Timisoara - Joi 18 aprilie 2024 - 07:33
7°C
-
cer fragmentat
Timisoara
Temperatura 7°C Presiune 1.004 hpa Umiditate 87 % Viteza vant 2.06 m/s Directie vant Nord-Vest (330°) Actualizat 07:26
Timisoara, orasul meu de suflet
Anunt Diamant Medissa Vita
Medissa Vita Timisoara - Biorezonanta - Nutritie - Aromaterapie - Terapia cu plante - Cristaloterapie - Bioenergoterapie - Terapia Bowen - Terapii Access - Theta Healing - Cromoterapie - Remedii florale Bach - Terapia vibrationala Rife - Oncoterapiehttps://nutritie-biorezonanta.ro
Gala tenorilor pe scena timisoreana
Detalii articol
- Categorie
- Articole arta / cultura
- Modificat
- acum 1 an si 3 luni
- Vizualizari
- 1682
Voteaza & Distribuie
Prezentare articol
O ocazie unica de a omagia o mare personalitate a lumii muzicale romanesti si, probabil, cea mai renumita personalitate timisoreana. Un tenor a carui voce nu numai rascoleste suflete, dar se instaleaza acolo, in suflet si ramane pentru totdeauna. Nu numai in suflet, ci si in memoria rationala a fiecarei personae care l-a ascultat vreodata.L-am ascultat pentru prima data pe Corneliu Murgu in "Aida" (de Giuseppe Verdi) si, de atunci, mi-a ramas in suflet, devenind, fara sa vreau, un termen de comparativ pentru multi ani. De fapt, inconstient, cred ca este in continuare un termen de comparatie. In "Tosca" (de Giacomo Puccini) m-a emotionat, de fiecare data, pana la lacrimi. Apoi l-am ascultat in "I Pagliacci" (de Ruggiero Leoncavallo) iar interpretarea sa a devenit din nou una de retinut. Aceasta poate si pentru ca aria "Vesti la giubba" este preferata mea. Cred insa ca cel mai mult mi-a placut in rolul titular din "Otello" (de Giuseppe Verdi). L-am aplaudat, cu regret, si la memorabilul spectacol de adio cu "I Pagliacci".
Acum insa a venit vremea sa il omagiem pe Maestrul Corneliu Murgu pentru tot ce a facut si va face in continuare pentru lumea operei din Timisoara. Din Romania. Din lume.
Astfel, seara trecuta, pe scena timisoreana au urcat cativa dintre cei mai cunoscuti tenori romani, intr-o gala magica… la fel ca si vocile lor, care s-a bucurat de o excelenta prezentare facuta de doamna Luminita Constantinescu. Orchestra Operei a fost condusa de Victor Dumanescu.
Fiecare dintre protagonisti a interpretat cate doua arii iar in final Robert Nagy ne-a oferit un minunat bis al ariei "Nessun dorma" (din "Turandot" de Giacomo Puccini).
In mod natural, fiecare spectator a fost impresionat de una sau alta dintre vocile pe care le-a ascultat. La fel mi s-a intamplat si mie. De fapt, de cand am vazut afisul cu protagonistii serii, am stiut care vor fi vocile si interpretarile dragi inimii mele, fara insa a-mi inchide sufletul pentru celelalte interpretari.
Imi este foarte greu sa va vorbesc despre cei doi tenori despre care stiam de la inceput ca ma vor impresiona. De fapt, stiam si simteam; cred ca aceasta este expresia care v-ar putea face sa intelegeti pe deplin ce vreau sa va povestesc. Ii voi mentiona, asadar, pe cei doi, rugandu-va apasat sa nu considerati ordinea numelor ca pe o clasare de orice natura. De fapt, ei mi-au placut la fel de mult. Ca intotdeauna, de altfel.
Calin Bratescu este un interpret charismatic, pe care nu numai ca il apreciez foarte mult, dar il admir, il respect, il iubesc chiar pentru eleganta interpretarii de pe scena, dar si pentru eleganta pe care o impune in culise. El este tenorul care mi-a adus, in ultima vreme, cel mai des lacrimi in ochi. Lacrimi de bucurie. Lacrimi de emotie. Lacrimi de fericire si implinire sufleteasca.
Si pe Robert Nagy l-am vazut de doua ori la inceputul stagiunii pe scena timisoreana in rolul titular din "Faust" (de Charles Gounod). Acum l-am redescoperit cu o mare placere. O voce… minunata.
Doi artisti care stiu sa isi apropie publicul. Doi artisti carora le face placere sa cante. Sa incante. Indraznesc sa spun: doi artisti desavarsiti. Doi tenori care stiu sa fie artisti si in afara scenei.
Tot in gala de aseara am mai descoperit un tenor foarte tanar, dar, cred, cu un mare potential – Catalin Mustata. O interpretare usor emotiva, dar plina de farmec.
L-am ascultat si pe Alfredo Pascu, parca mai fascinant decat l-am vazut ultima oara.
Doar un singur tenor nu mi s-a parut a se ridica la nivelul muzicii pe care a ales sa o interpreteze.
Bisurile ne-au fost oferite de catre toti tenorii, impreuna cu aniversatul serii – Maestrul Corneliu Murgu, care ne-a incantat interpretand, parca mai frumos decat oricand, aria din ultimul act din "Otello" si "Non ti scordar di me". Maestrului Murgu i-a fost foarte greu sa isi stapaneasca emotiile in scurtele discursuri pe care le-a rostit. Iar aplauzele veneau parca ca o incurajare, ca o amintire nu atat a trecutului, cat, mult mai mult, a prezentului.
Intr-o seara atat de frumoasa, unul dintre tenori mi-a lasat insa o pata de amar in suflet, la bisuri, pentru ca nu a facut altceva decat sa stea pe scena si sa priveasca in jurul lui. Nu a considerat, probabil, ca ar fi fost frumos sa cante alaturi de colegii de scena si de Maestrul Corneliu Murgu.
Dar, lasand la o parte micile "nesincronizari", a fost un concert fantastic. Memorabil.
Este minunat sa asculti atatia tenori unindu-si vocile in arii si canzonete atat de cunoscute si iubite!
Interpretarea orchestrei Operei, condusa de clujeanul Victor Dumanescu a fost excelenta. Au facut muzica sa para usor de interpretat. Ne-au convins inca o data, daca mai era cazul!, ca desavarsirea interpretarii este atinsa cand publicul nu simte decat frumusetea muzicii si placerea interpretarii ei.
As vrea sa imi inchei aceste cateva randuri cu o promisiune: Nu voi uita niciodata aceasta seara magica si toate sentimentele pe care mi le-a adus in suflet!
Autor: Monica Stan
Anunt Diamant Euroinstal - Bulevardul 16 Decembrie 1989
Euroinstal Timisoara - Bulevardul 16 Decembrie 1989https://euro-instal.ro