar pentru ca traiesc in Romania. Si totusi…
Sa nu uitam ca pentru acest recensamant s-au facut si instructaje. Si ca potentialilor recenzori li se cerea macar diploma de liceu. Deci, in principiu, cretini nu ar trebui sa avem ca recenzori. Si nici candidul neinformat. Raman lucrurile ce tin de rea credinta. La recenzori. Dar sa vedem cum sta treaba si cu materialul recenzat.
Articol complet pe:M-am saturat de ortodocsii din scara blocului!
Contact
Facebook
Twitter