Timisoara

Concert simfonic sub bagheta maestrului Alexandre Myrat

Concert simfonic sub bagheta maestrului Alexandre Myrat

Detalii

Categorie
Spectacole
Modificat
acum 4 saptamani si 19 ore
Vizualizari
64

Voteaza & Distribuie

Descriere

Orchestra simfonică a Filarmonicii Banatul
Dirijor: Alexandre Myrat
Solist: Antonio Chen Guang
Harilaos Perpessas Simfonia Christus
Serghei Prokofiev Concertul pentru pian şi orchestră nr.3 în Do major op.26
Richard Strauss Poemul simfonic „Till Eulenspiegel” op. 28

Afişul concertului simfonic de vinery, 21 decembrie, anunţă următoarele lucrări: Simfonia Christus de Harilaos Perpessas, Concertul pentru pian şi orchestră nr.3 în do major op.26 de Serghei Prokofiev şi Poemul simfonic „Till Eulenspiegel” op. 28 de Richard Strauss.
Grecul Perpessas s-a născut la 10 mai 1907, în Leipzig. Acolo şi-a petrecut anii tinereţii. La 20 de ani urmează Academia de Arte din Berlin unde studiază doar 2 ani, datorită dificultăţilor financiare ale familiei. Totuşi, în această perioadă studiază cu Arnold Schönberg şi Nikos Skalkottas, membri celebri ai celei de-a doua şcoli vieneze. El nu a aderat la metodele de compoziţie radicale ale celor doi, ci a rămas fidel tradiţiilor muzicale europene de la finele secolului XIX şi începutul secolului XX. La apariţia regimului nazist pleacă din Germania şi după o scurtă şedere în Elveţia, ajunge la Atena. Acolo compune lucrări în stilul romantic şi post- romantic, în special în stilul lui Gustav Mahler. A distrus multe partituri care nu-l mulţumeau, adoptând atitudinea autocritică severă a lui Schönberg. În 1944, în timpul războiului civil din Atena, a ignorat starea de asediu şi a fost arestat de o patrulă. În închisoare şi-a pierdut mâna stângă. Puţin înainte de anul 1948, a început să compună simfonia pe care o vom asculta în deschiderea concertului. Ea mai este denumită şi Simfonia a II-a, pentru că Perpessas a distrus adevărata simfonie a II-a. A continuat să lucreze la simfonie în America, a treia etapă a vieţii sale. A terminat-o în 1950 la New-York. Prima audiţie a fost la 26 octombrie, acelaşi an, interpretarea aparţinând Societăţi Filarmonice din New-York. Perpessas s-a stins din viaţă la 19 octombrie 1995, la Sharon, Massachusetts, Statele Unite.
În continuare vom asculta cel mai cunoscut, cel mai celebru concert pentru pian şi orchestră al lui Serghei Prokofiev, concertul nr.3, în do major, op.26. Acest fapt se datorează probabil limbajului caracteristic lui Prokofiev, care aici se exprimă direct, de la deschiderea incisivă la ritmul antrenant, care constituie un adevărat motor al discursului, mai apoi îmbinarea limbajului liric cu spiritul îndrăzneţ, pe alocuri ironic. Lucrarea a fost cântată în primă audiţie la 22 martie 1925, la Moscova. În concertul de vineri seara, ea va fi interpretată de pianistul Antonio Chen Guang.
Despre poemul simfonic „Till Eulenspiegel” se poate vorbi foarte mult, fiind o capodoperă a umorului şi ironiei exprimate prin arta sunetelor. Strauss, ca un bun bavarez, serveşte societăţii sale o lecţie straşnică, râzând de convenţii, academism, de superfilozofiile care înclină şi apasă muzica. Richard Strauss a fost considerat romantic târziu şi devreme modernist, dar nu pentru acest poem.
Till ştrengarul descinde din vechile povestiri populare germane, este un spirit sclipitor, dar în acelaşi timp un răzvrătit care provoacă farse şi daune celor proşti, avari, răi şi încrezuţi. Strauss a decis să-l împrumute pe erou pentru a scrie o operă, dar după primul act a decis să renunţe şi a transformat totul într-un poem simfonic, ce a devenit unul din cele mai celebre ale lumii muzicale. Măiestria lui ne face să înţelegem ce înseamnă ideea de timp comprimat în muzică, pentru că se desfăşoară un număr mare de evenimente sonore într-un timp scurt, pentru care a decis să folosească forma de rondo, împreună cu tehnica variaţională. Totul este aplicat cu mare măiestrie, deoarece descoperim mereu noi ipostaze armonice, agogice, ritmice şi mai ales o coloratură instrumentală de mare efect. Deşi este o muzică programatică, Strauss nu a ales să prezinte amănunţit aventurile şi farsele eroului său, dorind ca publicul să participe cu imaginaţia sa. Mult mai târziu el s-a destăinuit, arătând pas cu pas ce evenimente a ilustrat prin muzica sa. Till, trece călare ţanţoş printr-o piaţă spărgând oalele precupeţelor, apare apoi în straie de predicator smerit cu o figură ipocrită, se aruncă în aventuri amoroase, se amestecă cu studenţii, îi încurcă pe profesori, îşi bate joc de tot şi de toate până este prins, judecat şi osândit la moarte. El este Păcală din povestirile noastre de tinereţe. Muzicologia a putut analiza măiestria acestui compozitor, care la 31 de ani a reuşit să realizeze o partitură orchestrală extraordinară, să folosească la maximum mijloacele pe care le oferă instrumentele şi să creeze efecte pentru a exprima elocvent şirul de întâmplări hazlii trăite de erou. Finalul aventurilor lui Till nu trebuie să ne întristeze pentru că Strauss ne oferă un epilog unde ultimul zâmbet al ştrengarului ne asigură că el rămâne în conştiinţa oamenilor şi că spiritul liber nu moare niciodată. Poemul însuşi poartă amprenta veşnicei tinereţi.
Mircea Tătaru