Melomanii timişoreni vor avea parte de un concert vocal-simfonic. Dirijorul concertului, maestrul Radu Popa, a ales un program romantic alcătuit din Concertul pentru pian şi orchestră în la minor op.54 de Robert Schumann şi Missa Stabat Mater de Gioachino Rossini.
Ambianţa impunătoare a stilului simfonic abordat în conceperea concertului instrumental, inaugurat de Beethoven în ultimele sale concerte, se remarcă din plin la acest concert pentru pian. Ca şi la Beethoven, este evident că pianul este instrumentul preferat al lui Schumann, este confidentul şi cel care i-a declanşat fantezia şi forţa creatoare.
Este cel mai poetic concert romantic, plin de zbucium şi contraste. Să menţionăm că prima parte, Allegro affettuoso, a fost compusă în 1841, sub denumirea de Fantezie pentru pian şi orchestră şi a avut prima audiţie într-un concert la Gewandhaus din Leipzig, având-o ca solistă pe Clara, soţia lui, iar ca dirijor pe Felix Mendelssohn Bartholdy.
A fost un mare succes. În 1845 mai adaugă două părţi, rezultând concertul pe care l-am ascultat de atâtea ori. Vom observa cum orchestra filarmonicii şi solista concertului, pianista Diana Ionescu, vor constitui un ansamblu unitar, contribuind împreună, cu mijloacele specifice, la naşterea unei muzici extraordinare. Din păcate acest mare compozitor s-a stins din viaţă la 46 de ani, lăsând destule lucrări neterminate, printre care încă trei concerte pentru pian. Prin acest minunat concert, Schumann atinge apogeul în creaţie.
Ambianţa impunătoare a stilului simfonic abordat în conceperea concertului instrumental, inaugurat de Beethoven în ultimele sale concerte, se remarcă din plin la acest concert pentru pian. Ca şi la Beethoven, este evident că pianul este instrumentul preferat al lui Schumann, este confidentul şi cel care i-a declanşat fantezia şi forţa creatoare.
Este cel mai poetic concert romantic, plin de zbucium şi contraste. Să menţionăm că prima parte, Allegro affettuoso, a fost compusă în 1841, sub denumirea de Fantezie pentru pian şi orchestră şi a avut prima audiţie într-un concert la Gewandhaus din Leipzig, având-o ca solistă pe Clara, soţia lui, iar ca dirijor pe Felix Mendelssohn Bartholdy.
A fost un mare succes. În 1845 mai adaugă două părţi, rezultând concertul pe care l-am ascultat de atâtea ori. Vom observa cum orchestra filarmonicii şi solista concertului, pianista Diana Ionescu, vor constitui un ansamblu unitar, contribuind împreună, cu mijloacele specifice, la naşterea unei muzici extraordinare. Din păcate acest mare compozitor s-a stins din viaţă la 46 de ani, lăsând destule lucrări neterminate, printre care încă trei concerte pentru pian. Prin acest minunat concert, Schumann atinge apogeul în creaţie.
