Adolescența debutează în jurul vârstei de 13 ani și se încheie la 18-20 de ani. În această perioadă apar modificări la nivel de comportament și personalitate. Adolescentul devine mai preocupat de propria imagine și de poziția sa față de semeni (grup de prieteni, grupul de la clasă, școală).
Francoise Dolto considera adolescența o a doua naștere pentru că este o fază de transformare. Multe din problemele cu care se confruntă adolescenții și împreună cu ei și aparținătorii (părinții, bunicii, putem spune familia extinsă) sunt determinate de emoțiile negative ce au un impact deosebit în dezvoltarea acestora:
Tu ca părinte trebuie să fi acolo pentru el, să-l valorizezi, nu să-i dai bani pentru a plăti (inconștient) perioada în care nu ai timp de poveștilor lui, că spune prostii. Iar când situația vezi că te depășește, apelează la un psiholog specialist.
Un punct important în discuția noastră este că părinții trebuie să înțeleagă că în timpul dezvoltării adolescenților există o serie de comportamente problematice ce trebuie separate de cele tipice, normale pentru această perioadă a vieții.
Tot Francoise Dolto i-a atribuit adolescentului “sindromul homarului”, cu acea metamorfozare.
În cazul homarului, pierderea carapacei (și nu are încă o platoșă nouă). Unii homari acceptă loviturile altor viețuitoare chiar din aceeași specie, alții se apără cu ce au (cleștii). În cazul adolescenților, unii sunt mai „molcomi”, acceptă totul așa cum vine, alții sunt mai nonconformiști, violenți verbal, fizic, consumă diverse substanțe interzise.
Concluzii
Cabinet de Psihologie Mituică Elena
0741414346
- Adolescența este denumită ca o perioadă de furtună și stres. Adolescentul nu mai este nici copil dar nu este nici adult. El cui aparține?
- Tot în această perioadă apar și încălcări ale unor norme, unor limite (norme sociale, limite în ceea ce privește familia, prietenii, băieți și fete).
Francoise Dolto considera adolescența o a doua naștere pentru că este o fază de transformare. Multe din problemele cu care se confruntă adolescenții și împreună cu ei și aparținătorii (părinții, bunicii, putem spune familia extinsă) sunt determinate de emoțiile negative ce au un impact deosebit în dezvoltarea acestora:
- frustrarea (că nu este luat în serios)
- voința scăzută
- instabilitate în decizii
- complexe de inferioritate (nu sunt destul de bun, de frumos, de slab, de înalt)
- gelozie (prima iubire)
- dependența de ceva sau cineva, de aici se pot dezvolta comportamente de risc
- neîncrederea în forțele proprii
- dificultate în a lua decizii.
Tu ca părinte trebuie să fi acolo pentru el, să-l valorizezi, nu să-i dai bani pentru a plăti (inconștient) perioada în care nu ai timp de poveștilor lui, că spune prostii. Iar când situația vezi că te depășește, apelează la un psiholog specialist.
- Ascultăm fără a judeca.
- Stabilim limite, reguli și consecințe ce vin din nerespectarea acestora.
Un punct important în discuția noastră este că părinții trebuie să înțeleagă că în timpul dezvoltării adolescenților există o serie de comportamente problematice ce trebuie separate de cele tipice, normale pentru această perioadă a vieții.
Tot Francoise Dolto i-a atribuit adolescentului “sindromul homarului”, cu acea metamorfozare.
În cazul homarului, pierderea carapacei (și nu are încă o platoșă nouă). Unii homari acceptă loviturile altor viețuitoare chiar din aceeași specie, alții se apără cu ce au (cleștii). În cazul adolescenților, unii sunt mai „molcomi”, acceptă totul așa cum vine, alții sunt mai nonconformiști, violenți verbal, fizic, consumă diverse substanțe interzise.
Concluzii
- Trebuie să existe o ascultare activă (pentru că a auzi nu înseamnă și a asculta)
- Fără judecată
- Trebuie să acceptăm că avem o problemă și să fim deschiși la o rezolvare, la o schimbare
- Să avem în vedere instrumente și strategii de copying (de exemplu tehnici de gestionare a timpului).
Cabinet de Psihologie Mituică Elena
0741414346
