Timisoara

Este singuratatea periculoasa?

Este singuratatea periculoasa?

Detalii

Categorie
Stiri sanatate
Modificat
acum 3 luni si 2 saptamani
Apartine de
Cabinet de psihologie Carmen Alina Rosu
Vizualizari
189

Voteaza & Distribuie

Descriere

In cea mai conectata perioada istorica devenim o generatie foarte singura. Dorinta naturala de stimulare cu informatii variate e intampinata de o lume virtuala complexa si supraincarcata care parca nu mai lasa loc relationarii directe. Deconectarea personala de ceilalti ne plaseaza intr-o zona periculoasa de izolare, cu repercusiuni pe termen mediu si lung.

Singuratatea poate fi grozava atunci cand se transforma prin acceptare in solitudine. Esti complet conectat la sinele personal, esti complet prezent. Nu mai ai nevoie de nimic la nivel profund. La nivel superficial poti sa mai ai dorinta de companie fizica sau emotionala dar daca nu se intampla nu conteaza atat de mult.

Ca sa te poti bucura de singuratate e nevoie sa atingi un nivel de dezvoltare si de maturizare care sa-ti permita acest gen de experienta. Altfel singuratatea doare. Omul e un animal social. Se dezvolta si se simte aparat doar in context social.

Singuratatea in copilarie poate duce la tulburari de atasament care ne influenteaza si la maturitate, poate duce la depresie si tentative de suicid. Un copil luat prea devreme de langa mama lui poate deveni agresiv si antisocial, un copil neglijat si singur poate deveni un bully in scoala. Nu intotdeauna e importanta perioada in care copilul este sau se simte singur. Uneori o perioada de cateva ore sau zile pre sau post operator poate face diferenta. Lasat singur intr-un spital poate experimenta foarte dureros izolarea. Cu parinti tot mai ocupati copilul poate parea ca se simte bine la calculator, telefon daca nu suntem atenti la o realitate in care comunicarea autentica lipseste asa cum lipsesc si partenerii de joaca.

Singuratatea dupa o trauma arata ca un vid interior imposibil de umplut.Indiferent de varsta la care apare trauma exista un sentiment de inadecvare,tristete, de retragere, de rusine. Psihoterapia este cel mai bun mod de a face fata si de a iesi din izolare.

Singuratatea poate avea legatura cu pierderea. Ne-am pierdut partenerul, jobul, statusul social…Poate avea legatura cu ceea ce am fost sau am crezut ca am fost, cu ce am avut si nu mai avem. Pana la un punct stiai ce se asteapta de la tine, ce sa faci ca sa fii recunoscut, recompensat, stiai ce mancaruri le plac celor din familie, erai capabil sa organizezi un concediu cu copiii…Si dintr-o data te trezesti fara partener sau te trezesti ca ti-au crescut copiii si au plecat, te-ai pensionat…Toata structura cunoscuta a disparut. Lipseste familiarul – tanjim dupa ce am avut.

De ce e singuratatea asa de grea? Poate si pentru ca nu vorbim despre ea. Singuratatea e stigmatizata. Esti singur – fie ai probleme cu capul…fie esti o persoana slaba…fie esti un invins…

Nivelul de singuratate in lume creste in fiecare an. Suntem tot mai putin dispusi sa ne dezvaluim celuilalt. Noi ne cunoastem din interior. Pe ceilalti ii cunoastem numai dupa ce aleg ei sa ne arate – un numar limitat de date. Sunt foarte putine elemente care sa ne arate existenta adevarata si complexa a celorlalti. Din aceasta cauza ni se pare ca suntem ciudati, ca are de ce sa ne fie rusine cu noi si experimentam anxietate, furie, stress. Nu suntem mai putin perfecti decat cei din jur – pur si simplu stim mai multe despre noi. Modul in care vedem si simtim lumea ne poate face sa fim singuratici si timizi pentru ca nu ne putem imagina nevoile, dorintele, fanteziile celorlalti. Le stim doar pe ale noastre.

Cum putem intra In realitatea altora? Arta ne ofera informatii despre lumea interioara a celorlalti. Dragostea ne ofera securitatea de a ne releva celulilalt asa cum suntem si posibilitatea de a invata realitatea lui.
De ce e periculoasa singuratatea? Pune in pericol propria existenta. In afara de complicatiile legate de depresie (tentative de suicid, suicid) se declanseaza mecanisme neurobiologice care degradeaza sanatatea si determina moartea prematura. Exista mecanisme biologice care capitalizeaza semnalele periculoase pentru a ne determina sa actionam pentru supravietuire. Desi suntem educati in ideea de autonomie si independenta se pare ca nu numai foamea, setea, durerea sunt avertismente ci si durerea si izolarea singuratatii. Suntem fiinte sociale si functionam in grupuri. E periculos nu numai trist sa fii singur. Cand esti izolat simti dorinta de a te conecta cu alte persoane dar ce nu simti e ca creierul tau intra intr-o faza de hipervigilenta pentru amenintarile sociale si cauti experiente confirmatoare pentru asta. Vezi numai pericole si amenintari peste tot.

Singuratatea ne face sa ne simtim inadecvati, straini intr-o lume aproape perfecta. Cunoscandu-ne atat de bine ne imaginam ca nimeni dintre apropiatii care ar putea sa ne cunoasca cat de cat n-ar avea motive sa ne placa. Si totusi nu suntem atat de deosebiti!

Cabinet de psihologie Carmen Alina Rosu
0748092032
http://psihologcarmenrosu.ro