Maestrul Gheorghe Costin, dirijorul concertului din 12 mai, ne propune următorul program: Uvertura la opera „Oberon” de Carl Maria von Weber, Concertul pentru vioară şi orchestră nr.2 în re minor op.22 de Henrik Wieniawski şi Simfonia nr.5 în re minor op.47 de Dmitri Şostakovici.
În 1824 direcţiunea operei Covent Garden din Londra îi propune lui Weber compunerea unei opere. Astfel se naşte Oberon, o pagină romantică a unui compozitor care a fost recunoscut drept tatăl operei romantice germane. Neglijând sfaturile doctorului său, Weber s-a mutat la Londra, a învăţat limba engleză şi a compus cântecul său de lebădă, căci la aproape două luni a murit, la doar 40 de ani. Concertul simfonic de vineri, 12 mai se va deschide cu cele trei note (do, re, mi) ale cornului care ne transferă într-o lume magică, un tărâm spiritual cu farmec supranatural.
La finele secolului XIX existau doi violonişti foarte buni, rivali, Pablo de Sarasate şi Henrik Wieniawski. Acest lucru nu l-a împiedicat pe Wieniawski să-i dedice al doilea concert pentru vioară rivalului său. Acest op.22 s-a născut în 1856, dar premiera a fost câţiva ani mai târziu, în 1862. Compozitorul a fost solist la St. Petersburg, cu Anton Rubinstein la conducere.
Primul concert al lui Wieniawski, cel în fa diez minor, a fost un mare succes la premieră, dar încet, încet a dispărut de pe afişe. Poate pentru că era prea dificil, sau un pic artificial, n-aş putea spune. Al doilea concert, pe care-l vom asculta vineri seara în interpretarea violonistului Gabriel Popa, este pe placul tuturor, dovadă că este studiat încă din ultimele clase de liceu.
În 1824 direcţiunea operei Covent Garden din Londra îi propune lui Weber compunerea unei opere. Astfel se naşte Oberon, o pagină romantică a unui compozitor care a fost recunoscut drept tatăl operei romantice germane. Neglijând sfaturile doctorului său, Weber s-a mutat la Londra, a învăţat limba engleză şi a compus cântecul său de lebădă, căci la aproape două luni a murit, la doar 40 de ani. Concertul simfonic de vineri, 12 mai se va deschide cu cele trei note (do, re, mi) ale cornului care ne transferă într-o lume magică, un tărâm spiritual cu farmec supranatural.
La finele secolului XIX existau doi violonişti foarte buni, rivali, Pablo de Sarasate şi Henrik Wieniawski. Acest lucru nu l-a împiedicat pe Wieniawski să-i dedice al doilea concert pentru vioară rivalului său. Acest op.22 s-a născut în 1856, dar premiera a fost câţiva ani mai târziu, în 1862. Compozitorul a fost solist la St. Petersburg, cu Anton Rubinstein la conducere.
Primul concert al lui Wieniawski, cel în fa diez minor, a fost un mare succes la premieră, dar încet, încet a dispărut de pe afişe. Poate pentru că era prea dificil, sau un pic artificial, n-aş putea spune. Al doilea concert, pe care-l vom asculta vineri seara în interpretarea violonistului Gabriel Popa, este pe placul tuturor, dovadă că este studiat încă din ultimele clase de liceu.
