Chelnerul mut de Harold Pinter, piesă într-un act, folosită ca text de bază în spectacol, a fost scrisă în 1957 și prezentată prima oară în anul 1960, în data de 21 ianuarie la Teatrul Hampstead din Londra. Scriitorul englez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, este apreciat nu numai pentru operele sale teatrale, ci și ca poet, scenarist, regizor și actor (după terminarea facultății a lucrat ca actor la mai multe teatre londoneze, sub numele David Baron).
Ca dramaturg a devenit cunoscut în anii `50, împreună cu membrii Angry Young Man, grup al dramaturgilor tineri, din Londra. Spre deosebire de contemporanii lui, care au avut ca scop artistic reînnoirea dramaturgiei shakespeariene, el a urmat calea deschisă de Beckett, creând astfel ceea ce a fost considerat o linie nouă a absurdului.
Chelnerul mut, a fost interpretat de critici drept o parodie teatrală a filmelor cu gangsteri, ne prezintă o ultimă misiune a celor doi protagoniști. Folosind această idee, Gyulay Eszter, regizoarea spectacolului, împreună cu actorii, a continuat povestea celor doi criminali profesioniști. Pornind de la ideea că neputința kafkiană al protagoniștilor în textul lui Pinter provine într-un fel din lipsa dimensiunii psichologice a personajelor. În spectacolul Afacere murdară, creatorii au reușit să găsească și dimensiunea umană, prin care povestea lui Ben și Gus, devine o poveste paradoxală de crimă și pedeapsă despre și între doi prieteni adevărați, într-o situație în care nu mai ai posibilateta de alege.
Ca dramaturg a devenit cunoscut în anii `50, împreună cu membrii Angry Young Man, grup al dramaturgilor tineri, din Londra. Spre deosebire de contemporanii lui, care au avut ca scop artistic reînnoirea dramaturgiei shakespeariene, el a urmat calea deschisă de Beckett, creând astfel ceea ce a fost considerat o linie nouă a absurdului.
Chelnerul mut, a fost interpretat de critici drept o parodie teatrală a filmelor cu gangsteri, ne prezintă o ultimă misiune a celor doi protagoniști. Folosind această idee, Gyulay Eszter, regizoarea spectacolului, împreună cu actorii, a continuat povestea celor doi criminali profesioniști. Pornind de la ideea că neputința kafkiană al protagoniștilor în textul lui Pinter provine într-un fel din lipsa dimensiunii psichologice a personajelor. În spectacolul Afacere murdară, creatorii au reușit să găsească și dimensiunea umană, prin care povestea lui Ben și Gus, devine o poveste paradoxală de crimă și pedeapsă despre și între doi prieteni adevărați, într-o situație în care nu mai ai posibilateta de alege.
