Timisoara

Concert Simfonic - Gheorghe Costin, Silvia Sbarciu

Concert Simfonic

Detalii

Categorie
Spectacole
Modificat
acum 5 ani si 7 luni
Vizualizari
754

Voteaza & Distribuie

Descriere

Vineri, 13 decembrie 2013, ora 19 Sala Capitol
CONCERT SIMFONIC
Dirijor: GHEORGHE COSTIN
Solistă: SILVIA SBÂRCIU

Program: F. SCHUBERT Uvertura Rosamunde (Harpa Fermecată) op. 6, D. 644
W.A. MOZART Concertul pentru pian şi orchestra nr. 13, în Do major, KV 415 /387b

F. SCHUBERT Simfonia nr 5 in Si bemol Major, D. 485


Cine se sperie de enunţul — vineri 13, să vină la concertul Filarmonicii „Banatul”, să savureze un program destul de luminos, să asculte o muzică sinceră, care este menită să te cucerească. Maestrul Gheorghe Costin va dirija Uvertura Rosamunde op.6 de Franz Schubert, Concertul pentru pian şi orchestră nr.13 în do major KV 415 de Wolfgang Amadeus Mozart şi Simfonia nr.5 în si bemol major, de Franz Schubert.
Este interesant să aflăm că în timpul vieţii lui Schubert, această uvertură nu se chema deloc astfel: Rosamunda. Mergând pe firul dezvăluirii identităţii ei adevărate se observă că ea a fost compusă în noiembrie 1817, cu titlul Uvertura în stil italian. Mai apoi a devenit uvertură la o muzică de scenă pentru o piesă teatrală comandată lui Schubert de către Teatrul din Viena cu titlul „Harpa Magică”. Neavând timp destul pentru a compune şi introducerea la această muzică de scenă, Schubert a decis să împrumute uvertura din 1817, ceea ce cunoscătorii pot lesne dovedi şi prin faptul că muzica uverturii n-are nicio legătură cu muzica de scenă. La 19 august 1920, Harpa magică a fost primită cu destulă răceală, atât piesa cât şi muzica, apoi a intrat rapid în obscuritate. Norocul melomanilor a fost un editor care a imprimat, probabil din greşeală, această uvertură odată cu muzica compusă de Schubert pentru Rosamunda, Prinţesa Ciprului. Dacă muzica de scenă a dispărut după două reprezentaţii, uvertura şi-a câştigat o frumoasă reputaţie internaţională. După o introducere mai întunecată, muzica compusă în formă de sonată vrea să ne dovedească că este scrisă în stil italian.
În prima parte a anului 1783, Mozart a interpretat în primă audiţie, în faţa Împăratului, concertul său pentru pian nr.13. De altfel, tot programul acelei zile de martie, conţinea muzică compusă de el. După o săptămână, tot în prezenţa alteţei regale, a cântat din nou acest concert, adăugând câţiva instrumentişti la suflători. Este o muzică frumoasă şi simplă a unui geniu căruia divinitatea îi aşternea curgător superba inspiraţie. Vineri seara vom asculta acest concert în interpretarea pianistei Silvia Sbârciu.
În 1816, Schubert compune două simfonii, destul de diferite. Prima, în do minor, se mai numeşte şi tragica, în principal datorită influenţei compoziţiilor beethoveniene, cu cealaltă, în si bemol major, face câţiva paşi înapoi şi realizează o lucrare veselă, plină de elan, ce ne aduce aminte de ultimele simfonii mozartiene. Este simfonia a V-a, o simfonie lirică, care, deşi ne aminteşte de Mozart, ne prezintă totuşi un compozitor cu o personalitate conturată şi originală. Este fizionomia lui Schubert, practic, această lucrare este adevăratul punct de pornire spre libertatea sa de expresie în simfonism. Absenţa percuţiei, a clarineţilor şi trompetelor, dezvăluie intenţia de a construi o lucrare fără accente dramatice. Este o muzică amabilă şi strălucitoare.
Mircea Tătaru