Brol Medical Center este o clinica privata situata in centrul orasului Timisoara cu o experienta de peste 21 ani in chirurgia estetica, infiintata in 1996. https://www.brol.ro
Timisoara (in graiul banatean Cimisoara, in germana Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, in maghiara Temesvár, in sarba Темишвар/Temišvar, in limba bulgarilor banateni Timišvár; in traducere (lb. maghiara): „Cetatea de pe Timis”) este resedinta si cel mai mare oras al judetului Timis din regiunea istorica Banat, vestul Romaniei. In anul 2011, avand 319.279 locuitori, era al treilea oras ca populatie din Romania. Numele localitatii vine de la raul Timis (trecand actualmente la sud de municipiu), numit de romani in antichitate Tibisis sau Tibiscus.
Timisoara - Geografie
Timisoara este situata in sud-estul Campiei Panonice (respectiv in sudul Campiei de Vest), in zona de divagare a raurilor Timis si Bega. Apele celor doua rauri au format aici un tinut foarte mlastinos si frecvent inundat. Timisoara insa s-a dezvoltat intr-unul din putinele locuri pe unde se puteau trece mlastinile. Acestea au constituit pentru mult timp o autentica fortificatie in jurul cetatii, insa au favorizat si o atmosfera umeda si insalubra, precum si proliferarea epidemiilor de ciuma si holera, care au mentinut relativ scazut numarul de locuitori si au impiedicat semnificativ dezvoltarea cetatii.
Cu timpul insa reteaua hidrografica a zonei a fost desecata, indiguita si deviata. In urma acestor lucrari raul Timis a incetat sa mai strabata orasul. Imbunatatirea terenului a fost realizata in mod ireversibil prin construirea Canalului Bega incepand cu 1728 si desecarea completa a mlastinilor din imprejurimi. Totusi, terenul de pe raza orasului mosteneste o panza freatica aflata la o adancime de numai 0,5 - 5 metri, factor care nu permite construirea edificiilor inalte.
Clima din Timisoara
La fel ca toata Romania, Timisoara are un climat temperat-continental. Temperatura medie anuala este de 11,1 °C (2006), cu influente climatice ale maselor de aer submediteraneene (mase de aer cald care bat dinspre Marea Adriatica) si oceanice (mase de aer umed care provin dinspre Atlantic).
Timisoara - istorie
Incepand din anul 553 teritoriul actual al Timisoarei a fost timp de doua secole sub dominatie avara. Acestia au construit pe ruinele fostei fortarete romane Zambara o noua asezare cu numele de Beguey, pozitionata strategic intre raurile Timis si Bega (Tisa). Dupa avari teritoriul a fost invadat de pecenegi. Dar si de cumani, bulgari si valahi (romani). La sfarsitul mileniul au urmat maghiarii.
Fortareata Timisoara a fost foarte probabil construita in sec. X, in stil avar, inconjurata de un canal cu apa, fiind situata pe locul actual al Operei. Dupa invaziile tatare si distrugerea completa din 1241, Regele maghiar Bèla al IV-lea a colonizat zona cu germani, care au recladit cetatea.
Prima atestare documentara a localitatii Timisoara este destul de controversata, aceasta fiind plasata de specialisti in 1212 sau in 1266. In 1175 este mentionat comitatul Timis, dar sursele nu mentioneaza care este centrul economic si administrativ al acestuia. In momentul atestarii sale acesta facea parte din comitatul Timis, o unitate administrativ teritoriala a regatului ungar. Teritoriul cunoscut mai tarziu ca Banat cu centrul administrativ in „Urbis Morisena” (apoi Cenad), fusese cucerit de catre maghiari in jurul anului 1030 si incorporat in regatul ungar.
Fiind asezata intr-un punct strategic, de unde putea fi controlata o mare parte a Campiei Banatului, atat Timisoara cat si functia de comite de Timis au devenit din ce in ce mai importante. Timisoara a primit un impuls deosebit in timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou, care in urma vizitei sale din 1307 a ordonat construirea aici a unui palat regal. In timpul anarhiei feudale, acesta va muta capitala Ungariei la Timisoara.
Numirea lui Ioan Huniade in functia de comite de Timis, in 1440 marcheaza un capitol aparte din istoria Timisoarei. Iancu de Hunedoara a fost cunoscut in intreaga regiune pentru reputata victorie de la Belgrad asupra otomanilor, fiind considerat in acea vreme aparator al crestinatatii. El a transformat orasul intr-o tabara militara permanenta si in domiciliul sau, dupa ce s-a mutat aici impreuna cu familia. Astfel, cetatea va ramane in posesia Corvinestilor pana in 1490.
Un episod deosebit din istoria Timisoarei il reprezinta asediul cetatii de catre oastea taranilor rasculati condusa de Gheorghe Doja. Armatele rasculate, formate din iobagi romani si unguri au avut cateva victorii impotriva armatelor nobilimii, dar au fost infrante langa Timisoara de comitele Ioan Zapolya. Se spune ca locul unde Doja a suferit o cumplita moarte, fiind pus pe un scaun din fier inrosit si ars de viu este marcat de statuia Sfintei Marii din Piata cu acelasi nume a cartierului Iosefin. Totusi, ultimele ipoteze sustin ca torturarea lui Doja a avut loc chiar langa castel, de unde nobilii au putut urmari macabrul spectacol. Deci, este mult mai probabil ca locul executiei sa fie undeva in fata Hotelului Central de langa Muzeul Banatului.
In 1552 o armata otomana de 160.000 de oameni sub comanda lui Ahmed–Pasa ataca si cucereste cetatea,aparata de 2310 militari, transformand-o in capitala de vilayet otoman. Comandantul orasului, Stefan Losonczy, este capturat la 27 iulie 1552 si decapitat, dupa o rezistenta eroica.
In castelul din cetate se va instala un guvernator denumit "vali" sau " beilerbei" (uneori cu rang de pasa sau chiar vizir). Primul valiu sau beilerbei al Timisoarei este numit Kasim pasa, zis Gazi Kasım pasa,fost beilerbei al Budei. Pentru aproape 200 de ani Timisoara se va afla sub dominatie otomana, fiind sub control direct al sultanului si avand un statut special, ca cel al oraselor Belgrad sau Buda. Cetatea cunoaste importante transformari; bisericile sunt transformate in moschei, numerosi musulmani se stabilesc aici, fortareata se transforma in baza necesitatilor strategice otomane. Cu toate acestea, ocupatia turceasca a fost o perioada de relativa pace, Timisoara fiind folosita de turci mai ales ca punct strategic de plecare pentru campaniile militare la nord-vest.
Dupa repetate tentative, Eugeniu de Savoia cucereste cetatea in 1716, ea devenind oras al Imperiului Habsburgic. In 1919 Banatul este impartit intre Romania, Serbia si o mica parte in Ungaria, iar in Timisoara se instaureaza, pentru prima oara in istoria cetatii, administratia romaneasca.
Dupa incheirea dualismului Austro-Ungar pentru Timisoara aceasta epoca a reprezentat o perioada de inflorire, sub aspect economic si demografic. Institutiile de credit investesc sume importante in dezvoltarea industriei locale, la trecerea in secolul XX aici exista numeroase intreprinderi: doua fabrici de spirt, o turnatorie de fier, o fabrica de chibrituri, o fabrica de caramizi, o fabrica de gaz, o fabrica de lanturi, o fabrica de palarii, o fabrica de ciocolata. Prin intermediul canalului Bega Timisoara era legata, prin Tisa si Dunare, la sistemul fluvial al Europei Centrale, iar caile ferate facilitau comunicarea cu importante orase din vestul Europei. Tot in aceasta perioada a fost introdus tramvaiul cu cai, telefonul, iluminatul public electric, s-au asfaltat arterele mari de circulatie. In 1899 s-a introdus la Timisoara tramvaiul electric, acesta fiind al doilea ca vechime din Romania actuala.[2][3] In aceasta perioada se dezvolta mult suburbiile cetatii, unde exista manufacturi si mestesugari priceputi.
Pentru ca Timisoara isi pierde importanta militara si era nevoie de o largire a spatiului, se decide defortificarea cetatii. Astfel, sunt demolate rand pe rand vechile porti ale cetatii, se construiesc bulevarde de legatura cu suburbiile iar acestea sunt inghitite rand pe rand de marele oras.
Sfarsitul primului razboi mondial a vazut populatia Timisoarei intr-o stare extrem de tensionata. La 31 octombrie 1918, are loc o mare demonstratie de strada la Timisoara. In aceeasi zi, in sala cazarmei militare, are loc o intrunire a celor mai importante personalitati politice si militare locale si se infiinteaza un Consiliu National al Banatului, cu reprezentanti ale celor mai importante etnii din Banat: romani, sarbi, germani si unguri.
Cu o zi inainte, dr. Otto Roth, membru in conducerea Partidului Social Democrat din Ungaria si locotenentul colonel Albert Bartha, seful Statului Major al Comandamentului Militar Timisoara, au participat, in Budapesta, la intrunirea liderilor politici maghiari. Intorsi la Timisoara, au convorbiri, in seara de 30 octombrie, cu fruntasii maghiari locali si decid ca la adunarea populara din ziua urmatoare, care incheia demonstratia de strada, sa proclame Republica Banat,un stat ce urma sa fie organizat urmand modelul elvetian si sa infiinteze Sfatul Poporului din Banat. Lider avea sa fie dr. Otto Roth, iar comandant al armatei Albert Bartha. La adunarea din 31 octombrie, dr. Otto Roth proclama Republica Banateana. In martie 1919 Otto Roth ii propune comandantului trupelor franceze Franchet d'Esperey, crearea unui Banat independent, sub protectia Frantei. In 1919 Banatul a fost impartit intre Romania si Regatul Serbiei, Croatilor si Slovenilor (numit mai tarziu Iugoslavia). Mai tarziu, o ultima incercare de independenta vine din partea germanilor din Banat, care in data de 16 aprilie 1920 trimit o petitie la Conferinta de Pace de la Paris, cerand reinstituirea republicii, care ar fi inclus nu doar Banatul dar si regiunea vecina Bačka. Noua republica urma, dupa planurile germanilor, sa fie impartita in cantoane care sa fie administrate de grupurile etnice majoritare din fiecare canton. Conferinta de Pace de la Paris a refuzat insa aceasta propunere.
In data de 16 decembrie 1989 la Timisoara s-a declansat revolutia care avea sa duca la inlaturarea lui Nicolae Ceausescu si a regimului comunist din Romania. Initial s-a format o miscare de protest impotriva mutarii fortate a pastorului reformat László Tőkés. Atat enoriasi cat si trecatori s-au adunat in fata parohiei acestuia in semn de protest. La scurt timp insa, protestul s-a transformat intr-unul impotriva intregului sistem si s-au scandat pentru prima data lozinci anticomuniste. Miscarea a luat rapid amploare si in centrul orasului s-au adunat zeci de mii de revolutionari. Pe 20 decembrie 1989, Timisoara a fost declarata primul oras din Romania liber de comunism, in urma unor confruntari sangeroase soldate cu peste 1000 de morti si alte cateva mii de raniti. Aceste evenimente au dus la caderea regimului ceausist o saptamana mai tarziu. Schimbarile care au avut loc la nivelul clasei politice au dus la noi proteste din partea timisorenilor, proteste ce au culminat cu redactarea controversatei Proclamatii de la Timisoara, in martie 1990. Cerintele timisorenilor se sintetizau in punctul 8 al proclamatiei, prin care se cerea ca fostii activisti ai PCR sa nu mai poata candida la functii publice in stat. Acest punct insa nu a fost pus niciodata in aplicare.
Timisoara - Cultura
Timisoara este un oras multicultural, influentat de diversele comunitati etnice, in special de cea germana, maghiara si sarba, dar si de cele bulgara, italiana si greaca. Mostenirea culturala si diversitatea ofertei culturale sunt punctele forte ale orasului. Cu cele peste 12 institutii culturale profesioniste, Timisoara este, dupa Bucuresti si Iasi, al treilea pol cultural din tara din punct de vedere al marimii si diversitatii ofertei culturale.[11] O mare traditie o are teatrul timisorean, care prin cele trei teatre de stat, (in premiera in Europa): Teatrul National, / Teatrul German si Teatrul Maghiar, ofera spectacole in limbile romana, germana si maghiara. Cele trei institutii impart aceeasi cladire-simbol cu Opera Romana.
Filarmonica Banatul intregeste paleta de oferta culturala de cea mai inalta calitate, pastrand astfel o traditia orasului care a vazut interpretand pe scenele lui nume mari precum Franz Liszt, Strauss fiul, Brahms, Enescu sau premiera Traviatei lui Verdi la 9 februarie 1855.
Patrimoniul cultural timisorean si banatean este intregit de Muzeul Banatului, infiintat in 1872. Acesta adaposteste cea mai mare colectie de obiecte arheologice din Banat. Institutia are diferite ramuri, printre care un Muzeu de Arta, de Etnografie, Muzeul Satului Banatean, un Muzeul al Viorilor sau cel al Tehnologiei, Informatiei si Comunicatiilor. Muzeul mai detine si cea mai mare colectie de pasari si fluturi din Estul Europei. Oferta culturala este intregita de Teatrul de Papusi (infiintat in 1949), Ansamblul Banatul, Biblioteca Judeteana (1904), Scoala Populara de Arta, Casa de Cultura, dar si numeroase galerii de arta, edituri, fundatii si asociatii culturale. Printre galeriile de arta cele mai vizitate este Galeria Calina, aflata in centrul orasului, promotor al artei tinere, loc unde expun atat artisti timisoreni, cat si pictori consacrati din tara.
Timisoara - patrimoniul arhitectural
Din punct de vedere arhitectonic, orasul mosteneste un amplu patrimoniu de monumente istorice(circa 14.500[12]), totodata cel mai mare din tara. De fapt intregul ansamblu de cladiri din centru si cele din cartierele Iosefin si Fabric sunt considerate monumente istorice. Acesta este rezultatul unei traditii indelungate de planificare urbanistica moderna, inceputa inca din secolul al XVIII-lea, o data cu venirea austriecilor. Centrul orasului, amplasat in vechea Cetate, a fost remodelat, cu piete si strazi drepte. Constructiile erau bine aliniate, iar cladirile de la colturile strazilor trebuiau sa aiba elemente arhitecturale in plus. Predominant a fost stilul baroc de influenta vieneza, care a adus Timisoarei numele de „Mica Viena”.
La sfarsitul secolului al XIX-lea, structura urbanistica a Timisoarei a suferit un proces amplu de modernizare. Fostele bastioane si spatiile militare au fost demolate si inlocuite cu bulevarde si cartiere noi. In 1904, Primaria a infiintat postul de arhitect-sef si l-a atribuit tanarului arhitect László Székely. Acesta a adus o contributie decisiva la remodelarea zonei centrale si la introducerea stilului Art Nouveau, secession si eclectic in peisajul urbanistic al orasului. Stau marturie palatele din Piata Victoriei, Baia Publica Neptun sau Casa Brück din Piata Unirii. Tot datorita lui s-a conturat si arhitectura industriala, Abatorul comunal sau Uzina de apa fiind numai cateva exemple.
Cartierele Fabric si Iosefin pastreaza intacta amprenta diversitatii etniilor si mestesugarilor care le-au construit. Se pastreaza influenta germana, maghiara si sarba. Cladirile nu depasesc doua etaje, sunt viu colorate si foarte bogat ornate. In cartiere precum Mehala, Iosefin sau Freidorf, se pastreaza trasaturile tipice ale satelor traditionale de svabi banateni: case mari cu front stradal, frumos ornate si cu spatii verzi in fata caselor.
Ultimul curent arhitectural care influenteaza vechiul oras este cel romanesc, introdus odata cu trecerea Timisoarei sub administratie romaneasca. Cel mai bun exemplu este Catedrala Mitropolitana realizata in arhitectura traditionala romaneasca, in stil moldovenesc. In perioada interbelica se construiesc si noi cartiere de vile in jurul centrului, unde se resimte influenta stilului modern interbelic, a stilului brancovenesc sau chiar francez.
Un farmec aparte este dat de parcurile si spatiile verzi ce se intind de-a lungul canalului Bega si in toate zonele orasului. Din acest motiv Timisoara a capatat numele de „oras al parcurilor si al trandafirilor”.
Timisoara - educatie
Invatamantul preuniversitar
Invatamantul scolar se desfasoara in 64 de gradinite, cu 498 de educatoare si 7095 de copii; invatamantul primar si gimnazial este organizat in 47 de unitati, cu 2401 cadre didactice si 35.186 elevi, invatamantul liceal, in 34 de unitati, cu 1359 cadre didactice si 17.472 elevi, cel post-liceal in 11 unitati, cu 958 cursanti, cel de maistri in 6 unitati cu 267 cursanti. Reteaua scolara mai cuprinde doua scoli speciale pentru elevii cu deficiente, o scoala speciala pentru ambliopi, un centru de educatie speciala si un centru pentru invatamant alternativ, prin Scoala Waldorf, infiintata in anul 1993. Specificul invatamantului preuniversitar timisorean este diversitatea limbilor de predare. Bogata traditie multietnica a orasului s-a mentinut si in mare parte datorita scolilor cu predare in limba germana, maghiara si sarba, care, impreuna cu limba romana au o traditie si o continuitate de aproape 3 secole. In prezent acestor limbi li s-au adaugat in unele unitati de invatamant slovaca si ucraineana.
Universitati
Invatamantul superior are o traditie de aproape 100 de ani, odata cu infiintarea Politehnicii in 1920. De atunci si pana azi Timisoara a devenit cel mai important pol universitar din vestul tarii si al patrulea ca marime din tara dupa Bucuresti, Cluj Napoca si Iasi.
Personalitati marcante din Timisoara
Claudius Florimund Mercy cunoscut si sub numele de Contele Mercy
Ioan Huniade (1387 - 1456), comite de Timis, mai cunoscut ca Iancu de Hunedoara, a avut resedinta in Cetatea Timisoarei, detinuta de familia sa pana in 1440; a construit Castelul Huniade, cel mai vechi monument istoric din oras.
Paul Chinezu (1432 - 1494), comite de Timis, conducator al trupelor banatene, luptator neinvins impotriva turcilor.
Pelbartus Ladislaus de Temesvar (1430-1504), filosof crestin nascut la Timisoara, activeaza in Budapesta la curtea regelui Matei Corvin.
Claudius Florimund Mercy (1666-1734), guvernator al Banatului, a eliberat Timisoara de ocupatia otomana, a reconstruit cetatea dupa model occidental, a colonizat-o cu svabi si a transformat-o intr-un important centru economic si capitala a Banatului.
Carol Telbisz (1853-1914), primar al Timisoarei pentru aproape 30 de ani, timp in care a modernizat complet orasul.
Augustin Pacha (1870-1954), primul episcop al diecezei de Timisoara, a aparat drepturile catolicilor din Banat in fata presiunilor naziste, intr-o istorica audienta la Hitler; disident anticomunist.
Traian Vuia (1872-1950), inventator, pionier al constructiei de avioane si al aviatiei mondiale, ulterior in Franta, a prezidat Frontul National Roman, organizatie de rezistenta antifascista, s-a nascut in satul Surducu Mic, (azi parte din comuna Traian Vuia) in judetul Timis.
László Székely (1877-1934), primul arhitect-sef al Timisoarei, autorul unui mare numar de cladiri semnificative din istoria orasului.
Nikolaus Lenau (Franz Nikolaus Niembsch Edler von Strehlenau), (1802-1850) poet austriac, unul din clasicii poeziei germane si universale, nascut langa Timisoara, in comuna Csatad (Schadat) actualmente Lenauheim.
Johnny Weissmüller (1904-1984), sportiv, actor, faimos pentru rolul sau de Tarzan.
Stefan Kovács (1920 - 1995), antrenor al echipei Ajax Amsterdam.
Ioan Holender (1935), cantaret, director al Operei din Viena.
Iolanda Balas (1936), dubla campioana olimpica de atletism, conteaza ca una din cele mai valoroase saritoare la inaltime ale tuturor timpurilor.
Richard Oschanitzky (1939-1979), Compozitor, arrangeur, pianist si dirijor. A fost unul din cei mai cunoscuti muzicieni de jazz ai Romaniei (vezi: „Jazzfestival Richard Oschanitzky”).
Károly Kerényi (1897-1973), filolog maghiar considerat unul dintre cei mai mari filologi ai secolului XX, el punand bazele studierii moderne a mitologiei Greciei antice; istoric al religiilor.
Ana Blandiana (1942), poeta.
Nicu Covaci (1947), fondatorul legendarei trupei de rock Phoenix
Mircea Baniciu (1949), membru al formatiei Phoenix
László Tőkés (1952), fost paroh al episcopiei reformate, a jucat un rol important in declansarea Revolutiei din 1989
Miloš Crnjanski (1897-1973), renumit poet si scriitor sarb, jurnalist si diplomat.
Herta Müller (1953), scriitoare germana, originara din Nitchidorf, judetul Timis, laureata a Premiului Nobel pentru Literatura.
Richard Wagner (scriitor) (1952), s-a nascut in comuna Lovrin, judetul Timis.
Alexandru Tyroler, primul campion de sah al Romaniei.
Serban Foarta (1942), scriitor, traducator.
Francesco Illy (1892 - 1956), inventator al primei masini automate de cafea, si fondator al Illycaffè.
Andre Spitzer (1945 - 1972), scrimer si antrenor al echipei olimpice israeliene de scrima la Jocurile Olimpice de vara din 1972, victima a atentatului terorist palestinian de la Olimpiada din München (1972).
Iosif Ivanovici (1845 - 1902), dirijor si compozitor roman, cunoscut pentru valsul „Valurile Dunarii”.