Fiind olteni, vorbesc… oltenește, repede și tare, sunt iuți la mânie, dar și la treabă, aprigi, iubăreți și generoși, dar să te ferească Dumnezeu să le treci pe dinainte! Sunt isteți (mai trebuia să precizez?), dar să te ții, că sunt și fuduli și când încep să dea în gropi, nu se mai opresc…
Și, mai ales, au haz. Fiind unul mai deștept decât altul, fiecare râde de celălalt și de toți. Glumesc și pe seama propriei persoane, dar preferă prietenii, dușmanii, vecinii, orășenii, mă rog, pe oricine le trece pe drum și prin cap. Și cum spectatorii sunt la doi pași, ei profită și de această ocazie dar nu garantăm că, tocmai atunci când spectatorii or să se amuze mai tare, n-or să se trezească în colțul ochiului cu o lacrimă, amintindu-și de părinții, bunicii sau străbunicii lor, în timp ce țăranii-eroi au încremenit definitiv într-o poză pentru eternitate.









