Când te doare spatele de săptămâni întregi și ai încercat deja tot felul de tratamente, la un moment dat cauți altceva. Ceva natural, fără pastile, unde stai în apă caldă câteva zile și te lasă durerea.
Vestea bună, din Timișoara ai mai multe stațiuni cu apă termală, unele la câțiva kilometri, altele la câteva ore de mers cu mașina. Lucrul mai puțin știut este că nu tratează toate aceleași afecțiuni. Unele tratează reumatismul și durerile de coloană, altele afecțiunile respiratorii sau problemele ginecologice, iar la unele te poți scălda și iarna, pe când la altele bazinele de exterior se închid din noiembrie.
Și înainte să pornești la drum, merită să știi de ce contează care stațiune, nu doar că e termală.
De ce nu e totuna unde te duci?
Greșeala pe care o fac cei mai mulți e că aleg prima stațiune termală care le iese în cale. Numai că apa nu tratează aceleași afecțiuni peste tot, iar dacă nimerești greșit te întorci acasă cu aceeași durere cu care ai plecat.
Primul lucru după care te iei e ce te doare, nu ce vezi mai repede pe hartă. Degeaba mergi într-o stațiune care tratează reumatismul, dacă tu ai nevoie de tratament pe partea digestivă.
Al doilea e drumul, și aici faptul că ești din Timișoara chiar te avantajează. Când te doare spatele, două ore de condus îți anulează prima zi de tratament, așa că o stațiune potrivită la o jumătate de oră bate una faimoasă la trei ore.
Al treilea e ce faci după ce ieși din apă. Procedurile se fac dimineața, restul zilei rămâne liber. Unele stațiuni au un parc, un lac sau un centru vechi pe unde poți să te plimbi, altele au doar bazinul și drumul înapoi la cazare, iar din a treia zi te plictisești.
Cele apropiate, în Banat și în vest
Cea mai la îndemână e Băile Călacea, în comuna Orțișoara, la vreo douăzeci și cinci de kilometri de Timișoara, adică o jumătate de oră de condus. Apa are 38 - 39 de grade și se merge pentru reumatism degenerativ, pentru afecțiuni ortopedice și posttraumatice, dar și pe partea digestivă și renală, gastrite, enterocolite, afecțiuni hepatobiliare și litiază renală. Are bază de tratament, cu kinetoterapie, electroterapie și împachetări cu parafină, plus un ștrand cu trei bazine, unul olimpic, unul cu apă termală și unul pentru copii.
Mai departe, la vreo sută de kilometri, în județul Arad, ajungi la Moneasa. Apa e mezotermală, între 25 și 32 de grade, mai blândă decât în alte părți, și tratează afecțiunile aparatului locomotor, ale sistemului nervos periferic, reumatismul și problemele digestive. E și cea mai tihnită dintre toate, la poalele munților Codru-Moma, la vreo trei sute de metri altitudine, cu un aer dintre cele mai curate din țară.
Spre sud, cam la două ore și jumătate, se află Băile Herculane. Are cele mai tari ape sulfuroase din zonă, cu temperaturi între 38 și 60 de grade, care tratează reumatismul, afecțiunile respiratorii și problemele ginecologice. Doar că trebuie să știi ceva înainte să pleci acolo, o bună parte din clădirile vechi, faimoase, sunt astăzi lăsate în paragină. Tratamentul ca lumea se face în hotelurile și bazele moderne, nu în băile din centrul istoric, așa că întreabă la cazare unde se fac procedurile și nu te lua după pozele de epocă.
Băile Felix, cea mai completă din vest
Dacă vrei o singură recomandare, aceea e Băile Felix, lângă Oradea, la aproape trei ore de Timișoara. E cea mai întinsă stațiune balneară din țară și e deschisă tot anul, tocmai fiindcă tratamentul se face în interior, la bazele de balneo din hoteluri, și nu depinde de vreme. Apa e oligominerală și iese caldă din izvoare, între 40 și 49 de grade. Se merge mai ales pentru afecțiuni reumatice, de la spondiloză și artroze până la poliartrită, pentru probleme neurologice ca discopatia sau hernia de disc, și pentru recuperare după accidentări.
Cunosc bine Felixul, ajung acolo de mai multe ori pe an, așa că știu ce ștrand e deschis iarna și ce merită să vezi în zonă. Și mai știu că cea mai bună înghețată o găsești la Basty.
E ceva ce lumea încurcă des. La Felix, una e unde te tratezi și alta e unde te scalzi. Procedurile, băile la cadă, împachetările cu nămol, kinetoterapia, se fac în bazele de tratament din hoteluri, deschise tot anul. Ștrandurile sunt altă poveste, ele sunt pentru relaxare și scăldat, iar acolo contează sezonul.
Sunt două ștranduri, iar oamenii le confundă. Aqua Park President e cel pe care mizezi iarna, pentru că are o parte interioară deschisă tot timpul, cu jacuzzi, cu un bazin tip râu, cu tobogane de interior și un colț de peșteră cu apă. Când afară e ger, acolo te duci să te scalzi. Bine de știut ce nu merge pe frig, toboganele de afară stau închise, la fel și zona nouă cu barul în piscină, alea sunt doar de vară.
Apollo e ștrandul de exterior. Are un bazin cu apă foarte fierbinte, căutat de cei cu dureri reumatice pentru câteva ore de înmuiat, dar e tot ștrand, nu bază de tratament, procedurile nu se fac aici. Vara e numai bun. Iarna nu prea ai ce căuta aici pentru scăldat.
Stațiunea e mică, și asta te ajută când te doare ceva. Hotelurile mari și ștrandurile sunt strânse pe câteva străzi, așa că ajungi peste tot pe jos, fără să te urci în mașină.
Regula pe care o uită toată lumea, sezonul
Am pățit-o o dată la Sovata, tot pe la sfârșit de octombrie, când apa era deja prea rece ca să mai intru în ea. Atunci am înțeles că, la băi, momentul din an cântărește mai greu decât numele stațiunii. Dacă pleci pentru un bazin în aer liber pe vreme rece, sună înainte și întreabă dacă e deschis și până la ce oră. Programul de vară rămâne afișat pe multe site-uri săptămâni întregi după ce s-a schimbat, așa că nu te lua după el.
Unde găsești toată lista?
Lista completă, cu toate stațiunile cu apă termală din România, ce tratează fiecare, pentru cine e și pentru cine nu, și care are bazin funcțional iarna, o găsești în ghidul Stațiunile cu apă termală din România. Acolo ai toate informațiile necesare, astfel încât tu să știi ce e potrivit pentru tine și să poți alege exact ce ai nevoie.
Cel mai aproape de tine e Călacea, la o jumătate de oră cu mașina. Pentru apă mai fierbinte sau pentru tradiție, mai faci un drum până la Felix sau la Herculane. Pornește de la ce te doare, restul vine după, iar un weekend la băi chiar te pune pe picioare.
