Facultate din cadrul Universitatii Politehnica din Timisoara.

Istoric:

Inceputurile invatamantului electrotehnic la Universitatea "Politehnica" din Timisoara

Inceputurile invatamantului superior electrotehnic in Timisoara se confunda cu inceputurile scolii politehnice - Timisoara. Data de 15 noiembrie 1920 este data infiintarii Scolii Politehnice la Timisoara. Initial, Scoala Politehnica din Timisoara avea doua sectii de specialitate: Electromecanica, respectiv Mine si metalurgie, functionand cu 15 cadre didactice si 117 studenti.

Ridicarea orasului de pe Bega la rangul de "civitas academica" a avut un rasunet deosebit in tara si o profunda influenta asupra intregii activitati stiintifice, economice, culturale din zona de vest a tarii, aducand o contributie de seama la formarea intelectualitatii tehnice romanesti.

Primul rector al Scolii Politehnice din Timisoara, prof. Traian Lalescu, spunea la deschiderea solemna a cursurilor in cel de al doilea an de existenta: "In orice caz, temelia este acum pusa, Scoala Politehnica moderna este adevarata facultate de stiinte a timpurilor de azi, si prin intemeierea sa, orasul Timisoara este ridicat la rangul de Civitas Academica. Pe intinderea pamantului romanesc, o noua aglomeratie de oameni se va stradui, astfel, ca sa aduca o contributie originala de creatiune la activitatea stiintifica universala".

Rasfoind documentele vremii retraim cu emotie momente ale inceputului, in care mintea luminata, dorinta sincera de propasire a neamului si inima curata a celor care au fost, au pus bazele universitatii "Politehnica" din Timisoara. Camil Petrescu scria in cotidianul "Tara" nr.11 din 2 dec. 1920: "Vestea ca in sfarsit Timisoara va fi inzestrata cu mult dorita Politehnica, menita sa dea un caracter de oras universitar acestei capitale a Banatului, a fost primita cu profunda multumire de toate straturile societatii noastre. Este de netagaduit ca aceasta scoala, prin inaltul ei nivel cultural, va contribui foarte mult ca sa faca din Timisoara centrul intelectual pe care il dorim cu totii".

Ideea politehnica timisorene a fost sustinuta cu multa caldura de intelectuali de faima ai neamului nostru, dintre care amintim: ing. Stan Vidrighin - primar al Timisorii, Emanuel Ungureanu, Sextil Puscariu, Onisifor Ghibu, Augustin Maior, Valeriu Branisce s.a.

Trebuie mentionat ca profesorul universitar Traian Lalescu a acceptat cu bucurie numirea in postul de cel dintai rector al Scolii, el care se straduise cu atata ravna pentru infiintarea ei, dar nu a vrut sa primeasca nici o renumeratie pentru munca depusa.

Scoala Politehnica din Timisoara a avut in primii ani de existenta o dezvoltare lenta, generata atat de conditiile materiale locale, cat si de posibilitatile economice ale tarii.

In anul 1933 se creaza doua facultati distincte: Electromecanica si respectiv Mine-Metalurgie.

Un salt in dezvoltarea Scolii Politehnice este marcat in anul 1948, cand prin reforma invatamantului, Scoala Politehnica din Timisoara devine Institutul Politehnic cu patru facultati: Mecanica, Electrotehnica, Constructii si Chimie Industriala, totalizand 12 sectii de specializare, toate cursuri de zi, cu durata initial de patru ani si ulterior de cinci ani.

Cursurile serale, cu durata de sase ani si cursurile fara frecventa iau fiinta in anul 1952.

In anul 1970, cu ocazia sarbatoririi semicentenarului institutului, i se acorda dreptul de a purta numele de Institutul Politehnic "Traian Vuia" din Timisoara. Institutul cuprindea la acea data 5 facultati, cu 24 sectii de specializare pentru ingineri si subingineri, 537 cadre didactice si 5653 de studenti.

In anul 1991, pe baza unor hotarari de guvern, se schimba denumirea Institutului Politehnic "Traian Vuia" din Timisoara in Universitatea Tehnica din Timisoara, iar in anul 1995 intervine o noua schimbare in denumire, noua denumire fiind Universitatea "Politehnica" din Timisoara.

Ctitorii Scolii Politehnice din Timisoara au avut in vedere ca un cadru didactic universitar trebuie sa fie documentat la zi cu noutatile stiintei in domeniu si sa desfasoare, pe langa activitate didactica, si o continua activitate stiintifica. In acest scop, inca din anul 1925 se va edita buletin stiintific intitulat "Bulletin scientifique de l-école polytechnique de Timisoara", in care erau publicate articole ce prezentau rezultatele cercetarilor stiintifice a cadrelor didactice. Aparitia acestui buletin a fost anuala. De observat ca din colectivul de redactie al buletinului din anul 1943 - facea parte si Prof.dr.docent ing. Plautius Andronescu, in calitate de vicepresedinte.

Incepand cu anul 1948, denumirea buletinului devine: "Bulletin Scientifique et Technique de la Polytechnique de Timisoara", dintre membri comitetului de redactie facand parte si prof.dr.ing.Remus Radulet, de la facultatea de Electrotehnica. Din anul 1949, buletinul se va numi: "Buletinul de Stiinta si Tehnica al Institutului Politehnic din Timisoara". Odata cu anul 1956 incepe sa apara acest buletin in editie "Serie noua", cu doua fascicole pe an (fasc.1: ianuarie - iunie, fasc.2: iulie - decembrie). Din comitetul de redactie fac parte, de la facultatea ET, acad.prof. Corneliu Miclosi si prof. Alexandru Rogojan. Primul Buletin stiintific si tehnic al I.P.T., sectia ET apare in anul, din colectivul de redactie facand parte                

Este de mentionat ca incepand din anul 2000, Buletinul stiintific al Universitatii Politehnica Timisoara, sectia Electrotehnica apare in doua serii: seria de Energetica si seria "Journal of electrical engeenering", acesta din urma fiind primul Buletin din Universitatea Politehnica redactat sub forma electronica. Comitetul de redactie pentru seria Energetica este format din: Baia A., Biriescu M., Butta A., Bucataru I., Dusa V., Ionel I., Kilyeni St., Lustrea B., Nemes M., Pana A., Surianu F., Vasilievici A., Vetres I. Pentru seria redactata sub forma electronica, comitetul de redactie, este prof.dr.ing. Ion Boldea - director; Conf.dr.ing. Nicolae Muntean - editor sef; Prof.dr.ing. Dumitru Radu - editor sef adjunct; Doctorand ing. Sever Scridon - secretar. Referentii stiintifici sunt in principal cadre didactice de la Universitati din strainatate.

Buletinul poate fi accesat la adresa: www.JEE.ro.

Politehnica din Timisoara, de-a lungul celor 80 de ani de existenta, si-a castigat un bun renume gratie valorii corpului profesoral si al studentilor sai, care impreuna au generat si intretinut acea atmosfera academica ce-i este specifica.

Facultatea de Electrotehnica

Perioada 1920 - 1948

Perioada de inceput a invatamantului superior electrotehnic din Banat este formata din doua etape:

Intreaga perioada de inceput mentionata se caracterizeaza printr-o dezvoltare a bazei scolii de Electrotehnica, ca de altfel a intregii Scolii Politehnice, dezvoltare datorata unor oameni de suflet, iubitori de tara si cu o pregatire profesionala de exceptie, dobandita la scoli superioare de prestigiu din diverse tari europene (Germania, Elvetia, Franta etc.), oameni care au muncit cu o daruire totala pentru realizarea si dezvoltarea invatamantului superior in Banat. Acesti Oameni, adevarate personalitati in domeniu, deseori au renuntat la posturi comode si bine platite in tari dezvoltate din punct de vedere tehnic, tari in care si-au desavarsit studiile, venind in tara cu dorinta clara de a pune bazele invatamantului electrotehnic in Timisoara.

Li se cuvine toata cinstea si in special pe dansii dorim sa-i elogiem in primul rand in prezenta lucrare.

Perioada 1948 - 1990

Facultatea de Electrotehnica creata in anul 1948 are, de-a lungul anilor, diferite sectii: electrotehnica; electrificarea industriei agriculturii si transporturilor; mecano-energetica (transferata in anul universitar 1956 - 1957 de la facultatea de Mecanica si devenita ulterior sectia de Electromecanica); electroenergetica - infiintata in anul 1959. Sectiilor sus mentionate, care asigurau pregatirea de ingineri (cu o perioada de scolarizare de cinci ani) li se adauga in anul 1969 o sectie de subingineri electroenergeticieni (EE) cu o durata a scolarizarii de trei ani (curs de zi), iar in anul 1973 sectia de subingineri seral cu durata de scolarizare de patru ani.

In anul universitar 1964 - 1965 se creaza, in cadrul sectiei de Electromecanica, o grupa de specializare in calculatoare electronice, grupa care a fost precursoarea viitoarei sectii de Automatizari si Calculatoare, care din anul 1990 functioneaza ca facultate distincta.

In anul 1967 absolva cursurile de ingineri ultima serie de la fara frecventa.

Ca specializare postuniversitara functiona forma de pregatire prin doctorat.

Prima diploma de doctor inginer in electrotehnica a fost acordata in anul 1962 profesorului Mihai Brasovan,care sub conducerea regretatului academician Cornel Miclosi a intocmit teza -contributii cu privire la dimensionarea motorului de actionare si a volantului la instalatii care produc incarcari  sub forma de socuri repetate-.

Etapa 1948 - 1990 se caracterizeaza prin elan tineresc si dorinta de a dezvolta facultatea, a pastra traditia de buna pregatire teoretica si practica , de seriozitate si elan intalnit atat la cadrele didactice cat si la studenti.

Se cuvine sa fie mentionat anul 1975/1976 cand s-a dat in functiune actualul sediu al Facultatii de Electrotehnica, (din B-dul Parvan) care includea atunci sectiile de specializare.

Trebuie subliniat ca la ridicarea cladirii si-au adus contributia prin munca voluntara studentii si cadrele didactice ale facultatii, care au inteles sa nu-si precupeteasca timpul liber, contribuind la constructia noului sediu al facultatii.

In februarie 1990 Facultatea de Electrotehnica se scindeaza in trei facultati distincte:

 Perioada 1990 - 2002

In prezent, in facultatea de Electrotehnica studentii se pregatesc in doua domenii ale stiintelor ingineresti:

In cadrul fiecarui domeniu, studentii pot opta, dupa absolvirea ciclului I, pentru una din urmatoarele specializari mentionate in Fig.1.

Selectarea domeniului se face la concursul de admitere, cand candidatul precizeaza optiunile pentru diverse domenii in ordinea preferintelor, iar alegerea specializarii se face dupa incheierea ciclului I, adica dupa anul II de studiu. Absolvirea ciclului II si obtinerea diplomei de inginer permite continuarea studiilor in cadrul facultatii, prin ciclul de studii aprofundate, master, cu durata de un an (doua semestre) sau prin doctorat.