Daca treci la pas sau chiar in graba prin Parcul Copiilor, adica prin ce a mai ramas din el, te cuprind treptat mai multe sentimente. Primul care-ti da tarcoale, este desigur nostalgia poate inca vie a prunciei, cu tot ce ti-a adus ea feeric.
Revezi in minte hutulusele pline-ochi, pe care le pandeai cu insistenta sa se elibereze, iti amintesti de dojenile calde si parintesti prin care erai atentionat din cinci in cinci minute ca esti transpirat, ca se face seara sau ca ti se raceste cina,...

Stirea completa in: Renasterea Banateana

Comentarii:

Neautentificat!
Pentru a trimite comentarii trebuie sa va inregistrati sau sa va logati:

încărcare...

Utilizator: Parola: