Timisoara

Concert Simfonic sub bagheta lui Friedrich Pfeiffer (Austria)

Detalii

Categorie
Spectacole
Modificat
acum 8 luni si 1 saptamana
Apartine de
Filarmonica Banatul
Vizualizari
620

Voteaza & Distribuie

Descriere

Vineri, 3 martie 2017, ora 19

CONCERT SIMFONIC

Dirijor: FRIEDRICH PFEIFFER (Austria)
Solist: DARIUS TEREU – violoncel

F. SCHUBERT
Simfonia nr. 8 în si minor, D. 759 – Neterminata
C. SAINT-SAENS
Concertul pentru violoncel și orchestră nr. 1 în la minor, Op. 33

L. van BEETHOVEN Simfonia nr. 7 în La major, Op. 92


Vineri, 3 martie 2017, ora 19 Primul concert simfonic al lunii martie este dedicat creaţiilor romantismului timpuriu. Prin aceste compoziţii este invitată primăvara la Timişoara. Dirijorul concertului, Friedrich Pfeiffer ne propune spre audiţie Simfonia nr. 8 în si minor cunoscută ca Neterminata, de Franz Schubert, Concertul pentru violoncel şi orchestră nr.1 în la minor, op.33 de Camille Saint-Saëns şi Simfonia nr.7 în la major, op.92 de Ludwig van Beethoven.
Schubert avea 25 de ani când probabil că dorea să scrie o simfonie în care toate părţile să fie organizate în măsura de trei. A scris prima parte în trei pătrimi, a doua în trei optimi, părţi pe care le-a terminat. A început să facă schiţele pentru partea a treia, tot în trei pătrimi, iar de aici proiectul a îngheţat, nu se ştie de ce. Schubert a mai avut lucrări neterminate, dar aceasta este singura care a trăit şi a făcut carieră mondială, cu toate că a fost scrisă doar pe jumătate. A fost iniţiată în 1822 şi descoperită abia după 43 de ani, când a fost cântată la Viena de Orchestra Naţională sub conducerea lui Johann Herbeck. Au fost câţiva muzicieni care au încercat să finalizeze simfonia, dar au renunţat pentru că ar fi fost un mare risc şi chiar un sacrilegiu, să completezi o atare frumuseţe magică cum este simfonia neterminată.
O bună parte dintre marii critici şi compozitori europeni consideră concertul lui Saint-Saëns drept cel mai valoros dintre lucrările de acest gen pentru violoncel.
Probabil că n-au avut ocazia să asculte Concertul pentru violoncel şi orchestră compus de Antonin Dvořak.
Saint-Saëns a compus concertul său la vârsta de 37 de ani, în 1872, pentru un violoncelist de origine belgiană şi se pare că nu dezinteresat, pentru că după ce concertul a fost prezentat de către acest violoncelist, pe nume Tolbeque, care avea rude influente la Societatea Concertelor Conservatorului, iată că Saint-Saëns a fost imediat primit în această selectă societate muzicală. Astfel s-au întâmplat două lucruri bune, pentru că lucrarea este superbă. Urmând ideile lui Franz Liszt, acest concert este conceput conform procedeului ciclic, de revenire periodică a unor idei principale care-i asigură unitatea. El se execută fără oprire între părţi. Îl vom asculta în interpretarea violoncelistului Darius Tereu, şeful partidei de violoncel a orchestrei Filarmonicii Banatul.
Simfonia a VII-a a lui Beethoven a fost supradenumită de Wagner apoteoza dansuluidatorită melodicităţii sale extraordinare şi plăcerii pe care o oferă auditorului. Cu toate că Beethoven era conştient că surditatea de care suferea era un proces evident, ireversibil şi progresiv, şi-a depăşit starea depresivă reuşind să îmbine excelent elementele clasice cu noile virtuţi romantice ce apăruseră în artă. Această minunată compoziţie optimistă a obţinut de la început un imens succes la public, ba chiar i-a impresionat şi pe unii dintre cei mai ostili critici ai săi. Se spune că Richard Wagner ar fi dansat fericit pe muzica acestei simfonii, pe un aranjament făcut la pian de însuşi Franz Liszt. Oricare ar fi adevărul, această simfonie este o mare exclamaţie de bucurie. De ce muzica lui Beethoven păstrează un ascendent atât de puternic asupra tuturora? Pentru că limbajul său este mereu determinat de elemente de necesitate, de intervenţie dramatică de neînlăturat. El spunea „În simfonie mă simt cu adevărat în elementul meu. Întotdeauna aud în adâncul fiinţei mele sunetele unei mari orchestre”.
Mircea Tătaru