Cele două personaje, Bărbatul cu baston și Bărbatul cu pălarie, se uită la un câine căzut în fântână și dezbat modalitatea prin care îl pot salva și motivația celor care l-au abandonat. Prin extensie, Vișniec spune că la fundul fântânii zace umanitatea și forța noastră de a reacționa ferm la agresiune și nedreptate.
Având o abordare mai generală, spectacolul creat de cei doi actori vorbește despre libertatea fiecărui individ de a-și decide drumul în viață și de a (nu) fi sensibil la situațiile care nu îl influențează în mod direct.









