A fost odată la Timișoara este o poveste despre oameni și despre cum acești oameni sunt, individual și în interiorul legăturilor lor de sânge, o proiecție fidelă – deși subiectivă și la scară redusă – a istoriei „mari”.
Timișoara, orașul alcătuit din oameni care, mai demult sau mai recent, au venit și l-au făcut să devină prin înseși diferențele dintre ei, are și acest chip: cel al unei familii care își redescoperă esența compozită din cioburi, îndepărtări și amintiri. Căci, până la urmă, un oraș e o familie: cu revoluțiile ei, cu prejudecățile ei, cu acele lucruri mereu nespuse și nefăcute la timp, cu momentele ei de curaj și de lașitate, și, da, cu memoria ei frântă.
Timișoara, orașul alcătuit din oameni care, mai demult sau mai recent, au venit și l-au făcut să devină prin înseși diferențele dintre ei, are și acest chip: cel al unei familii care își redescoperă esența compozită din cioburi, îndepărtări și amintiri. Căci, până la urmă, un oraș e o familie: cu revoluțiile ei, cu prejudecățile ei, cu acele lucruri mereu nespuse și nefăcute la timp, cu momentele ei de curaj și de lașitate, și, da, cu memoria ei frântă.
