Colectiile de pictura religioasa si pictura banateana ale Muzeului de Arta Timisoara

Ideea de constituire a unei colecţii de artă religioasă în cadrul Muzeului Banatului s-a concretizat în deceniul trei al secolului XX, în cadrul unui proiect naţional şi zonal - care a implicat şi instituţia muzeală - având drept obiectiv protejarea şi salvarea patrimoniului istoric bănăţean în general şi al celui reprezentat de bisericile de lemn în special.

Din partea Muzeului Banatului, dr. Ioachim Miloia, (director al instituţiei între anii 1928−1940), s-a implicat direct în această acţiune, iar cercetările efectuate pe teren i-au relevat un material inedit, periclitat de starea, cel mai adesea precară, a bisericilor de lemn şi a inventarului mobil al acestora, reprezentat prin icoane, carte religioasă sau obiecte liturgice.

În intenţia de a salva şi de a proteja pe cât posibil acest patrimoniu reprezentativ pentru viaţa culturală şi spirituală a satului bănăţean şi, de asemenea, pentru a îmbogăţi pinacoteca cu colecţii noi, a preconizat înfiinţarea unei „secţiuni de artă bisericească” în cadrul muzeului. Pentru concretizarea acestui obiectiv, a propus parohiilor achiziţionarea sau donarea de icoane către muzeu, înjghebând pe parcursul deceniului patru al secolului un prim fond care a însumat peste 100 de icoane pe lemn. Până în anul 1948, acesta a fost completat cu alte icoane pe lemn şi cu pictură de şevalet cu tematică religioasă iar după anul 1960 s-a îmbogăţit substanţial prin achiziţii, prin donaţii şi prin transferuri ajungând la peste o mie de lucrări.

Icoanele pe lemn şi pictura de şevalet care alcătuiesc colecţia de artă religioasă se încadrează cronologic între secolele XVII şi XIX şi ilustrează din punct de vedere iconografic şi stilistic creaţia de icoane din epoca postbizantină târzie, cu racordări la barocul central european din secolul al XVIII-lea şi la curentele artistice din secolul al XIX- lea. Provenienţa materialului iconografic este diversă.

Cel mai reprezentativ grup este cel al icoanelor româneşti care provin la rându-le din ateliere bănăţene, din Ţara Românească şi din Transilvania. Prin intermediul limbajului lor specific ele transmit informaţii importante relativ la opţiunile colectivităţilor comanditare din Banat şi din provinciile româneşti învecinate pe parcursul Secolului Luminilor.

O a doua categorie de lucrări - pictura de şevalet cu tematică religioasă - aparţine prin excelenţă pictorilor bănăţeni şi se înscrie în direcţia evoluţiei artistice din Banat în secolul al XIX-lea.

Prin creşterea numerică a colecţiei după anul 1960, patrimoniul de pictură religioasă a fost completat cu icoane provenite din centre greceşti şi ruseşti, databile între sfârşitul se- colului al XVIII-lea şi secolul al XIX-lea. Cele provenite din ateliere ruseşti în special, se particularizează prin tematică, prin tipologie şi prin limbajul formal specific şi explică longevitatea acestui meşteşug cu origini în şcolile tradiţionale de pictură de la Novgorod, de la Moscova sau din Kiev.

Prezentând uneori soluţii iconografice şi de limbaj stilistic inedite, alcătuind alteori adevărate serii tematice, icoanele pe lemn ale acestei colecţii completează patrimoniul comun de creaţie ortodoxă din răsăritul şi din sud-estul european, iar în plan local, pe cel mai bine cunoscut al icoanelor bănăţene. Cele româneşti în general şi cele bănăţene în special, argumentează modul în care modificările în sistemul de valori tradiţionale care au avut loc în secolul al XVIII-lea s-au resimţit inclusiv la nivelul acestui meşteşug specific bisericii ortodoxe. Ele consemnează opţiunile noilor categorii sociale de comanditari ridicaţi pe parcursul secolului din rândul comunităţilor urbane, semi-urbane şi rurale, având drept rezultat perpetuarea artei tradiţionale a picturii de icoane spre popular sau spre ţărănesc.

Dincolo de încărcătura lor spirituală icoanele sau pictura pe pânză provenită din bisericile bănăţene oferă prin intermediul limbajului lor specific, indicii importante relativ la preferinţele ctitorilor localnici (români, sârbi şi macedo-români); completează datele privind creatori de referinţă în peisajul creaţiei artistice din Banatul epocii premoderne din secolul al XVIII-lea, Nedelcu Popovici, Andrei Andreevici, Ştefan Teneţchi, Gheorghe Diaconovici sau evidenţiază nume puţin cunoscute în arta din secolul al XIX-lea, cum au fost Gheorghe Murgu sau molerul Gheorghe Ungurian. Tranziţia de la icoana tradiţională la „icoana” realizată în tehnica picturii de şevalet, pe care au practicat-o mai ales pictorii din Banatul secolului al XIX-lea, parte dintre ei cu studii la Academii de artă la Viena sau München, este ilustrată în cadrul colecţiei prin lucrări semnate sau atribuite pictorilor Mihail Velceleanu, Dimitrie Turcu, Nicolae Haşca, Nicolae Mărăşescu.