Trăiesc viața mea sau viața pe care o așteaptă alții de la mine? Despre criza de identitate și cum ieși din ea
Există o întrebare care revine, ca un ecou, în mintea multor tineri și adulți: „Cine sunt eu, de fapt?”. Nu ce meserie am, nu ce rol joc pentru ceilalți (copil, părinte, partener, angajat), ci cine sunt EU, dincolo de toate etichetele. Poate ești în punctul în care simți că trăiești mai mult după așteptările altora: părinți, profesori, șefi, partener. Alegi facultăți, joburi, relații care „dau bine”, dar în interior rămâne un gol: „Ok, fac toate astea… dar pentru cine? Pentru ce?”. Asta este, în esență, o criză de identitate, nu o boală, ci un moment în care vechile răspunsuri nu mai funcționează și eşti chemat(ă) să îți cauți propriile răspunsuri.
Criza de identitate poate arăta așa:
- nu te mai regăsești în lucrurile care înainte îți plăceau;
- te simți „împrăștiat(ă)”, fără direcție;
- oscilezi între variante de tine foarte diferite (azi vrei ceva, mâine opusul);
- te întrebi des „Ce e în neregulă cu mine de nu știu ce vreau?”.
Adevărul este că nu e „în neregulă” este un proces. Nimeni nu se trezește într-o dimineață cu identitatea clar definită. E ca și cum ai avea un puzzle cu multe piese: valori, relații, experiențe, răni, pasiuni, talente. Criza apare când realizezi că ai trăit, poate, prea mult cu piesele altora și prea puțin cu ale tale.
Un pas important este să începi să distingi între „trebuie” și „vreau”.
- „Trebuie să am un job stabil.”
- „Trebuie să nu-i dezamăgesc pe ai mei.”
- „Trebuie să fiu într-o relație, altfel înseamnă că e ceva în neregulă cu mine.”
Dar tu, dacă dai toate „trebuie-urile” la o parte, ce ai alege? Nu e obligatoriu să știi răspunsul complet, dar merită pusă întrebarea. Apoi, vine curajul de a explora: să încerci lucruri noi, chiar dacă nu știi sigur dacă „sunt pentru tine”; să accepți că direcția ta poate fi diferită de a prietenilor sau a familiei; să greșești, să schimbi, să ajustezi. Identitatea nu e un contract pe viață, e ceva ce construiești și rafinezi.
Un alt aspect esențial: să te uiți cu blândețe și la părțile tale dureroase. Rănile, eșecurile, respingerile pe care le-ai trăit nu spun „cine ești”, dar îți influențează felul în care te vezi. Dacă te-ai adaptat mereu ca să fii acceptat(ă), poate ți-e greu acum să știi ce simți tu, separat de ceilalți. Găsirea propriei direcții nu înseamnă să știi din prima „scopul vieții tale”. Uneori înseamnă doar să știi următorul pas corect pentru tine: „Nu mai vreau asta”, „Vreau să încerc asta”, „Vreau să mă cunosc mai bine înainte să aleg”. Și e în regulă ca drumul să fie neclar o vreme. Important e să nu renunți la tine pe parcurs.
Dacă această întrebare „Cine sunt eu?” te urmărește
Dacă simți că trăiești mai mult viața care „se așteaptă” de la tine decât viața ta, dacă ești prins(ă) între variante de tine care nu se potrivesc sau dacă pur și simplu nu mai știi ce vrei, psihoterapia poate deveni un spațiu sigur în care să explorezi toate astea.
În terapie, putem:
- să separăm cine ești tu de ce ți s-a spus că „trebuie să fii”;
- să înțelegem cum ți-au modelat identitatea familia, relațiile, eșecurile;
- să descoperim ce te interesează, ce te mișcă, ce are sens pentru tine;
- să schițăm, împreună, o direcție care să semene mai mult cu tine.
Dacă simți că e momentul să nu mai trăiești pe pilot automat, contactează-ne pentru o programare. Poate fi primul pas în care nu mai întrebi doar „Cine vor alții să fiu?”, ci începi, cu adevărat, să descoperi cine ești tu.
Nicoleta Iordache
Psiholog specialist / Terapeut
Tel. 0723 51 20 25
Sursa foto: therapygroupdc.com
