Devianţă, piesa lui Németh Ákos, are o frumuseţe particulară şi vorbeşte despre dragoste, înțelegere şi acceptarea celuilalt. Este povestea a două surori; una dintre ele suferă de autism. Suntem martorii unor vieţi trăite la marginea societății, deoarece chiar dacă personajele fac parte dintr-un mecanism social, ele au o existență foarte incertă.
Chiar această stare periferică este cea care creează situații dramatice și ne face să ne punem întrebări fundamentale. O istorisire localizată în Ungaria zilelor noastre, dar care ne propune adevăruri valabile oricând și oriunde. Textul îngrijit din punct vedere stilistic, frazele fragmentate, folosite neglijent de către oameni simpli, dezvăluie un anumit tip de gândire și o anumită viziune asupra lumii. Acțiunea dramatică este uneori întreruptă de monoloage, care stilizează și poetizează întâmplarea realistă. Lökös Ildikó, dramaturg
E greu de trasat o limită clară între ceea ce am putea numi normal și ceea ce este deviant, autorul însă nici nu tinde spre acest lucru. Ne înfăţişează o lume, în care apar familii complet dezintegrate sau aflate pe punctul de a se destrăma - vedem copii fără părinți și părinți fără copii. E o lume în care viața socială este aproape complet exclusă, în concluzie nu le rămâne altceva decât «sănătoasa singurătate» și acele gânduri, care îi mistuie pe oameni asemenea unor viermi.
Chiar această stare periferică este cea care creează situații dramatice și ne face să ne punem întrebări fundamentale. O istorisire localizată în Ungaria zilelor noastre, dar care ne propune adevăruri valabile oricând și oriunde. Textul îngrijit din punct vedere stilistic, frazele fragmentate, folosite neglijent de către oameni simpli, dezvăluie un anumit tip de gândire și o anumită viziune asupra lumii. Acțiunea dramatică este uneori întreruptă de monoloage, care stilizează și poetizează întâmplarea realistă. Lökös Ildikó, dramaturg
E greu de trasat o limită clară între ceea ce am putea numi normal și ceea ce este deviant, autorul însă nici nu tinde spre acest lucru. Ne înfăţişează o lume, în care apar familii complet dezintegrate sau aflate pe punctul de a se destrăma - vedem copii fără părinți și părinți fără copii. E o lume în care viața socială este aproape complet exclusă, în concluzie nu le rămâne altceva decât «sănătoasa singurătate» și acele gânduri, care îi mistuie pe oameni asemenea unor viermi.
