Cântăreaţa cheală
Spectacolul mizează mult şi cu folos pe contradicţie, pe contrapunct, dar şi pe un oarecare anacronism. Regizorul reuşeşte să surprindă şi condiţia de mecanisme programate, de fiinţe vidate de sens, de carnaţie autentică a personajelor. Prin consecventa inconsecvenţă a detaliilor, se doreste transmiterea unui puternic mesaj subliminal, punând la îndoială acele afirmaţii ce reduc Cântăreaţa cheală, piesa de debut a lui Ionesco, la un text asupra căruia ar plana riscul de a rămâne doar un document teoretic al antiteatrului.
