Timisoara

Tot ce trebuie sa stii despre paraplegie

Tot ce trebuie sa stii despre paraplegie

Detalii stire

Categorie
Stiri sanatate
Modificat
acum 6 zile si 15 ore
Vizualizari
68

Voteaza & Distribuie

Prezentare stire

Paraplegia este denumirea medicala pentru paralizia jumatatii inferioare a corpului uman. Pacientii afectati de aceasta boala nu au capacitatea de a-si misca picioarele si, in unele situatii, nici zona abdominala. Se poate ca paraplegia sa afecteze doar unul dintre picioare, conditie medicala care are denumirea de „paraplegie incompleta”. In functie de gradul de severitate, de tensiunea musculara sau de localizarea paraliziei, aceasta poate fi de mai multe feluri.

Atunci cand este afectata doar o parte a corpului, ca de exemplu bratul, avem de-a face cu monoplegia. Atunci cand este afectata partea din stanga sau din dreapta a organismului, iar paralizia cu prinde atat mana cat si piciorul de pe partea respectiva, denumirea medicala este cea de hemiplagie. In situatia in care sunt afectate ambele membre inferioare si ambele membre superioare, este vorba despre tetraplagie.

Pacientii cu paraplegie intampina dificultati majore din punct de vedere al miscarii si este posibil sa aiba nevoie de un scuter electric pentru mobilitate. De asemenea, trebuie avut in vedere faptul ca simptomele si complicatiile pot fi reduse in timp. Exista alternative de tratament pe termen lung pentru persoanele cu paraplegie, insa este esential ca acesta sa fie respectat cu strictete. Terapia fizica poate sa ajute la restabilirea fortei musculare, utile fiind si terapia ocupationala si vorbirea.

Paraplegia – informatii generale

In foarte multe dintre cazuri, paralizia membrelor inferioare (paraplegia) este consecinta unei leziuni a maduvei spinarii, provocata de un traumatism la coloana vertebrala. La pacientii cu paraplegie, zona care este afectata din canalul maduvei poate fi sacrala, lombara sau toracica. Paralizia se instaleaza facand imposibile miscarea si senzitivitatea din cauza afectarii sistemului nervos.

La persoanele cu paraplegie spastica familiala avem de-a face cu un sindrom care se caracterizeaza prin leziunea nervilor motrici. Tratarea acestei forme de paraplegie dureaza mult timp si implica atat administrarea de medicamente, cat si masaj si gimnastica medicala. Paraplegia mai poate fi si spasmodica familiala, situatie in care este vorba despre sindromul lui Strumpell Lorrain.

Cauze

Cauzele care pot sa favorizeze aparitia paraplegiei pot fi atat locale, cat si cerebrale. De cele mai multe ori, paraplegia este consecinta unui accident care provoaca leziuni traumatice la nivelul maduvei spinarii. Statisticile efectuate de specialisti arata ca cea mai afectata este grupa de varsta 15 – 35 de ani si ca mai mult de 75 % dintre cazurile de leziuni ale coloanei vertebrale implica paraplegia. Aceasta afectiune poate sa apara ca urmare a unor traumatisme la nivelul creierului sau al maduvei spinarii. Poate fi vorba despre accidentari care presupun vatamari, indiferent daca sunt accidente rutiere, din timpul practicarii sportului sau din timpul unui serviciu foarte solicitant fin punct de vedere fizic. Leziunile de la locul de munca sau de acasa ar putea sa apara ca o consecinta a unei cazaturi, a electrocutarii sau din pricina ranilor generate de o explozie.

Paraplegia poate sa apara si din cauza altor accidente, ca de exemplu in urma injectiilor spinale de toxine cu efect negativ asupra nervilor, din cauza inflamatiei membranelor din jurul nervilor spinali, sau din cauza unor accidente din timpul interventiilor chirurgicale. De asemenea, poate fi vorba si despre fracturi patologice ale coloanei vertebrale, asa cum se intampla in cazul bolilor degenerative ale oaselor.

Simptomatologie

Paraplegia este insotita de mai multe simptome, care pot suferi modificari in timp, chiar si de la zi la zi. Poate sa inceapa sa se manifeste pierderea senzatiilor in partea inferioara a corpului, poate fi afectata mobilitatea si se poate remarca o crestere in greutate. Adesea, persoanele cu paraplegie sunt afectate de depresie si de disfunctie sexuala. Apar dureri cronice si crize trecatoare de durere sau senzatii dureroase in partea inferioara a corpului. De asemenea, paralizia poate sa afeceteze sistemul digestiv si sa cauzeze in timp probleme din punct de vedere al miscarilor intestinale, ducand la constipatie, incapacitatea controlarii intestinului sau probleme asemanatoare la nivelul vezicii urinare. Pot sa apara si infectii secundare, ca de exemplu escarele (ulcerele de decubit) ori alte probleme ale pielii.

Paralizia poate sa genereze o multitudine de neplaceri in tot organismul, neplaceri care variaza in functie de zona afectata si de gradul de severitate. Atrofia musculara si spasticitatea se numara printre consecinte, la fel si infectiile precum septicemia. Din cauza faptului ca semnalizarea prin maduva spinarii este intrerupta, se poate ajunge la raspunsuri musculare hiperactive – spasme musculare, tonus muscular crescut, contractii rapide, articulatii fixe sau reflexe anormale la nivelul tendonului.

Tratament

Nu au fost identificate pana in prezent metode de tratament care sa previna sau sa inverseze paraplegia, insa exista alternative pentru tratarea unora dintre simptome si a complicatiilor care pot sa apara. Exista si cazuri in care unii dintre pacienti ajung sa redobandeasca partial sau total controlul asupra partilor afectate. Pentru a va ajuta sa diminuati durerile si problemele musculare, medicul poate sa recomande terapie fizica sau ocupationala. Pacientii cu paraplegie isi pot pastra forta si o mare parte din mobilitate cu ajutorul kinetoterapiei. Dispozitivele care inlesnesc mobilitatea persoanelor afectate ajung sa devina o necesitate, de aceea medicul poate indica un scuter electric sau un fotoliu rulant (scaun cu rotile).

Se poate ca specialistul sa va sugereze administrarea de medicamente cu efect relaxant pentru muschi, efectul acestora fiind unul de scadere a intensitatea durerii si a spasmelor. Pentru ca riscul de formare a cheagurilor de sange sa fie cat mai mic, medicul va recomanda medicamente care ajuta la diluarea sangelui. Exista si situatii in care se impune interventia chirurgicala, o astfel de procedura fiind utila pentru a indeparta leziunile.

Exercitii fizice

Pentru ca pacientii cu paraplegie sa se poata recupera partial sau total este nevoie de reeducare motorie, de reeducarea sensibilitatii, a vezicii urinare si a intestinului. Reeducarea motorie se realizeaza de-a lungul a trei etape: in primul rand reeducarea pacientului la pat, reeducarea in pozitia de sezut si recuperarea mersului. Preocesul de reeducare la pat presupune ajutorul dat pacientului pentru a-si schimba alternativ pozitia in care sta, mobilizari active si pasive pentru a creste forta musculara a membrelor superioare si a trunchiului. Miscarile trebuie sa fie executate lent si progresiv, 15 minute pentru fiecare membru. Pentru a reeduca miscarile respiratorii se vor executa anumite miscari de respiratie sub rezistenta, intre celelalte exercitii.

Reeducarea in pozitia de sezut se realizeaza in general la spital, dar in cazurile mai putin severe poate fi realizata si la domiciliul pacientului. Aceasta are efect de tonifiere musculara si ajuta corpul sa se poata ridica, sa se adapteze la scaunul cu rotile si sa isi poata exersa membrele inferioare. Pentru recuperarea mersului este nevoie de orteze care sa asigure rigiditatea membrelor inferioare, in unele situatii reusindu-se ca pacientul sa invete din nou sa mearga.

Impactul pe care il are paraplegia asupra corpului

Avand in vedere faptul ca paraplegia este, de cele mai multe ori, consecinta unor accidente sau a unor raniri, recomandarea specialistilor este aceea de a acorda o atentie sporita factorilor din mediul inconjurator. Aceasta afectiune nu dispare pe tot parcursul vietii si poate sa aiba un impact negativ major pentru calitatea vietii de zi cu zi, a independentei de miscare si a capacitatii de functionare. Exista posibilitatea ca in timp sa apara si complicatii si ca simptomele sa se agraveze, dar pacientul isi poate reveni la o viata normala si se putea reintegra in societate respectand tratamentul si pasii necesari pentru recuperare.