Rupturile și despărțirile dor. Indiferent cât ai vrea să pari „cool” sau „rațional(ă)” înăuntru ceva se rupe. Iar când despărțirea vine la pachet cu „ghosting” când o persoană cu care aveai o relație (de cuplu, de prietenie sau chiar situație de dating) dispare brusc, fără nici o explicație: nu mai răspunde la mesaje și apeluri; te ignoră pe rețelele sociale; se poartă ca și cum nu ați existat unul pentru celălalt, este și mai greu de acceptat.
Nu are loc o discuție de despărțire, nu primești un „nu mai vreau să continuăm”, ci doar tăcere și absență. Psihologic, ghosting-ul e greu de dus pentru că lasă în urmă: confuzie („Ce s-a întâmplat?”); autoinvinuire („Ce am făcut greșit?”); rușine și scăderea stimei de sine („Nici măcar nu am meritat o explicație!”). Nu plângi doar după om, ci și după povestea pe care ați construit-o în mintea ta. După „ce-ar fi putut fi …”. Și mai ales după răspunsurile pe care nu le primești.
„Ghosting”-ul lovește exact acolo unde suntem mai vulnerabili:
Primul impuls este să cauți vinovatul:
„El/ea e un monstru” sau „Eu sunt de vină pentru tot”.
Adevărul este, de obicei, undeva la mijloc: cealaltă persoană nu a știut sau nu a vrut să gestioneze disconfortul unei despărțiri față în față, iar tu te-ai trezit singur(ă) cu rușinea și întrebările.
Recunoaște că e o pierdere reală, nu „doar o relație”.
Poți să fii în doliu după cineva cu care ai vorbit două luni online. Nu durata decide intensitatea, ci ceea ce a însemnat persoana aceea pentru tine.
Oprește jocul „Ce am făcut greșit?” pe repeat.
Da, e util să reflectezi la partea ta de responsabilitate, dar nu imediat. În primele faze, întrebarea nu ajută, ci adâncește rana. Mai întâi ai nevoie de spațiu să simți: tristețe, furie, dezamăgire.
Nu te pedepsi cu expunere continuă.
Scroll pe profilele lui/ei, verificat „last seen”, analizat fiecare poză – toate țin rana deschisă. Nu e „forță de caracter” să suporți asta zilnic, e auto-tortură. Ai voie să dai unfollow, mute, block, dacă te ajută să respiri.
Vorbește cu cineva care NU minimalizează.
Comentarii de tipul „Lasă, găsești pe altcineva”, „Nu plânge după ăsta/asta” nu ajută. Caută oameni care pot spune: „Înțeleg că te doare. Spune-mi cum e pentru tine”.
Nu transforma această experiență în etichetă de sine.
Faptul că cineva te-a părăsit prost sau a dispărut fără explicații vorbește mai mult despre limitele și fricile lui/ei decât despre valoarea ta ca om.
Vindecarea nu înseamnă să nu mai doară deloc, ci să nu te mai definească. Să poți spune: „A fost o experiență grea, m-a atins profund, dar nu sunt doar asta. Pot să mă uit la mine și la relațiile mele cu mai multă claritate.”
Dacă trăiești acum o despărțire sau ai rămas agățat(ă) de un „ghosting” pe care nu reușești să îl închizi, nu e nevoie să „treci peste” singur(ă) și în tăcere.
Îți propun să transformăm haosul acesta într-o conversație reală, într-un spațiu de terapie în care:
Dacă simți că tot te învârți în aceleași gânduri și nu găsești ieșirea, o ședință de psihoterapie poate fi primul pas concret spre a nu mai rămâne blocat(ă) în „de ce eu?” și a trece, treptat, la „ce fac eu acum pentru mine?”.
Contactează-ne pentru o programare și oferă-ți, măcar o dată, șansa de a fi tu cel/cea care e ales(ă) de tine însuți / însăți.
Nicoleta Iordache
Psiholog specialist / Terapeut
Tel. 0723 51 20 25
Sursa foto: syllableslearningcenter.com
Nu are loc o discuție de despărțire, nu primești un „nu mai vreau să continuăm”, ci doar tăcere și absență. Psihologic, ghosting-ul e greu de dus pentru că lasă în urmă: confuzie („Ce s-a întâmplat?”); autoinvinuire („Ce am făcut greșit?”); rușine și scăderea stimei de sine („Nici măcar nu am meritat o explicație!”). Nu plângi doar după om, ci și după povestea pe care ați construit-o în mintea ta. După „ce-ar fi putut fi …”. Și mai ales după răspunsurile pe care nu le primești.
„Ghosting”-ul lovește exact acolo unde suntem mai vulnerabili:
- îți activează credința că „nu meriți măcar o explicație”;
- îți întărește frica de abandon („dacă a făcut asta, oricine poate s-o facă”);
- îți hrănește ideea că „sigur e ceva greșit cu mine”.
Primul impuls este să cauți vinovatul:
„El/ea e un monstru” sau „Eu sunt de vină pentru tot”.
Adevărul este, de obicei, undeva la mijloc: cealaltă persoană nu a știut sau nu a vrut să gestioneze disconfortul unei despărțiri față în față, iar tu te-ai trezit singur(ă) cu rușinea și întrebările.
Cum poți gestiona emoțional o ruptură sau un „ghosting”?
Recunoaște că e o pierdere reală, nu „doar o relație”.
Poți să fii în doliu după cineva cu care ai vorbit două luni online. Nu durata decide intensitatea, ci ceea ce a însemnat persoana aceea pentru tine.
Oprește jocul „Ce am făcut greșit?” pe repeat.
Da, e util să reflectezi la partea ta de responsabilitate, dar nu imediat. În primele faze, întrebarea nu ajută, ci adâncește rana. Mai întâi ai nevoie de spațiu să simți: tristețe, furie, dezamăgire.
Nu te pedepsi cu expunere continuă.
Scroll pe profilele lui/ei, verificat „last seen”, analizat fiecare poză – toate țin rana deschisă. Nu e „forță de caracter” să suporți asta zilnic, e auto-tortură. Ai voie să dai unfollow, mute, block, dacă te ajută să respiri.
Vorbește cu cineva care NU minimalizează.
Comentarii de tipul „Lasă, găsești pe altcineva”, „Nu plânge după ăsta/asta” nu ajută. Caută oameni care pot spune: „Înțeleg că te doare. Spune-mi cum e pentru tine”.
Nu transforma această experiență în etichetă de sine.
Faptul că cineva te-a părăsit prost sau a dispărut fără explicații vorbește mai mult despre limitele și fricile lui/ei decât despre valoarea ta ca om.
Vindecarea nu înseamnă să nu mai doară deloc, ci să nu te mai definească. Să poți spune: „A fost o experiență grea, m-a atins profund, dar nu sunt doar asta. Pot să mă uit la mine și la relațiile mele cu mai multă claritate.”
Dacă trăiești acum o despărțire sau ai rămas agățat(ă) de un „ghosting” pe care nu reușești să îl închizi, nu e nevoie să „treci peste” singur(ă) și în tăcere.
Îți propun să transformăm haosul acesta într-o conversație reală, într-un spațiu de terapie în care:
- poți povesti fără să fii judecat(ă) sau minimalizat(ă);
- poți înțelege de ce doare atât de tare;
- poți descoperi ce anume activează această despărțire din poveștile tale mai vechi;
- poți începe să reconstruiești încrederea în tine și în relații.
Dacă simți că tot te învârți în aceleași gânduri și nu găsești ieșirea, o ședință de psihoterapie poate fi primul pas concret spre a nu mai rămâne blocat(ă) în „de ce eu?” și a trece, treptat, la „ce fac eu acum pentru mine?”.
Contactează-ne pentru o programare și oferă-ți, măcar o dată, șansa de a fi tu cel/cea care e ales(ă) de tine însuți / însăți.
Nicoleta Iordache
Psiholog specialist / Terapeut
Tel. 0723 51 20 25
Sursa foto: syllableslearningcenter.com
