Timișoara
Timișoreni

Directiva SUP în România: obligațiile pornesc de la produs

Advertorial

Detalii stire

CategorieStiri editorial
Webecosynergy.ro
Social
Adăugatacum 1 zi
Modificatacum 1 zi
Vizualizări1379

Votează & Distribuie

Directiva SUP în România: obligațiile pornesc de la produs

Prezentare stire

Pentru producătorii și importatorii care introduc pe piață produse din plastic de unică folosință, Directiva SUP ridică o întrebare practică: ce cerințe se aplică fiecărui articol din portofoliu? Răspunsul nu se găsește doar într-o listă de produse interzise. Contează materialele, utilizarea produsului și rolul firmei în traseul comercial. Verificarea înaintea unei comenzi poate preveni neclarități care devin mai greu de rezolvat după livrare.

Un recipient, un pahar sau un accesoriu poate avea cerințe diferite, chiar dacă toate conțin plastic. Unele măsuri privesc introducerea pe piață, altele proiectarea, informarea consumatorului ori gestionarea deșeurilor. De aceea, analiza începe cu produsul concret și cu documentele care îl descriu.

Cum te ajută un OIREP să gestionezi responsabilitatea pentru ambalaje

După identificarea produselor și a ambalajelor introduse pe piață, firma poate stabili ce responsabilități trebuie gestionate și ce sprijin îi este necesar. Colaborarea cu un OIREP de ambalaje și deșeuri, precum Eco Synergy, se leagă de această etapă: organizația preia responsabilitatea pentru deșeurile de ambalaje de la producători, importatori sau deținători de marcă proprie, în vederea atingerii țintelor de reciclare și valorificare, conform prevederilor legislației de mediu privind deșeurile.

Pentru o colaborare eficientă, compania trebuie să cunoască ambalajele și cantitățile pe care le introduce pe piață. Fișele tehnice, evidențele interne și informațiile primite de la furnizori oferă baza acestei activități. Cu cât datele sunt mai clare, cu atât eventualele diferențe pot fi identificate și lămurite mai ușor.

În paralel, cerințele SUP trebuie verificate pentru fiecare categorie de produs. Gestionarea responsabilității pentru deșeurile de ambalaje și verificarea cerințelor de proiectare sau marcare sunt etape distincte, care trebuie corelate în activitatea firmei.

Încadrarea corectă începe cu ceea ce vinzi

Denumirea din catalog oferă un punct de plecare, dar nu descrie întotdeauna întreaga structură a produsului. Un articol prezentat drept „carton” poate include un strat din plastic. Un set comercializat sub un singur cod poate conține un recipient, un capac și accesorii realizate din materiale diferite.

Înainte de a stabili obligațiile, verifică funcția produsului, compoziția și modul în care este destinat să fie folosit. Aspectul exterior sau o descriere comercială scurtă pot lăsa neobservate tocmai componentele relevante pentru încadrare.

La fel de important este traseul comercial. Cine fabrică produsul? Cine îl importă? Cine îl introduce pe piața din România și cine păstrează informațiile despre materiale? Răspunsurile pot varia de la un produs la altul, chiar în interiorul aceleiași companii.

O declarație generală a furnizorului, de tipul „produs conform”, poate necesita clarificări. Documentele trebuie să permită identificarea modelului livrat și a componentelor sale. Dacă informațiile descriu o versiune mai veche, echipa riscă să lucreze cu date care nu mai corespund mărfii recepționate.

Pentru prima verificare, urmărește:

  • produsul final, ambalajul și accesoriile care îl însoțesc;
  • materialele fiecărei componente;
  • rolul firmei în introducerea produsului pe piață;
  • documentele care descriu modelul comandat.

O modificare aparent minoră poate justifica actualizarea fișei. Schimbarea capacului, a unui înveliș sau a materialului folosit trebuie comunicată persoanei care verifică produsul înainte de repetarea comenzii.

Conformarea înseamnă mai mult decât evitarea produselor interzise

Discuțiile despre Directiva SUP se concentrează adesea pe tacâmuri, farfurii și paie din plastic. Totuși, măsurile diferă între categorii și pot include, pe lângă interdicții, reducerea consumului, marcaje pentru consumatori sau cerințe de proiectare. Dopurile care rămân atașate anumitor recipiente pentru băuturi sunt un exemplu vizibil al acestei abordări.

Pentru echipa de achiziții, întrebarea utilă este: „Ce trebuie verificat la acest produs înainte să îl comandăm?”. Răspunsul poate privi materialul, construcția, marcajul sau documentația disponibilă.

Înlocuirea plasticului cu un material prezentat drept alternativă nu încheie automat analiza. Trebuie verificată compoziția întregului articol, inclusiv straturile și componentele mai puțin vizibile. O denumire nouă în catalog nu poate ține locul unei fișe tehnice actualizate.

Pentru fiecare reper, păstrează o evidență simplă care să arate categoria produsului, cerințele identificate și documentele folosite la verificare. Astfel, colegii din achiziții, vânzări și raportare pot consulta aceeași informație, fără să reconstruiască de fiecare dată istoricul produsului.

Responsabilitatea continuă după vânzare

Vânzarea produsului nu încheie întotdeauna responsabilitățile asociate acestuia. Pentru anumite categorii, răspunderea extinsă a producătorului include costuri legate de gestionarea deșeurilor, informarea publicului și curățarea deșeurilor abandonate. Cerințele diferă în funcție de categoria produsului.

Pentru producători și importatori, partea practică începe cu legătura dintre produs, cantitatea introdusă pe piață și informațiile transmise pentru îndeplinirea responsabilităților. Datele trebuie să poată fi urmărite până la documentele din care provin.

Un registru intern poate reuni:

  • produsele și cantitățile introduse pe piața din România;
  • informațiile despre materiale și ambalaje;
  • modificările anunțate de furnizori;
  • documentele justificative;
  • persoanele care verifică și centralizează datele.

Colaborarea cu o organizație externă funcționează mai bine atunci când aceste informații sunt complete și consecvente. Dacă același ambalaj apare sub denumiri diferite în facturi, fișe tehnice și evidențe, diferențele trebuie lămurite înainte de transmiterea datelor.

Achizițiile pot preveni neclaritățile înainte de livrare

Momentul potrivit pentru verificare este înainte ca produsul să intre în stoc. Atunci pot fi cerute specificații suplimentare, pot fi comparate modelele și pot fi clarificate schimbările propuse de furnizor.

Compania are nevoie de un mod de lucru ușor de repetat, în care informațiile ajung la persoana potrivită la timp. O fișă clară și un responsabil desemnat pot simplifica acest circuit.

Să luăm exemplul unui importator de băuturi în sticle din plastic. În catalog, produsul apare sub un singur cod, însă verificarea urmărește și recipientul, dopul și eticheta. Echipa solicită informațiile despre materiale, verifică cerințele relevante și înregistrează cantitățile introduse pe piață.

Dacă furnizorul schimbă modelul sticlei sau al dopului la următoarea livrare, informațiile trebuie actualizate înainte de comandă. Astfel, documentația rămâne legată de produsul real, nu de o versiune care nu mai este comercializată.

Pentru produsele noi sau modificate, circuitul poate urma patru pași:

  1. Solicită fișa tehnică și informațiile actuale despre compoziție.
  2. Verifică produsul și componentele relevante.
  3. Stabilește categoria produsului și rolul firmei în traseul comercial.
  4. Păstrează documentele și actualizează evidența când apar schimbări.

Un semn că acest circuit trebuie îmbunătățit este aflarea modificării abia la recepție. În acel moment, echipa trebuie să compare marfa cu documente care pot descrie alt model. O clarificare înainte de comandă scurtează acest proces și reduce riscul de a transmite mai departe informații greșite.

Pornește de la un produs și urmărește-l până la capăt

O verificare utilă poate începe cu un singur reper din portofoliu. Urmărește ce comandă firma, ce livrează furnizorul, ce materiale sunt documentate și cine înregistrează cantitățile introduse pe piață.

Dacă lipsește o informație, stabilește de unde poate fi obținută. Dacă nimeni nu răspunde de actualizarea ei, desemnează persoana care va păstra legătura dintre achiziții, documente și raportare.

Pentru cumpărător, produsul poate părea neschimbat. Pentru companie, o componentă modificată poate cere o nouă verificare. Fișele actualizate și comunicarea dintre echipe ajută firma să observe aceste diferențe la timp și să gestioneze mai clar responsabilitățile asociate produselor și ambalajelor sale.

Surse:

  • EUR-Lex - textul oficial al Directivei (UE) 2019/904, disponibil în română:
    Directiva SUP privind anumite produse din plastic
  • Portalul Legislativ - Ordonanța nr. 6/2021, care transpune Directiva SUP în legislația din România:
    Ordonanța privind reducerea efectelor anumitor produse din plastic asupra mediului


Sursa foto: Pexels.com