Cand te gandesti la Poli, te gandesti, in primul rand la suporteri, la cel mai infocat public de pe vreun stadion din Romania, la o atmosfera extraordinara, la iubire neconditionata. Cel mai urat lucru pe care poate cineva sa il faca este sa speculeze aceasta iubire, sa o foloseasca in interes propriu. Asta fac politicienii nostri. Inca de la inceput, oamenii politici de la noi nu au vazut in resuscitarea echipei, prin fuziunea cu AEK, nimic altceva decat voturi.
Imi amintesc un spot electoral al lui Horia Ciocarlie (candidat al PSD la functia de primar al Timisoarei la alegerile din 2000) care il prezenta pe stadionul lui Poli, in lumina nocturnei. Un stadion plin inseamna pentru politicieni o urna plina cu voturi. Din aceasta cauza, banii publici din bugetul local se scurg, de ani buni, in conturile firmei care administreaza echipa. Din aceeasi ratiune, celelalte sporturi, cu mult mai putini suporteri (implicit, mai putine voturi), dar cu rezultate, de multe ori mai notabile (vezi cazul BCM Elba), primesc doar o infima parte din ceea ce primeste Poli de la autoritati (asta daca primesc).
In continuare puteti afla ce se putea face cu banii publici care au mers la fotbal in ultimii ani, ce spun managerii echipelor timisorene care nu se bucura de o asa mare atentie din partea autoritatilor, dar si cateva dintre zecile de opinii exprimate pe site-ul www.opiniatimisoarei.ro in legatura cu acest subiect.