Luni, 12 octombrie, ora 19:00, la Cărtureşti Mercy regăsim cu aceeaşi plăcere şi bucurie evenimentul “Ce mai faci, scriitorule?” Oaspetele acestei întâlniri este poetul şi traducătorul Claudiu Komartin. Discuţia va fi moderată de Bogdan Munteanu.
„Claudiu Komartin (n. 1983, București) a terminat liceul și s-a pus pe citit, pe scris și tradus. A publicat la nici 20 de ani un volum de poezie, "Păpușarul și alte insomnii" (Vinea, 2003), urmat de "Circul domestic" (Cartea Românească, 2005), "Un anotimp în Berceni" (Cartier, 2009) și "cobalt" (Casa de Editură Max Blecher, 2013). "Păpușarul" și "Un anotimp în Berceni" au fost reeditate, în 2007, respectiv 2010, nu fiindcă ar fi avut un succes enorm, ci fiindcă apăruseră inițial în tiraje derizorii. În 2012, editura vieneză Korrespondenzen i-a publicat antologia bilingvă "Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen", tradusă în limba germană de Georg Aescht, iar în 2015 la editura belgrădeană Treći Trg a apărut volumul "Vrpce potaman za balu mesa", tradus în sârbește de Ljubinka Stankov Perinac. A primit câteva premii care i-au luat mințile pentru un timp. Visează să scrie o carte în care să termine odată cu poezia. Și știe că acest ultim enunț e cel mai ipocrit dintre toate.” (Bogdan Munteanu)
„Claudiu Komartin (n. 1983, București) a terminat liceul și s-a pus pe citit, pe scris și tradus. A publicat la nici 20 de ani un volum de poezie, "Păpușarul și alte insomnii" (Vinea, 2003), urmat de "Circul domestic" (Cartea Românească, 2005), "Un anotimp în Berceni" (Cartier, 2009) și "cobalt" (Casa de Editură Max Blecher, 2013). "Păpușarul" și "Un anotimp în Berceni" au fost reeditate, în 2007, respectiv 2010, nu fiindcă ar fi avut un succes enorm, ci fiindcă apăruseră inițial în tiraje derizorii. În 2012, editura vieneză Korrespondenzen i-a publicat antologia bilingvă "Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen", tradusă în limba germană de Georg Aescht, iar în 2015 la editura belgrădeană Treći Trg a apărut volumul "Vrpce potaman za balu mesa", tradus în sârbește de Ljubinka Stankov Perinac. A primit câteva premii care i-au luat mințile pentru un timp. Visează să scrie o carte în care să termine odată cu poezia. Și știe că acest ultim enunț e cel mai ipocrit dintre toate.” (Bogdan Munteanu)
