Timisoara

Gomm (Franta)

Detalii

Categorie
Articole arta/cultura
Modificat
acum 4 ani si 4 luni
Vizualizari
1132

Voteaza & Distribuie

Descriere

Gomm (Franta)

Durteste Olivier (baterie)
Marien Guillaume (bas, chitara, claviatura)
Marien Mathieu (bas, chitara)
Suel Marie (voce, claviatura)

La sfarsitul anilor 1990, patru muzicieni din Nordul Frantei, cu multa experienta dobandita in sanul mai multor grupuri de muzica rock, fondeaza Gomm si-si multiplica repetitiile si concertele. Muzica lor, originala si exigenta, hranindu-se din influentele membrilor grupului (rock, krautrock, punk, post-punk...) degaja deja o maturitate si o personalitate impresionante, adunand un public din ce in ce mai numeros la concertele sale intense.

Cateva titluri devin celebre (“I need”, “Break machine”, “Punk”) fortand astfel grupul sa-si scoata un disc. Un prim EP “Break machine”, autoprodus, apare in 2002. Imaginea discului, deja realizata de King Moka stabileste identitatea vizuala a grupului: sobra, un nimic retro si decalat, aceasta se delimiteaza de cliseele esteticii dominante prea high tech. In 2004, dupa ce tocmai si-a scos primul album, grupul are doua concerte remarcate in Printemps de Borges care-i deschid portile unei recunoasteri meritate. Albumul, intitulat “Destroyed to Perfection” iese sub licenta la Pias in februarie 2005 si este promovat de un turneu de vreo saizeci de concerte. Fidel dorintelor grupului, “Destroyed to Perfection” este un album de o eficacitate redutabila care stie sa retranscrie intensitatea si urgenta performantelor sale scenice. Vocile feminina si masculina se cauta, se completeaza, cand isterice sau colerice, cand mangaietoare. Muzica se sprijina pe ritmuri repetitive intru explorarea diverselor universuri.

La inceputul lui 2006, Gomm incepe sa-si pregateasca noul album si demareaza o munca intensa de experimentari, apoi de ascultare si de triere ale numeroaselor bucati deja scrise pentru a nu pastra decat superlativul, pentru a ajunge la esential. Zece titluri sunt alese in final, dintre care doar trei fusesera interpretate deja pe scena in cadrul turneului precedent.

Inregistrarea are loc in miticul si confortabilul studio Black Box Studio de langa Angers cu perfectionistul Petre DEIMEL (cunoscut pentru colaborarile sale cu Chokebore, Deus, les Thugs, Sloy..., pentru sunet si mixare). Peter intelege foarte repede ca forta grupului Gomm este aspectul live care emana din acesta. Inregistrarile sunt realizate majoritar cu patru muzicieni care canta impreuna, dand astfel si numele albumului: “4”.

“4” reveleaza un grup care impinge inca si mai departe demersul sau incapatanat asupra “Destroyed to Perfection”. Sunetul este compact, intins si sec: grupul refuza licitatia si nu se incarca cu inflorituri. Totusi, bucatile stiu sa o ia pe drumuri ocolitoare fara sa se rataceasca vreodata. Bateria isi impune ritmul, chitarele isi iau zborul, claviaturile se rotesc, basul voaleaza totul. Vocile isi raspund sau se cearta. Textele, reusite, amesteca limbile franceza si engleza si stiu sa uneasca calitatile ritmice si formulele soc fara sa-si piarda vreodata sensul.

Pe bazele pe care si-a asezat reputatia, Gomm isi permite orice indrazneala. De la persistentul si experimentalul “Words” care deschide albumul, cu buclele sale de voci obsedante, la imparabilul “No disappointement”, trecand prin furiosul si freneticul “I feel off” sau hitul “Why can’t I relieve you” si finalul sau plin de bucurie, pana la “Don’t take” foarte disco care incheie albumul, Gomm multiplica pistele false si surprizele, aici expediind in mai putin de trei minute ceea ce trebuie sa fie, acolo, avand tot timpul din lume pentru a crea ambianta bucatii pe parcursul unei lungi introduceri (“Fiction”) sau al unui final frenetic, isteric si paranoic (“Good sides”). Gomm indrazneste de asemenea improbabile amestecuri, totusi coerente, intre hipnotismul ritmicitatilor, melodiile de claviatura ametitoare, chitarele, rand pe rand, tensionate, transante, saturate sau solo-urile flirtand cu hard rock-ul.